Lecția de pragmatism

Dezbaterea despre cât de neactualizate sunt cele mai multe cursuri din școala românească – indi­ferent de forma de învățământ – aproape că s-a banalizat înainte să fie dusă la bun sfârșit. Nota de plată pe care întreaga societate o are de achitat va continua să crească, în condițiile în care nevoile economiei nu se întâlnesc cu abilitățile pe care stu­denții și elevii (nu) le dobândesc de-a lungul anilor de studiu.

O decizie a guvernului britanic a scandalizat opinia publică, însă pragmatismul poate servi drept sursă de inspirație. Concret, potrivit noilor reglementări, universitățile ar putea fi amendate dacă rata de promovare e sub 75% și dacă mai puțin de 60% din studenți nu se angajează sau nu se înscriu la o altă formă de învățământ într-un interval de 15 luni.

LIMBAJ ȘI POVEȘTI. Recent, Sheffield Hallam University a anunțat că va suspenda cursurile de literatură engleză, iar alte universități din Marea Britanie au luat măsuri similare în privința suspen­dării sau eliminării unor materii care țin de științele umaniste și artă. „Reevaluăm în permanență portofoliul nostru de cursuri ca să ne asigurăm că acestea corespund exigențelor studenților și angajatorilor“, a declarat un purtător de cuvânt al Sheffield Hallam University. Acesta a insistat că este important ca studenții să învețe să facă față problemelor din viața reală. Pare un lucru de bun-simț, însă ce ați spune dacă ați fi profesor de engleză la respectiva universitate?

„Când vreodată a fost mai important în istorie ca tinerii să fie în stare să stăpânească limbajul și să înțeleagă cum sunt manipulați prin limbaj și povești?“ este întrebarea retorică a unei profesoare specializate în engleza secolului al XVIII-lea. Și ea are dreptate, cel puțin din punct de vedere teore­tic. Tinerii au nevoie să-și dezvolte un spirit critic care să îi ajute să identifice cu mai multă ușurință ceea ce este fals. În realitate, absolvenții de univer­sități cu profil umanist câștigă mai prost decât cei cu alte specializări sau chiar față de cei fără studii universitare. Asta, ca să rămânem strict la exemplul Marii Britanii.

Absolvenții facultăților de limba engleză câștigă puțin peste 26.000 de lire sterline (30.100 de euro) de-a lungul unui an, cu doar 650 de lire mai mult decât cei care nu au urmat cursuri universitare, potrivit platformei de joburi Adzuna, citată de The Telegraph. De asemenea, absolvenții facultăților de film sau ai celor de filosofie câștigă tot în jur de 25.000 de lire pe an, ceea ce după standarde brita­nice este puțin. O altă problemă este că studenții cu studii de engleză, criminalistică, filosofie sau media au șanse mici să găsească un job care să aibă legătură cu pregătirea lor. De pildă, cei mai mulți absolvenți de religie ajung să lucreze ca asis­tenți de vânzări, iar cei care s-au pregătit pentru o carieră politică se angajează ca manageri de cont.

Și, poate cel mai important, acești absolvenți vor întâmpina dificultăți serioase în a rambursa creditul pentru studii, chiar și în condițiile unei creșteri salariale de 2% pe an, spun specialiștii. În plus, noile reguli din Regatul Unit presupun restricțio­na­rea accesului la creditele studenților în cazul uni­versităților cu performanțe didactice slabe.

Obiectiv vorbind, există și o parte mai puțin plină a paharului, după cum observă un sindicat din învățământul britanic și mai mulți comentatori. Universitățile din comunitățile mai dezavantajate ar putea fi primele afectate, iar asta va avea un efect în spirală.

Pe de altă parte, absolvenții școlilor de business, medicină sau inginerie își vor găsi locuri de muncă unde sunt plătiți cu peste 30.000 de lire (34.700 de euro) pe an. Nu e nimic surprinzător și probabil că această realitate este cvasigenerală. Marea întrebare este dacă aceste „ierarhii“ se vor păstra și într-un viitor dominat de inteligența artificială. Dar aceasta este o altă discuție.

HOBBY SAU PROFESIE. Cu siguranță, scopul noi­lor măsuri din Marea Britanie nu este „eradicarea“ studiilor umaniste. Ideea e că pentru cei atrași de această zonă poate ar fi mai înțelept să se gân­dească dacă literatura, pictura sau muzica nu cumva ar trebui să rămână la nivel de pasiune. Până la urmă, de ce să ai pretenția ca un hobby să-ți plătească facturile?

Adevărul e că o decizie atât de importantă pentru tot restul vieții, cum este alegerea facultății, trebuie luată la o vârstă la care mulți nu știu nimic despre orice. Nu e o idee rea ca, prin măsuri admi­nistrative, tinerii să primească un ghidaj minimal. Îmi amintesc că în anii studenției am asistat la un curs de literatură contemporană susținut de Nicolae Manolescu în deja celebrul amfiteatru Odobescu al Universității București. În timpul orei, profesorul a pus următoarea întrebare: „Voi știți pentru ce meserie vă pregătiți în această facultate?“. Tăcere absolută. „Ca să deveniți profesori de limba și literatura română“, a continuat Manolescu. Tăcerea a devenit și mai apăsătoare.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.