La ce presiuni este supus șeful celei mai mari bănci americane, posibil contracanditat al lui Trump în 2020

Mimi Noel 17/01/2019 | 13:44 Global
La ce presiuni este supus șeful celei mai mari bănci americane, posibil contracanditat al lui Trump în 2020

Jamie Dimon, posibil contracandidat al lui Trump în 2020 și puternicul șef al celei mai mari bănci americane, JP Morgan Chase, este sub asediul unui grup de critici vocali care-l urmăresc, la propriu, prin toată America. Ar pu­tea ei coagula un Occupy 2.0?

Acest articol a apărut în numărul 56 (7 – 20 ianuarie 2019) al revistei NewMoney

Jamie Dimon, directorul JP Morgan Chase, se afla în noiembrie pe scena ame­najată în liceul Columbus State din Ohio și le spunea elevilor să nu se teamă de șerpii sau de aligatorii peste care vor da în viață. Când a făcut o pauză, lângă el a venit și s-a așezat activista Ruth Breech de la Rainforest Action Network (RAN) care a scos rapid o pancartă pe care era înscris mesajul „Pune capăt profitului din energie murdară!“ Tot ce a putut face Dimon a fost să-și aranjeze, jenat, cravata.

Astăzi, Dimon este singurul care a condus o bancă globală înainte de criza financiară din 2007 și a rămas încă un in­fluent manager pe Wall Street. Doar că JP Morgan este atât de mare și de pro­fi­ta­bilă, iar miliardarul Dimon – atât de influent, încât a ajuns să fie urmărit prin toată America de o hoardă de critici care vor ca banca să se ralieze luptei lor îm­­po­­­triva schimbărilor climatice, abuzurilor sau închisorilor private.

Pe unde merge, se trezește cu ei că fac aproape orice pentru a-i atrage atenția – blochează traficul cu corturi, ridică tot felul de pancarte cu diverse mesaje, dau buzna în întâlniri, conferințe etc. Și au devenit tot mai vocali de când Donald Trump a ajuns președinte la Casa Albă. Văd în corporațiile uriașe și ai lor manageri celebri sursa soluțiilor la problemele pe care Washingtonul le creează sau le ignoră.

După aproape șapte ani de la mișcarea Occupy, criticii lui Dimon s-au strâns în ceea ce ar putea fi din nou una dintre cele mai mari mișcări de protest din lumea financiară. Mai mult, anticipează ce ar pu­tea fi dacă Dimon s-ar gândi vreodată să candideze la președinția SUA. Chiar dacă până acum a negat speculațiile în jurul unei posibile candidaturi, în septembrie a spus că, dacă ar fi contracandidatul lui Trump, l-ar putea învinge.

„Când actorii instituționali ignoră vocea oamenilor de rând care trăiesc de azi pe mâine, celelalte urechi care i-ar putea asculta – de pildă, actorii privați, cum ar fi marile companii – devin cu atât mai importante“, spune ecologista Breech. „Drept urmare, personalitățile businessului privat precum Jamie Dimon ar trebui să salute aceste oportunități.“

ACTIVISM NON-STOP. Protestatari precum Breech sunt de ani buni cu ochii pe Wall Street. Directorul executiv este însă vizibil deranjat de activismul care um­brește de pildă întâlnirea anuală a acționa­rilor. „Reuniunea acționarilor a devenit o farsă“, le spunea în octombrie Dimon clien­ților și angajaților. „Nu înseamnă că am ceva cu organizațiile civice, doar că re­u­niuni ca acestea ajung să fie deturnate.“

În septembrie, Breech și alți activiști ca ea au întrerupt o întâlnire pe care Dimon o avea într-un hotel din Philadelphia, cu strigăte de protest față de combustibilii fosili. JP Morgan a acordat un împrumut companiei TransCanada Corp., a cărei con­­ductă controversată Keystone XL a pri­mit undă verde de la președintele Trump (conducta va transporta combustibil din regiunea canadiană Alberta până la rafină­riile americane din Texas).

Înainte de incident, opt persoane fuse­seră arestate. Activiștii pro-imigrație au blocat străzile din zona Upper East din Manhattan. La un moment dat, au făcut liniște și au dat drumul la maximum unei în­registrări audio în care se puteau auzi plân­setele unor copii dintr-un centru de plasament unde au fost duși după ce au fost separați de părinții lor la frontieră de autoritățile americane.

JP Morgan finanțează companii precum GEO Group Inc. și CoreCivic Inc., care con­tro­­lează astfel de centre din Texas, unde sunt adăpostite familiile de imigranți.

Unii protestatari văd altfel lucrurile: nu vor doar ajutorul lui Dimon, vor ca acesta să-și ispășească într-un fel sau altul păca­tele. La o reuniune desfășurată în mai, undeva în afara orașului Dallas, activistul Juleon Robinson, reprezentant al așa-nu­mi­tului Proiect pentru Noua Economie, l-a întrebat pe Dimon dacă banca va oferi des­păgubiri pentru că acordă acces redus la credite și alte servicii financiare clien­ților de culoare sau sud-americani din New York. „Pari un tânăr inteligent, dar nu foarte bine informat“, a ținut să i-o întoarcă Dimon.

