La ce facturi ne putem aștepta la iarnă pe fondul „războiului” de pe piața românească de energie

Mihai Nicuț 01/11/2021 | 10:17 Energie
La ce facturi ne putem aștepta la iarnă pe fondul „războiului” de pe piața românească de energie

Creșterea fără precedent a prețurilor din piețele de gaze și energie electrică din ul­timele luni a condus la un război pe față între actorii de pe piața românească de energie. În fața facturilor uriașe și a celor și mai mari care se anunță, furnizorii dau vina pe producători și invers, fie­care în încercarea de a-i convinge pe con­sumatori, cei care plătesc aceste facturi, că principalul vinovat e celălalt.

Prețurile la energie și gaze naturale au cres­cut până la niveluri amețitoare pe pie­țele europene și sunt de trei-patru ori mai mari decât acum un an. România nu face excepție, iar ultimele săptămâni ne-au adus noi recorduri. Doar câteva exemple din ultima perioadă: în această lună s-a atins un maxim istoric pe piața spot de energie electrică, peste 1.150 de lei/MWh. Iar la Bursa de Mărfuri, gazul cu livrare în luna decembrie s-a tranzacționat la niveluri-record de peste 540 de lei/MWh. Cele mai mari prețuri din istorie.

Cum funcționează piața

În piața de energie funcționează producătorii de energie și gaz, cei care produc energia sau gazul marfă, traderii (cei care vând sau cum­pără de pe piețe gazele și energia) și furnizorii, cei care cumpără de la producători sau traderi pentru consumul clienților finali, casnici sau industriali. În România, cei mai mari producători de energie electrică sunt Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Com­plexul Energetic Oltenia, iar cei mai mari furnizori de gaze și energie sunt Enel, Electrica, E.On, CEZ și Engie.

Piața nu este una singură, ci mai multe. Este o piață spot, care, la energie electrică, este cuplată cu cea europeană (se pot face tranzacții pe o platformă comună dispo­ni­bilă din șapte țări) și unde se comercia­li­zează energie care se va consuma a doua zi. Sunt piețe cu livrare la termen (forward), unde se comercializează energie sau gaze cu livrare în luna următoare, trimestrul ur­mător, anul următor etc. Mai avem și piața intraday, mai puțin lichidă, unde se comer­cializează energie cu câteva ore înainte de momentul livrării fizice.

Ei bine, în acest an, prețurile la produ­sele energetice au crescut cu procente inimaginabile în Europa și în lume. Cauzele sunt mai multe: creșterea cererii din par­tea economiilor care își revin după pande­mie, stimulii monetari ai băncilor centrale, creșterea certificatelor de emisii de carbon, care trebuie cumpărate de produ­că­torii de energie din surse fosile din Uniunea Europeană, rezervele mai mici de gaze ale Europei, coroborate cu o scădere a pro­ducției, redirecționarea unor transporturi de gaz natural lichefiat spre Asia, pe fon­dul unor prețuri mai mari existente acolo, un an mai slab pentru producția de energie din surse regenerabile.

După cum am spus mai sus, România nu face excepție, explozia prețurilor din piețe a început deja să se transfere și în facturile consumatorilor, iar creșterea este departe de a se fi terminat. În iarnă, cele mai multe facturi vor fi la un nivel dublu sau chiar și triplu față de acum un an, în funcție de fur­nizor și de tipul de contract. Consumatorii caută vinovații.

Furnizorii, care sunt cele mai detestate companii în aceste momente, și nu numai la noi – ei sunt, de fapt, cei care le trimit clien­ților finali facturile mărite –, spun că ei nu fac altceva decât să cumpere energie și gaz mult mai scumpe din piețe și să le transfere în facturile clienților. Nu pot face altfel, pentru că marja de furnizare este mult prea mică și nu poate acoperi nici pe departe o triplare a prețului energiei cum­părate pentru consumatori. În caz contrar, intră în insolvență sau în faliment și furni­zarea se oprește. Ceea ce s-a întâmplat deja la alții – opt furnizori de gaze din Ma­rea Britanie au închis afacerea, la fel și unul dintre cei mai mari furnizori din Cehia, asta dacă vorbim doar despre ultima lună. Nu au putut scumpi către client în aceeași măsură în care le-au crescut costurile de achiziție, deci afacerea s-a închis.

Acuze reciproce

Revenind la România, dacă acuzele furnizorilor la adresa producătorilor se făceau doar pe la colțuri, acum lucrurile se spun pe față. Produ­că­torii ar pune prea puțină energie în piață atunci când e mare nevoie de ea, nu există suficientă ofertă, furnizorii au nevoie de energie pentru clienți, deci sunt forțați să cumpere, prețul crește, deci, în final, factura la consumator crește.

