Massive Attack, în România. Când este programat concertul trupei a cărei muzică a apărut în filme precum Matrix, Mad Max și Pi

Cine a ascultat muzica lor știe că ritmurile de hip-hop, soul, rock, reggae, dub sunt de-a dreptul hipnotice. Vino să le asculți la Arenele Romane din București, pe 24 iulie, și vei simți cum aluneci într-un vis ce va pulsa în tine chiar și după ce te-ai trezit!

Acest articol a apărut în numărul 39 (30 aprilie – 13 mai) al revistei NewMoney

Muzica lor este una pe care nu o poți asculta doar cu urechea. Tensiunea ce vibrează în fiecare sunet, vocile jazzy care cheamă toate minunile lumii, ritmurile senzuale îți solicită toată ființa. Poți numi, dacă te gân­dești, câteva genuri ce se contopesc în amalgamul de sound-uri – hip-hop, soul, rock, reggae, dub, psihedelică – însă numele pe care l-ai găsi cel mai potrivit ar fi: frumusețe rară. Căci asta este ceea ce reușesc să redea britanicii de la Massive Attack cu piesele lor, minuțios alcătuite, din ală­turări bizare de ritmuri și cuvinte, din alternanțe de umbre și lumini ce te poartă prin lumi adânci, numai de tine știute.

Citiți și: Judas Priest readuce heavy metalul în România. Când este programat concertul din București

Deși nu le-a plăcut niciodată să se mândrească cu faptul că sunt iniția­tori ai genului trip-pop (au spus întotdeauna că muzica lor nu se rezumă doar la acest stil), cei de la Massive Attack au contribuit enorm, alături de alte trupe din Bristol precum Tricky și Portishead, la apariția acestei „fuziuni de hip-hop cu muzică electro­nică“, cum a mai fost numit.

Se întâmpla la începutul anilor ’90 în Marea Britanie, unde nenumărate grupuri de cântăreți, rapperi, DJ-i și produ­cători organizau petreceri muzicale. La una dintre aceste petreceri s-a format grupul Bunch Wild, alcătuit din Mushroom (Andrew Vowles), Daddy G (Grant Marshall) și Nellee Hooper (producă­torul unor artiși ca Madonna și Björk).

S-au lansat cu un cover după „The Look of Love“, al lui Burt Bacharach, care a devenit o senzație dance în întreaga Europă, ca în 1978, după ce artistul graffiti 3-D (Robert Del Naja) s-a alăturat lui Mushroom și Daddy G, să formeze Massive Attack.

Au compus câteva single-uri până la marea lovitură, din 1991, când au lansat albumul de debut „Blue Lines“, cu ritmuri tehno și atmosferă somnam­bu­lească. Albumul avea să fie inclus de revista Rolling Stone în lista cu cele mai bune 500 de albume din toate timpurile, iar hitul „Unfinished Sympathy“ avea să urce rapid în topurile muzicale și să fie votat de revista New Musical Express ca cel de-al 63-lea în lista cu cele mai bune cântece din toate timpurile.

De atunci, Massive Atack nu a lan­­sat decât patru albume, cu o dife­rență de aproximativ patru ani între primele trei și de șapte ani între ultimele două, demonstrând însă cu fie­care nou material că focul creației este mai intens ca oricând.

Dacă „Blue Lines“ era o infuzie hip­notică de ritmuri hip-hop și muzică jamaicană, „Protection“, „Mezzanine“, „100th Window“ și „Heligoland“ au fost întruchiparea celor mai frumoase com­binații de R&B, chill out, reggae, synthpop, rock, dub și electronică.

Activism. „Don’t be afraid / Open your mouth and say / Say what your soul sings to you“, spun primele versuri din „What Your Soul Sings“, una dintre piesele prin care Massive Attack vorbește despre curajul de a fi tu în­suți, de a iubi cu toată ființa, de a em­patiza și a respecta pe cel de lângă tine. Da, versurile lor sunt despre iubire și despre trecerea timpului, dar sunt și despre momentul actual și lideri poli­tici, despre legi umane călcate în pi­cioa­­re și speranțe spulberate.

Activismul, care a contribuit din plin la succesul acestei trupe cu 11 milioane de înregistrări vândute, este pus în lu­mină cu fiecare concert Massiv Attack, unde mesaje anti-rasism, anti-Brexit sau pro-refugiați curg pe ecranele mari ins­pirând unitate și toleranță.

Robert Del Naja duce, spre exemplu, de peste 15 ani, acest activism mult mai departe, lucrând în mod personal cu coaliția Stop the War, vizitând tabe­rele de refugiați din Liban sau organi­zând, alături de Thom Yorke, de la Radiohead, petre­ceri pentru pro­testatarii Occupy (mișcare social-politică interna­țională ce luptă împotriva inega­lității sociale și economice).

S-a presupus, de altfel, că Del Naja ar fi omul din spatele alter­ego-ului Banksy, street artistul pe care nu l-a văzut nimeni niciodată, dar ale cărui stencil-uri cu puternice mesaje socio-politice sunt cunoscute în întreaga lume.

Piesele lor cu sound cinematic și semnificații simbolice au apărut și pe coloana sonoră a unor filme ca „Matrix“, „Mad Max: Fury Road“, „Pi“ sau „The Blacklist“, iar băieții (Marshall și del Naja sunt cei rămași) se pot mândri cu colaborări de zile mari: Madonna, Sinead O’Connor, Portishead, Tricky și Young Fathers. Cei din urmă, care au mai cântat cu Massive Attack și care au piese pe coloana sonoră a filmului „Trainspotting 2“, vor deschide concertul de la București. „Voodoo In My Blood“ ar putea fi un antrenament bun pentru concertul din 24 iulie.

FOTO: Guliver / Getty Images