La multe secole după ce au construit Marele Zid, chinezii au pus bazele celui mai mare acord comercial din istorie

China a semnat cel mai mare acord co­mer­cial din istorie, alături de 14 state, care acoperă 28% din PIB-ul global. Dintre cele 15, China este marele câștigător al acordului, care pune bazele celui mai mare bloc comercial din lume.

Chiar dacă nu au fost strângeri de mână și dineuri oficiale, importanța acordului de care vorbim nu este mai puțin impresio­nantă. După opt ani de negocieri, lideri din China și din alte 14 state din regiunea Asia-Pacific au semnat online, într-o zi de dumi­nică (15 noiembrie), cel mai mare acord de liber schimb din istorie, botezat Partene­riat Economic Cuprinzător Regional (RCEP).

În afară de China, celor 10 state membre ale Asociației Națiunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN) li s-au alăturat Australia, Japonia, Noua Zee­landă și Coreea de Sud. În termeni comerciali, vorbim de un acord care va acoperi 28% din comerțul global.

RCEP stabilește termenii comerciali pen­tru bunuri și servicii, investiții transfrontaliere, reguli noi pentru zone de activitate tot mai critice – comerț electronic sau proprietate intelectuală. Impactul asupra comerțului cu bunuri cu valoare adău­gată între statele asiatice va fi semnificativ, apreciază o analiză a publicației britanice The Guardian.

Într-o declarație comună, liderii semnatari au apreciat că acordul va fi o compo­nentă crucială în planurile pe care fiecare le are pentru revenirea din coronacriza care a forțat suspendarea economiilor lumii în această primăvară. Recuperarea eco­no­mică, crearea de locuri de muncă, con­so­lidarea lanțurilor de aprovizionare regionale se numără printre mutările principale de redresare.

Produsul intern brut combinat al statelor semnatare s-a ridicat anul trecut la 26.200 de miliarde de dolari, 28% din PIB-ul global. Iar populația totală a țărilor respective este de 2,2 miliarde de oameni.

Blocul comercial astfel creat ar mai fi înglobat alte 1,4 miliarde de suflete, dacă India – a doua mare economie a Asiei – nu s-ar fi retras din negocieri anul trecut, având ca principală temere că nu-și va mai putea proteja industria și sectorul agricol, odată intrată în acord. Ușa nu i-a fost în­chisă definitiv, poate adera oricând.

Decuplarea de SUA

Chiar dacă nu oferă același grad de integrare precum Uniunea Europeană sau Acordul SUA-Mexic-Canada, înțelegerea semnată este un pas important spre ridicarea barierelor comerciale, dar și întru extinderea influen­ței Chinei.

Premierul chinez, Li Keqiang, a descris acordul drept „o victorie a multilateralismului și a comerțului liber“, citat de agen­ția de știri chineză Xinhua. Pentru premie­rul australian, Scott Morrison, acordul este „o ușă deschisă pentru fermierii, antrepre­norii și investitorii din Australia“.

Volumele comerciale și de investiții din Asia au explodat în ultimii zece ani, ten­dință accelerată și de războiul comercial dintre China și SUA. RCEP este su­ficient de elastic pentru a acomoda nevoi disparate ale unor state membre foarte diferite – Aus­tralia, Myanmar, Singapore sau Vietnam. Spre deosebire de Acordul Cu­prin­zător și Pro­gresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific (CPTPP) și de UE, RCEP nu bate în cuie niște standarde cu privire la piața muncii sau la mediu, nici nu pune presiune ca ță­rile membre să-și deschidă servicii sau sec­toare vulnerabile.

Semnarea acordului vine la scurt timp după alegerea lui Joe Biden la Casa Albă, de la care se așteaptă să vireze politica externă către o mai mare implicare a Statelor Unite în chestiunile globale. The Guardian amintește că predecesorul lui Biden, Donald Trump, a retras SUA, în 2017, și din Parteneriatul Trans-Pacific, gândit inițial să devină cel mai mare pact comercial, pentru a contrabalansa in­fluența crescândă a Chinei (era menit să fie coloa­na vertebrală a politicii Obama în Asia).

15 state sunt semnatarele, dar China este de departe marele câștigător al acordului, care pune bazele celui mai mare bloc comercial din lume. Statele semnatare au deja între ele acorduri comerciale.

