Lumea în 2018

Anul 2018 are toate ingredientele sau aproape toate pentru a fi un an mai interesant decât 2017 și în multe privințe chiar mai bun. În primul rând, creșterea economică se dovedește a fi robustă, atât în Uniunea Europeană, chiar și în Grecia, cât și în Asia și America de Nord. UE va avea o creș­tere de 1,9%, în timp ce în Eurasia aceasta se anunță de 2,5%, iar în America de Nord, de 2,2%. Chiar și Africa subsahariană va fi un continent al creșterii, cu 3% în anul în care tocmai am intrat, îndeosebi Africa francofonă (Coasta de Fildeș și Djibouti, ambele cu 6,6%).

Motoarele economiei mondiale vor fi, aşa cum era de aşteptat, în Asia, cu India (7,8%), China (5,8%) și Pakistan (5,5%). Îmbătrânita Japonie, care se pregătește de succesiunea imperială, va avea o creștere de 1%. Zbu­ciu­mata America Latină va crește cu 2%.

Poli de putere și zone gri. Incertitudinea privește politica. Anul 2018 poate însemna rea­șezare, dar și regres pentru unele regiuni ale lumii. O mare fereastră de oportunitate se deschide în Uniunea Europeană, odată cu formarea unui guvern în Germania. Cel mai probabil va fi găsit spre finele anului un acord final cu Marea Britanie, iar arhitectura europeană va fi re­gândită astfel încât să țină seama de nivelul de dezvoltare și de ambi­ție al fiecărui stat membru.

Desigur, anul 2018 va pecetlui statutul de lider al Uniunii Europene pentru cuplul franco-german. Țările care nu se vor conforma orientărilor venite de la Paris și de la Berlin vor fi lăsate deo­parte, contu­rându-se tot mai mult un nucleu-dur, cu state aflate în toate mecanismele de decizie și state care vor fi prezente doar în anumite formate. Zonele gri precum Ucraina și Republica Moldova vor repre­zenta și în 2018 spațiul de demarcare dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă, un spațiu fără direcție, instalat durabil într-o margine a istoriei.

Federația Rusă a depășit și ea durabil sancțiu­nile economice occidentale. Anul 2018 va fi marcat de campionatul mondial de fotbal, o nouă ocazie de întărire pentru Mos­cova a imaginii de ju­cător global. Primul meci va avea loc pe data de 14 iunie, la mai puțin de trei luni de la alegerile pre­zidențiale care, cel mai probabil, îi vor aduce preșe­dintelui Vladimir Putin un nou mandat până în 2023. Această stabilitate a regimului de la Mos­cova contrastează cu tumultuoasa viață poli­tică americană, care va continua la fel de zgomotos și în anul în care abia am pășit.

Reforma taxelor trecută cu succes de adminis­trația Donald Trump poate favoriza creșterea eco­nomică, însă confruntarea dintre establishment și Casa Albă va continua să afecteze politica externă și influența SUA în lume. Decizia neinspirată de recunoaștere a Ierusalimului drept capitală a Israelului riscă să reducă serios influența Washingtonului în lumea arabă, cu excepția monarhiei saudite. Restrângerea ponderii americane va fi benefică Rusiei, dar și unor actori europeni precum Franța, foarte atenți în a ocupa imediat spa­țiile lăsate libere de hiperputerea nord-americană.

Tot stabilitate va fi și în China, unde congresul Partidului Comunist a confirmat leadershipul pre­ședintelui Xi Jinping pentru următorii cinci ani. Anul 2018 ne va arăta și ce va fi pus în locul Statului Islamic, reconstrucție sau continuarea conflic­tului, de această dată între Damasc și nebuloasa numită Opoziția Siriană, iar în Irak, între puterea de la Bagdad și Kurdistan.

Însă toate aceste evenimente internaționale ne preocupă și pentru a înțelege mai bine locul țării noastre în lume. Dacă economia noastră va fi sti­mulată de creșterea din zona euro, instabilitatea politică și fuga după himere (mutarea bursei londoneze la București) sau ridicol (punerea preșe­dinției române a Consiliului UE sub sigla lupului dacic) ne vor împiedica și în acest an să ne găsim drumul în politica europeană și internațională.

Costurile vor fi resimțite în momentul punerii în aplicare a reformelor arhitecturii europene. Dar deja anul 2018 va prefigura felul în care vom exercita președinția Consiliului Uniunii Europene în primul semestru din 2019. Deja Secretariatul gene­ral al Comisiei Europene se pregătește să acopere lacunele noastre de organizare și de conturare a unei agende, consecința fiind pierderea unei opor­tunități care va mai veni abia în 2032.

Dublă periferie. Adâncirea situației României ca dublă periferie, atât față de nucleul-dur al UE, cât și față de statele central-europene din uniune (partenerii principali ai Polo­niei pe inițiativa de conectare a mărilor Baltică, Adriatică și Marea Neagră sunt Croația și Bulgaria, iar nu România), va marca destinul țării noastre pe următoarele decenii. Timpul pentru a mai repara ceva pentru țara noastră este foarte scurt, iar ceea ce se va pierde în 2018 nu se va putea recupera în anul următor. Centenarul va trebui să fie un moment de bilanț și de găsire a unei direcții și mai puțin unul festiv.