VÂNĂTOAREA. În interiorul băncii, colegii îl tratează când ca pe un guru, când ca pe o vedetă rock. După mișcarea Occupy din 2011 și după incidentul „Balena de la Londra“ din 2012, incident care a cauzat pier­deri de 6,2 miliarde de dolari, Dimon și-a consolidat puterea în bancă, supraviețuind în 2013 unei tentative de a-l înlătura din poziția de președinte al boardului.

De atunci este în ascensiune. S-a angajat în primul exercițiu din ultimii zece ani de extindere a unei bănci americane, coordo­nează planurile de a demola un zgâ­rie-nori din Park Avenue pentru a cons­trui unul și mai înalt și-și încheie mandatul de preșe­dinte al organizației Business Roundtable, un grup de lobby pentru ma­rile afa­ceri.

Dacă el va intra vreodată în politică, o parte dintre acești protestatari abia aș­teaptă să îi stea în cale. Evident că Dimon nu este singurul șef de pe Wall Street care atrage critici. La reuniunea anuală a acțio­na­rilor Wells Fargo & Co., prilej cu care pro­testatarii au cerut com­paniei să pună capăt afacerilor pe care le are cu Asociația Americană a Armelor, directorul executiv, Tim Sloan, a spus că banca lui nu „poate fi bună pentru toată lumea“. Iar Amazon Watch, grupul ecologist care protejează pă­durile amazo­niene, a pornit o campanie în care vizat este Larry Fink de la BlackRock Inc. (fondul care gestionează cele mai valoroase acti­ve din lume, peste 6.000 de miliarde de dolari, n.r.).

Dintre toți însă, reflectoarele cele mai pu­ternice sunt puse pe Dimon și pe JP Mor­gan Chase. În mai, activiștii ecologiști și-au stabilit tabăra pe o stradă din centrul metropolei Seattle, unde au pus o tăbliță improvizată pe care au scris „Drum închis din cauza dezastrului financiar și climatic generat de Chase“. La o conferință din New York, Greenpeace a reușit ca, de fie­ca­re dată când ascensorul urca sau co­bora, să ruleze o înregistrare audio cu mesajul „Jamie Dimon, prezentați-vă vă rog la re­cepție pentru a da socoteală pentru conducta de țiței a Chase − vă mulțumim!“

ȘI TOTUȘI… Protestatarii au încercat să îl abordeze și în hotelul Plaza din New York. „Nu înțeleg de ce mă urmăresc peste tot“, i-a spus unui alt bancher. Activista Breech i-a ajutat pe alți protestatari ecologiști să ridice pe catargele din fața unuia dintre tur­nurile Chase din New York drapele cu mesaje despre șisturile bituminoase.

La protestul de la un liceu din Ohio, zâm­betul de pe fața lui Dimon a dispărut ușor-ușor, în timp ce Breech era condusă afară din încăpere. „Pot oare să spun și eu ceva?“ a întrebat el. „Chiar cred că schim­bările climatice sunt o problemă și că guvernul ar trebui să aibă politici prin care să rezolve acest gen de probleme, cum să gestionăm resursele de combustibil fosil în viitor. Dar nu cred că este treaba JP Mor­gan să decidă care ar trebui să fie aceste politici guvernamentale.“

„Ba aveți o foarte mare influență“, a stri­gat Breech, printre ușile încăperii rămase încă întredeschise. „Puteți decide să nu fi­nanțați companii care extrag sau trans­portă sau lucrează cu combustibil fosil.“

După ce a plecat, Dimon a spus că este de înțeles ca toată lumea să se aștepte ca o companie de succes să ajute la dezvoltarea comunităților, doar că discuția s-a mu­tat rapid spre alte subiecte.

„Scopul nostru este de a avea acces direct la Jamie Dimon. Și de a obține implicarea lui directă“, explică Breech.

 

Vigilență

Activiștii ecologiști protestează la adresa marilor companii, dar pe altă parte caută sprijinul lor pentru a contracara politicile guvernamentale.

  • OCCUPY. 7 septembrie 2011 a marcat începutul protestelor față de inegalitatea economică și socială. Mişcarea a înce­put sub denumirea de „Occupy Wall Street“ și a vizat inițial marile corporaţii. Încet-încet a început să aducă în atenție alte probleme.
  • BANI DIN ȘIST. Conducta Keystone XL a fost blocată de fostul preşedinte Barack Obama. În ianuarie 2017, Trump semna un ordin executiv prin care a readus la viață proiectul, argumentând că acesta va crea mii de locuri de muncă.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Michelle Davis și Max Abelson, adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.
d