Situația care a apărut a fost explicată de Cristian Culea, membru în Consiliul Director al Asociației Furnizorilor de Energie (AFEER). „Avem o lipsă de lichiditate în piață. Există foarte multă cerere de energie, care va crește, vânzarea este cu un alt ritm decât cererea. Asta duce la un efect vizibil – prețul de tranzacționare este mai mare decât ce are el ca fundament econo­mic în spate, orice considerați dumnea­voastră că ar fi rezonabil. Aici este piața: este plătită, de cel care trebuie să cumpere, o diferență care vine din sentimentul de lipsă“, a mai afirmat reprezentantul furnizorilor. El a explicat că piața este atât de volatilă, încât un preț considerat mare obținut la o licitație competitivă de acum câteva săptămâni azi este considerat mic, „superb de mic“. „Dacă vă uitați pe piață la disponibilitatea ofertelor de vânzare, de fiecare dată când apare ceva e o luptă pentru a cumpăra, mai ales dacă vânzarea vine din partea producătorilor“, a spus Culea.

„Am avut oferte de achiziție în piață, o parte le-am închis, o parte nu. Există do­rința de achiziție din partea furnizorilor. Din păcate, producătorii nu răspund, în marea lor majoritate, la oferte de cum­pă­rare de energie electrică. Am observat că volumele puse la vânzare sunt mai mici decât anul trecut, iar perioadele de livrare sunt mai scurte. Sunt trei producători mari clasici pe care îi vânează toată lumea, cei din hidro, nuclear și cărbune, dețin o cotă masivă, au o stabilitate care garantează livrările și, da, pot să spun că am observat o scădere a acestor produse, există oferte de achiziție din piață și niciunul dintre cei mai mari producători nu răspunde“, a spus oficialul AFEER. Aluzia la Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Complexul Energetic (CE) Oltenia este străvezie.

Aceste acuzații nu au rămas fără răs­puns, care a venit chiar de la Bogdan Badea, directorul general al companiei Hidroelectrica, producătorul cel mai mare de ener­gie elec­trică din România. Foarte direct, acesta i-a acuzat pe furnizori că nu-și cum­pără din timp energia necesară pentru clienți, care ar fi scoasă pe piețe de produ­cători cu mult timp înaintea livrării, ci pre­feră comportamente speculative.

„Am văzut cu surprindere acea decla­rație și nu sunt de acord cu ea“, a răspuns Badea. Potrivit acestuia, compania pe care o conduce a scos mereu la vânzare energie în contracte forward pe bursa de energie, însă lucrurile stau exact invers față de cele prezentate de AFEER, adică furnizorii sunt cei care nu vin să cumpere.

„Tot timpul Hidroelectrica a scos energie la tranzacționare. Din păcate, de mai mulți ani observăm un fenomen: marii fur­nizori, cei cu mulți clienți, nu cumpără acea energie și se duc în piețele speculative de tip PZU (piața spot, pentru ziua următoare, n.r.), unde prețurile sunt extrem de mari. Aceasta în condițiile în care această energie se putea achiziționa din timp, la prețuri mult mai mici“, a afirmat Badea.

El a subliniat că energia mai ieftină pe care o vinde Hidroelectrica pe termen lung este cumpărată de traderi, care apoi o vând mai scump în PZU. „Cumpărători sunt traderii care speculează orice fel de variație din PZU și vând mai departe către furnizori“, a arătat directorul general al companiei Hidroelectrica.

Badea a precizat că au fost anulate lici­tații prin care Hidroelectrica voia să vândă 4,55 TWh de energie cu livrare în 2021 (o cantitate enormă, tot consumul național este undeva la 60 TWh pe an), pentru că nu a venit nimeni să cumpere aceste can­tități, în condițiile în care prețul mediu al acestei energii era 255 de lei/MWh. Spre comparație, prețul din aceste zile din PZU depășește 1.000 de lei pe MWh. „Dacă s-ar fi cumpărat această cantitate pentru consumatorii finali, poate n-ar fi trebuit să se simtă o variație atât de mare la consumato­rul final în acest an“, a completat Bogdan Badea.

O reacție asemănătoare a venit din par­tea Complexului Energetic Oltenia, prin­tr-un comunicat de presă. Compania sus­ține că, în acest an, a vândut 85% din energia produsă prin contracte încheiate pe ter­men lung pe piața de contracte bilate­rale (forward), vizibil și transparent, acolo unde se regăsesc și furnizorii, și traderii care au achiziționat energia respectivă. „Deși prețurile la care au fost perfectate contractele respective au fost mult mai mici decât cele actuale conform evoluției pieței, unii furnizori (de exemplu Enel) nu au răspuns ofertelor de vânzare“, au spus cei de la CE Oltenia.

Mai mult, „CE Oltenia a avut oferte de vân­zare și până în anul 2025 inclusiv, doar o mică parte dintre acestea fiind materiali­zate și cu contracte, deoarece marii furnizori nu au răspuns la ofertele de vânzare care, la momentul respectiv, au avut pre­țuri mult mai mici decât cele din ultima pe­rioadă. Faptul că o parte dintre furnizori, care sunt și furnizori de ultimă in­stanță, nu au răspuns la ofertele de vânzare ale CE Oltenia este propria decizie a acestora, conform politicii de piață pe care o derulează“, a mai transmis producătorul.

