La capătul unui vis: cum a revoluționat lumea Hugh Hefner, petrecărețul în pijamale care a fondat Playboy

Oana Borviz 29/09/2017 | 17:23 Timp Liber
La capătul unui vis: cum a revoluționat lumea Hugh Hefner, petrecărețul în pijamale care a fondat Playboy

Acest articol apare în numărul 25 (9-22 octombrie) al revistei NewMoney

Hugh Hefner a murit pe 27 septembrie la Playboy Mansion, California, conacul în care și-a trăit fanteziile la cote maxime. Avea 91 de ani și convingerea că a schimbat, într-un fel, lumea.

Pentru unii, a fost doar un petrecăreț în pijamale de mătase, un hedonist înconjurat de fete sexy cu codițe și urechiușe de iepuraș, un manipulator. Pentru alții, a fost un revoluționar, a fost vocea libertății de exprimare, a drepturilor civile și a libertății sexu­ale, a fost începutul unei noi ere editoriale.

Majoritatea și-l vor aminti însă pe Hugh Hefner ca fondator Playboy, cea mai cunoscută revistă pentru bărbați, care se vindea, în perioadele sale de vârf, în șapte milioane de exemplare. O revistă des­pre un stil de viață în care sexul este un ingredient important, așa cum și-a dorit-o Hefner, dar care a devenit cea mai reprezentativă revistă de lifestyle, în care eroticul coexistă cu arta și cultura, paginile Playboy arătând lumii, nu doar nuduri zvelte ce înfierbântau imaginația bărbaților, ci și texte semnate de scriitori de primă mână precum Vladimir Nabokov, Norman Mailer, Kurt Vonnegut sau Margaret Atwood.

Dincolo de imaginație. Tăticul „iepurașilor“ a fost unul din cei care a împărțit America în două. Pe de-o parte, erau cei scandalizați de stilul de viață al lui Hugh Hefner, un playboy aflat mereu în mijlocul petrecerilor, cu băuturi, droguri și fete frumoase, cu show-uri tv care promovau obscenitatea. Pe de altă parte, erau cei care-l considerau un adevărat părinte al revoluției sexuale și un editor vizionar.

El însă nu făcea decât să-și trăiască propriul vis: „Sunt un copil într-un magazin de bomboane“, obișnuia el să spună, convins că a visat imposibilul, iar visele s-au dovedit a fi mai presus decât și-a imaginat: „Viaţa este prea scurtă ca să trăieşti visul altcuiva“.

Iar acest vis a început în 1953, când a înființat revista Playboy. Tocmai plecase de la Esquire (unde era copywriter), pe motiv că i s-a refuzat mărirea salariului cu cinci dolari, și strânsese (pentru a putea fonda revista) 8.000 de dolari de la 45 de investitori, inclusiv 1.000 de dolari de la mama sa.

Primul număr al revistei (vândut în peste 50.000 de exemplare) purta pe copertă reproducerea unei fotografii nud cu Marilyn Monroe (pe care nu a cunoscut-o niciodată, Hefner cumpărând cu 200 de do­lari fotografia făcută pentru un calendar din 1949).

Hugh Hefner avea 27 de ani și nici măcar nu intuia că tocmai scrisese începutul unei istorii: o revistă revoluționară, care i-a adus milioane de do­lari (va­loa­rea netă a moștenirii sale în momentul morții a fost estimată la 50 de milioane de dolari) și care a schimbat percepția oamenilor despre sex. „Forța majoră de a civiliza lumea, nu este religia, ci sexul“, spunea Hefner, care a sprijinit, printre altele, legali­zarea căsătoriilor homosexuale și integrarea rasială.

Un stil de viață. Așa a devenit Hefner „propria lui producție“, după cum scrie The New York Times. Revista Playboy, care obținea aproximativ 12 mili­oa­ne de dolari pe an în vremurile bune, a generat un imperiu de afaceri ce includea cluburi, vile, filme, toate având ca simbol femei deghizate în iepuraş. Iepurașul (de fapt, silueta unui iepure cu urechi lungi și papion la gât) a devenit logo-ul Playboy încă de la cel de-al doilea număr de revistă, motivul pentru care Hefner a ales iepurele fiind „conotația sexuală plină de umor“ și imaginea lui „jucăușă“.

Sub simbolul unui iepuraș drăguț, Playboy oferea bărbaților (și nu numai) imaginea unei lumi exube­rante, cu petreceri cool, alcool, viagra, dorințe îm­plinite. Toate acestea sunt posibile și-ți pot face viața un rai, promiteau „Playboy’s Penthouse“, „Playboy After Dark“ sau „The Girls Next Door“, extensii tv ale revistei, ce prezentau viața lui Hefner la Playboy Mansion, alături de iubitele sale (conform spuselor lui, s-a culcat cu peste 1.000 de femei) și vedete de tot felul (Hefner i-a găzduit pe cei de la Rolling Stone în timpul turneului lor din 1972).

Ceea ce a făcut ca Playboy să devină însă o revistă de referință au fost, nu doar paginile cu femei obraz­nice, ci și cele cu interviuri și articole pe teme artistice, culturale, religioase și politice. Charles Beaumont, autor de ficțiune speculativă, și Jack Kerouac, pionier al generației Beat, au apărut în paginile revistei, la fel cum a apărut Donald Trump, pe vremea când era un prosper om de afaceri.

În timp ce Playboy va rămâne în istorie ca cea mai reprezentativă revistă pentru bărbați, tăticul „iepu­rașilor“ va fi și de aici înainte criticat pentru stilul de viață pe care l-a promovat. Însă este foarte probabil ca majoritatea să-și amintească de Hugh Hufner (așa cum el însuși își dorea) ca de „cineva care a schimbat lumea într-un mod pozitiv, din punct de vedere social și sexual“.

 

CV de playboy

Crescut într-o familie metodistă, Hugh Hefner și-a dorit o viață plină de libertăți pe care a trăit-o din plin până la capăt.

Artă. A studiat la University of Illinois, unde a obținut o licență în psihologie, arte și scriere creativă.

Lux. În anii ’70, călătorea între vilele sale din Chicago și Los Angeles într-un avion privat, „The Big Bunny“, pe coada căruia era pictat iepuraşul Playboy.

Tabiet. Avea sute de pijamale de mătase, din care purta în fiecare zi câte una, împreună cu papuci de catifea neagră.

Dorință. În ’92, a cumpărat, cu 75.000 de dolari, cripta de lângă cea a lui Marilyn Monroe, din Westwood Village Memorial Park Cemetery (L.A).

 


FOTO: Guliver / Getty Images

← Close