Anul care tocmai a început va fi la fel de zbuciumat ca 2016. Dosarele de politică externă vor fi aceleași: terorismul islamist, refugiații, Siria, Libia, cronicizarea instabilității politice în mai multe țări din Africa subsahariană, Brexit și schimbarea peisajului politic în cele mai mari țări ale Uniunii Europene, afirmarea puterii chineze în Marea Chinei de Sud, criza politică din Brazilia, deznodământul celei din Coreea de Sud și, nu în ultimul rând, creșterea economică anemică (2,5%, potrivit estimărilor FMI).
Lumea va continua să stea cu ochii pe Statele Unite ale Americii, unde pe 20 ianuarie se va preda ștafeta la Casa Albă. Vor urma câteva luni în care analiștii vor căuta să perceapă orientările administrației Trump. Numirea lui Jason Greenblatt în calitate de „negociator internațional“, funcție nou creată în sânul administrației americane, cu responsabilități în domeniul negocierilor economice și politice, ne arată unele rupturi față de administrațiile precedente, fie republicane, fie democrate. Domnul Greenblatt, consilier juridic al domnului Trump și una dintre persoanele cele mai apropiate, este un opozant notoriu al creării unui stat palestinian, dar totodată un partizan al politicii israeliene în Teritoriile Ocupate. Ce impact va avea o politică lipsită de nuanțe în acest dosar asupra aliaților SUA din Orientul Mijlociu și Apropiat, Egipt, Iordania și Arabia Saudită? Putem întrevedea oare și repunerea în discuție a acordului nuclear cu Iranul?
Alegerile Europei. Primăvara va fi marcată de alegerile legislative în Olanda și de schimbarea de gardă de la Palatul Elysée, unde, cel mai probabil, se va instala candidatul dreptei conservatoare, domnul François Fillon. Tot în prima parte a anului vor fi alegeri generale și în Italia. În septembrie vor fi alegeri parlamentare în Germania. Peisajul politic european se va schimba în mod fundamental, cu guverne suveraniste și orientate spre promovarea intereselor naționale la Bruxelles. Pe acest fond, în luna martie, doamna Theresa May va activa articolul 50 al Tratatului de la Lisabona și, astfel, negocierile pe tema prezenței britanice în spațiul economic european.
Dar peisajul politic se va schimba în mod fundamental și în America Latină, unde alegerile prezidențiale din Chile și din Ecuador vor aduce guverne de dreapta. Dreapta va fi consolidată și în Brazilia, unde chestiunea destituirii doamnei Dilma Rousseff va fi definitiv tranșată. Amorsarea unei tranziții politice în Venezuela va pune capăt neomarxismului președintelui Maduro. Cât despre Cuba, anul 2017 va face lumină asupra orientării perioadei post-Fidel Castro: vor apărea sau nu semnele tranziției, având în vedere că Raul are și el venerabila vârstă de 85 de ani?
Spațiul postimperial. În anul în care pășim, Rusia își va continua reafirmarea ca putere globală, tendință relevată de noile evoluții pe terenul din Siria și de reorientarea unor parteneri tradiționali ai SUA din Orientul Mijlociu și Apropiat, în principal virajul strategic al Turciei.
Riscul cel mai mare pare să fie al kurzilor, prinși între interesele turce, ruse și cele occidentale. Soluția cea mai fericită în acest moment ar fi transformarea zonei kurde din nord-estul Siriei în bază a prezenței occidentale în Siria.
Eventuala intransigență a Washingtonului față de Beijing va stimula și mai mult solidaritatea sino-rusă, un element suplimentar, dar esențial în afirmarea Rusiei ca putere capabilă să încline balanța globală într-un sens sau în altul. Creșterea prețului barilului de petrol, lentă, dar sigură, va ameliora situația economică a Moscovei, alături de posibila eliminare a sancțiunilor economice, foarte probabilă după schimbarea de gardă de la Elysée. Între comunitatea euro-atlantică și spațiul postimperial al Rusiei va prinde contur durabil o zonă gri, compusă din Ucraina și Republica Moldova.
Vestea bună va fi eradicarea teritorială a Statului Islamic, atât în Irak, cât și în Siria, dar acest lucru nu va însemna, din păcate, și sfârșitul său, celulele djihadiste proliferând în țările vecine din Orientul Mijlociu, în Africa subsahariană și chiar în Europa. Atentatele vor continua să tulbure liniștea bătrânului continent, la fel și fluxurile de refugiați, chiar dacă acestea nu vor atinge pragul record stabilit în 2015 (1,3 milioane de persoane).
Extremele orientului. Actualitatea politică internațională în 2017 din Extremul Orient va fi dominată tot de China. În septembrie va avea loc al nouăsprezecelea congres al Partidului Comunist Chinez și reconfirmarea, fără surpriză, pentru un nou mandat a președintelui Xi Jinping, dar și accentuarea naționalismului de putere în vecinătatea apropiată.
În concluzie, anul în care abia am intrat va fi unul al reașezărilor, dar și al oportunităților. Va continua România să rămână un actor neatent al marilor evenimente petrecute pe scena istoriei?