Plouă cu amenzi

Amenzile date de Au­to­ritatea de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) sunt o altă constantă a pe­rioadei pe care o traversăm. Chiar acum câteva zile, ANRE a anunțat o amendă enormă, de aproape 2,7 milioane de lei – de data aceasta pentru patru furnizori de gaze, printre care și cei mai importanți doi – Engie și E.On. ANRE a acuzat companiile că practic și-au înșelat unii clienți: în vară au propus oferte pentru populație din care se înțelegea că prețul este fix la consumator, pentru un an, dar în toamnă au transmis notificări că vor crește prețurile. ANRE a dat amenzile și a obligat furnizorii să se în­toarcă la prețurile din vară, pe care să le păstreze timp de un an.

Companiile au atacat decizia în instanță și au spus că respectivele contracte permiteau majorarea, în condițiile în care pre­țurile de achiziție ale gazelor din piață au crescut dramatic și au ajuns mult mai mari decât cele cu care ele și-au asumat să vândă clienților. Practic, dacă nu ar fi crescut prețurile, companiile spun că nu ar mai fi avut bani să cumpere gazele din piață pentru clienți, caz în care chiar clienții ar fi direct afectați pentru că ar ră­mâne fără gaz.

Soluții de scădere a facturilor

Și autoritățile de la București, asemenea celor din mai multe state europene, au anun­țat câteva măsuri de diminuare a poverii facturii pentru consumatori. Astfel, este deja în vigoare o ordonanță de urgență prin care, în cele cinci luni de sezon rece, noiembrie-martie, statul va compensa direct facturile la electricitate și gaze ale clienților casnici cu un consum mediu: la gaze se va acorda o reducere de 25% din va­loarea facturii, iar la energie electrică – o reducere de 21 de bani/kWh, ca regulă ge­nerală.

Este singura prevedere legală în vigoare, dar ar putea urma altele, socotind atât de­clarațiile premierului demis Florin Câțu, cât și unele proiecte de lege ale opoziției, inițiative care au intrat deja în circuitul par­lamentar.

Astfel, se mai vorbește despre o reducere de la 19% la 5% a cotei TVA pentru energie electrică și gaze, aplicabilă atât populației, cât și firmelor, de o eliminare din facturile de energie a unor taxe – certi­fi­catele verzi și contribuția de cogenerare – și chiar despre o plafonare a prețurilor pentru consumatorii casnici și cei comerciali.

În România se instalează penuria

Dincolo de cauzele de mai sus ale creșterii prețurilor, în România este o cauză specifică: plă­tim, de fapt, și lipsa investițiilor în sectorul energetic, lipsă din pricina căreia țara nu mai are cu ce să își acopere necesarul energetic.

  • TEORIA ȘI PRACTICA. Din 2019 încoace, țara a devenit importator net de energie elec­trică, iar situația tinde să devină dra­ma­tică. În condi­țiile deconec­tării intempestive de la rețea a uneia dintre cele două unități nucleare de la Cernavodă, de acum câteva zile, importul in­stantaneu al țării, pentru a-și asi­gura consumul de electricitate, a crescut brusc la 2.600 MW, în con­dițiile în care nivelul maxim posibil tehnic pe liniile de interconexiune este de 3.000 MW. Deși în teorie sunt instalate ca­pacități de 17.000 MW, se ob­servă că România are dificultăți în a-și asigura chiar și un consum de 8.000 MW în practică, și asta fără să existe avarii.
  • ÎNCHIDERI. Centrale vechi pe cărbune, pe gaze sau pe pă­cură au început să fie închise, capacitatea nou-insta­lată în regenerabil este insu­fi­cientă și oricum nu avem ca­pacități de stocare, iar noile unități de pro­duc­ție pe gaze se lasă așteptate, cu excep­ția notabilă a viitoarei centrale Romgaz de la Iernut, reali­zată în proporție de 70% și aflată deja în întârziere cu doi ani.
  • SCĂDERI ALE PRO­DUC­ȚIEI. Producția internă de gaze scade pe fondul declinului natural al zăcămintelor, asta pe fondul unei creșteri a con­­sumului. De exemplu, Petrom, al doilea pro­ducător al țării, a raportat o scă­dere a produc­ției de 15% în al treilea trimestru al acestui an față de perioada echivalentă din 2020, iar acest declin accentuat nu este compensat de o creștere a producției celuilalt producător, Romgaz.
  • ÎNTÂRZIERI. Gazele noi de sub apele teritoriale românești ale Mării Negre întârzie să intre pe piață. Compania Black Sea Oil and Gas ar fi trebuit să pompeze în acest an primele gaze (pro­iectul Midia), dar a anunțat deja întârzieri și nu a mai avansat vreun termen. Pentru vastele resurse descoperite în peri­me­trul Neptun, bloc deținut de Petrom și (încă) ExxonMobil, nu este luată deo­camdată decizia de investiție.
  • IMPORTURI DUBLATE. Importurile de gaze, care la nivelul unui an erau, tradițional, de 10% din consum, vor ajunge la peste 20% în lipsă de noi resurse.