Lumea de dincolo de ecran: cât de profitabile sunt jocurile care simulează comportamentul din viața reală

Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

Dacă în lumea reală e relativ greu să formezi o comunitate solidă, în lumea virtuală consolidarea unor grupuri de zeci de mii de oameni poate fi un joc. George Lemnaru a demonstrat-o de mai multe ori în ultimii zece ani.

„Văd eRepublik ca pe un monstru mare, mov, păros și pufos, care m-a înghițit cu totul – și nu, nu vreau sa scap curând“, scria un internaut despre jocul dezvoltat de George Lemnaru în urmă cu un deceniu. Economist de profesie, Lemnaru a intrat în antreprenoriat în 2003, cu doi ani înainte de a termina ASE-ul bucureștean, cu magazinul online de pro­duse de sănătate Natura Plant. Avea doar 21 de ani și era perioada în care începeau să apară primele magazine nișate și în .ro, Lemnaru fiind unul dintre pionierii în domeniu. Pasionat de economie și politică, decidea însă după trei ani de comerț online să încerce cu degetul apele agitate ale jocurilor virtuale, lansând eRepublik.

Joc de strategie politică, economică și militară de tip MMORPG (massively multiplayer online role-playing game – un gen de jocuri pe calculator în care un număr mare de internauți interacțio­nează într-o lume virtuală), eRepublik a reușit să atragă în doar doi ani de la lan­sarea din 2007 finanțări de peste 2,5 milioane de euro, fiind evaluat la mijlo­cul lui 2009 la aproximativ cinci mili­oa­ne de euro, devenind astfel cel mai valoros joc online dezvoltat în România.

Republica virtuală a lui Lemnaru avea în acel moment peste 350.000 de cetățeni și era accesată zilnic de aproximativ 120.000 de internauți în carne și oase din 200 de țări. Între timp, eRepublik a fost jucat de peste cinci milioane de persoane, compania-mamă fiind cumpărată în primă­­vara acestui an de suedezii de la Stillfront, într-o tranzacție de 7,5 milioane euro.

PRIMUL GOL. Cu toate astea, Lemnaru avea să renunțe la eRepublik și să ia totul de la nivelul zero, cu fonduri proprii, scriind linii de cod și asumându-și noi riscuri. Așa a apărut în 2013 Green Horse Games, un startup dedicat dezvoltării de jocuri online, avându-l ca prim finanțator pe Mălin Ștefănescu, business angel și fondator al EEU Software, care a cumpărat un pachet de 11,5%. Proiectul de debut, CarsCup, a ieșit pe piață în vara aceluiași an. Având ca public-țintă comunitățile de pasionați de mașini, era un joc în browser de tip freemium ce propunea o competiție între cluburi auto, permițându-le membrilor acestora să colaboreze și să concureze în curse virtuale.

Numai că demarajul nu a fost nici pe departe pe măsura așteptărilor. „Ne-a luat mai puțin de două luni să ne dăm seama că jocul nu are potențialul de creștere pe care noi ni-l dorim“, mărturisește acum Lemnaru. Cu moralul scăzut și cu pers­pectiva de a rămâne fără fonduri, antreprenorul hotăra să renunțe la CarsCup și să înceapă un nou proiect, adresat de această dată iubitorilor de fotbal. Liga-Ultras a fost lansat în noiembrie 2013 și a fost un succes. Este și acum, fiind perfec­ționat permanent pe parcursul celor patru ani de existență.

În aceste condiții, Green Horse Games a atras în martie 2015 o investiție din partea fondului Catalyst România, admi­nistrat de 3TS Capital, în urma unor dis­cuții care au durat aproape șase luni. Catalyst a intrat în acționariatul compa­niei lui Lemnaru cu o participație de 13%, în urma unei majorări de capital. Valoarea investiției nu a fost făcută publică, dar a fost utilă pentru dezvoltarea startup-ului, care a început să se concentreze asupra jucătorilor din Europa și chiar America Latină.

„Investiția ne-a ajutat să creștem vân­zările în 2016 de peste trei ori față de 2015, în condițiile în care în 2015 am crescut de nouă ori față de 2014“, explică Lem­naru, care a rămas acționarul majoritar al companiei. Potrivit datelor de la Mi­nisterul de Finanțe, Green Horse a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 1,1 milioane de euro.