Noul pact nu acoperă companiile de stat, piața muncii sau mediul și doar atinge chestiuni controversate precum protecția proprietății intelectuale, ceea ce înseamnă că nu va aduce schimbări economice dramatice pe termen scurt, subliniază Fortune.

RCEP reprezintă prima intrare a Chinei într-un pact comercial multilateral. Potrivit unui document de lucru din iunie, RCEP va spori integrarea economică dintre China, Japonia și Coreea de Sud, dat fiind că scade tarifele comerciale dintre țările membre pe o perioadă de 20 de ani. Iar tarife mai mici în­seamnă „accelerarea decuplării econo­miilor din Asia de Est de cea americană“, mai notează documentul.

Acordul a fost semnat sub umbrela unui summit virtual ASEAN prezidat de Vietnam și va fi ratificat în următorii doi ani, după cum a declarat încrezător premierul vietnamez, Nguyên Xuân Phúc.

Cel mai mare acord de liber schimb al lumii nu include SUA, în schimb, semna­lează influența tot mai mare a Chinei în Asia-Pacific. Un pact care împinge Occidentul la periferie, accelerând înclinarea ba­lan­ței comerțului global spre Estul asiatic, re­marcă și Foreign Policy. Vor fi și state semnatare care vor avea mai mult de câștigat – China în primul rând, apoi Coreea de Sud și Japonia.

Dincolo de impactul comercial, acordul are și o semnificație geopolitică ce nu trebuie subestimată. Mesajul diplomatic este la fel de important ca dimensiunea econo­mică – o lovitură dată de China, scrie Citi Research într-un raport.

Deocamdată, președintele ales al Statelor Unite, Joe Biden, nu a dat niciun semnal dacă va adera la CPTPP. Numai că semnarea RCEP, care e o lovitură primită de Washington, va pune presiune ca noua administrație de la Casa Albă să se concentreze din nou pe chestiune. Într-un discurs susținut pe 16 noiembrie în orașul său natal, Wilmington, Biden a ținut să spună, totuși, că SUA trebuie să colabo­reze mai strâns cu aliații săi pentru a seta regulile comerțului global. „Repre­zen­tăm până la 25% din capacitatea glo­bală de a face comerț cu bunuri și servicii. Trebuie să fim aliniați cu alte democrații și să ne putem impune regulile jocului, în loc să vedem China și alții cum le dictează pe ale lor, pentru că sunt singurii jucători“, a spus Biden.

De ce SUA ar putea fi cel mai mare perdant al semnării RCEP? se întreabă Time. Analiștii cred că pactul este un semnal clar al puterii Chinei, pe de o parte, și al dimi­nuării influenței SUA în Asia-Pacific. Chiar și aliații tradiționali ai SUA – Japonia, Co­reea de Sud și Australia – au ajuns în bra­țele Chinei din cauza lipsei de alternativă, notează analiștii citați de Time. „Acordul leagă mai strâns viitorul economic al semnatarelor de China, iar în timp le va atrage mai profund în orbita eco­nomică și poli­tică a Beijingului“, crede Eswar Prasad, pro­fesor la Cornell University și fost director al diviziei China din ca­drul Fondului Mo­netar Internațional (FMI). „SUA au acum și mai puține pârghii să pună presiune pe China și de a o determina să-și schimbe practicile economice și comerciale pentru a le aduce mai aproape de standardele SUA în materie de muncă, mediu, protecția drepturilor inte­lectuale și de alte chestiuni ce țin de co­merțul liber.“

Schimbări

RCEP va pune presiune pe SUA să-și repare mai repede relațiile. Altfel, Washingtonul riscă să piardă tre­nul în regiunea cea mai promițătoare eco­nomic a lumii.

• Temeri. Camera de Comerț a SUA a ținut să spună că este îngrijorată că SUA sunt lă­sate în urmă pe măsură ce integrarea econo­mică prinde tracțiune, iată, în regiunea Asia-Pacific, despre care prognozele FMI indică o rată de creștere medie de peste 5% anul viitor.
• Două viteze. S-a ajuns la o lume cu două viteze – Europa și SUA au fost puternic lovite de cel de-al doilea val al pan­demiei, dar sunt și răvășite de incertitudini sociale și politice, iar China accelerează conti­nuu, re­marcă analiștii.

Acest articol a aparut în numărul 104 al revistei NewMoney