După golul marcat cu LigaUltras, George Lemnaru a mai rămas pe terenul de fotbal, lansând și National Manager, primul joc de „fotball management“, în care conduci și antrenezi naționala de fot­bal a țării tale în lupta împotriva altor jucători pentru Cupa Mondială. În doar primele zece zile de la lansare, National Ma­nager avea peste 40.000 de jucători înregistrați. Și dacă e să facem un scurt portret-robot al jucătorilor Green Horse, aceștia sunt de regulă bărbați, cu vârste între 18 și 35 de ani, din Europa și Ame­ri­ca Latină.

PARIUL CEL NOU. Tot din zona sportului și a jocurilor virtuale a venit și cel mai nou produs la companiei, BetWars. Lan­sat în septembrie 2017, este un joc pentru pariori și a crescut de la 2.500 la 40.000 de utilizatori activi/zi. La fel ca proiectele pre­­cedente, BetWars se situează tot în zona de social gamming. Utilizatorii jocului pot intra gratuit și pot face pariuri pe meciuri virtuale sau reale, folosind mo­nede virtuale, cu valoare doar în comunitatea BetWars, nu și în lumea offline.

Lemnaru lucrează acum cu o echipă formată din 14 persoane, unul dintre programatori fiind grec. Salariații Green Horse beneficiază de două team buildinguri pe an, unul în Grecia, pe timp de vară, iar toamna echipa se reunește într-una dintre stațiunile montane din România. Și asta pentru că, pentru viitoarele pro­iecte, are nevoie de oameni odihniți și creativi.

Pentru a rezista pe piață, George Lemnaru spune că proiectele sale trebuie să fie total diferite de cele ale multina­țio­nalelor. Perfecționarea telefoanelor inteligente a creat o piață nouă pentru jocuri, consideră antreprenorul, lucru care poate fi speculat de cei care vor să dezvolte pro­iecte de nișă. „În momentul în care vrei să intri în concurență cu o multinațională trebuie să fii conștient că pornești din start cu un mare dezavantaj: ei au mai multe resurse“, avertizează Lemnaru, cu precizarea că micii antreprenori din piața jocurilor trebuie să găsească nișa în care competiția este minimă.

El vede un mare potențial de dezvoltare a companiilor indie, care lucrează la jocuri proprii, considerând însă că principala barieră în evoluția acestora este lipsa cunoștințelor de business. Și asta în con­dițiile în care „piața jocurilor face parte dintr-o industrie cu o valoare adăugată foarte mare“, clarifică Lemnaru.

Pe viitor, antreprenorul nu exclude să atragă și alte runde de finanțare pentru dezvoltarea unor noi proiecte, pentru că, spune el, în piață sunt destui bani disponibili pentru investiții în IT. Totul e să știi cum să-i joci.

Cine, ce, cât

Piața jocurilor pe calculator din România este dominată de multinaționale, care controlează aproximativ 80% din aceasta, restul de 20 de procente fiind reprezentate de mici jucători locali. Anul trecut, piața locală a jocurilor video a fost estimată la 145 de milioane de dolari.

• HR. Peste 7.000 de persoane lucrează în piața românească de dezvoltare a jocurilor video, atât în companii multinaționale, cât și în studiouri independente.
• JUCĂTORI LOCALI. La începutul lui 2017, în România erau circa 80 de studiouri pentru dezvoltarea jocurilor video. Peste 50 sunt din București, restul fiind din Cluj-Napoca, Timișoara și Brașov.
• TOP 10. Raportat la cifra de afaceri din 2016, cele mai mari companii care dez-voltă și testează jocuri în România sunt Ubisoft România, Electronic Arts România, Gameloft România, Amber Studio, Bandai Namco Entertainment România, King Games Studio, Mavenhut, Super Hippo, Green Horse Games și AMC Pixel Factory.
• DOMENII. 85% din studiourile din România dez-voltă jocuri noi, în timp ce restul de 15% oferă diverse servicii pentru industrie.
• EVOLUȚIE. Peste 25% din totalul studiourilor care funcționează în România au fost înființate în 2016.

FOTO deschidere: Guliver / Getty Images