La 91 de ani, Geta Brătescu reprezintă România la Bienala de Artă de la Veneția
Pentru prima dată în istoria artei contemporane autohtone, o femeie va reprezenta România la Bienala de Artă de la Veneția: Geta Brătescu.
Artista Geta Brătescu este cea care va expune, la cea de-a 57-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția (important eveniment de artă contemporană, ce va avea loc, între 13 mai și 26 noiembrie, sub numele „Viva Arte Viva“), un proiect inedit, numit „Geta Brătescu – Apariții“. Portret interior al unei artiste care nu a încetat niciodată să se exprime pe sine în cel mai sincer mod cu putință, proiectul (ales în urma unui concurs național) aduce laolaltă cele mai semnificative lucrări ale sale, de la seriile de desene, textile și litografii „Medeea“ (realizate între 1979 şi 1981) și până la filmele experimentale precum „Mâini“ din 1977, ale cărui personaje sunt mâinile artistei.
Când spui Geta Brătescu, nu știi la ce să te gândești mai întâi: la desenele, gravurile, colajele, lucrările de tapiserie și textile, la fotografiile, instalațiile sau la filmele experimentale? Pentru că Geta Brătescu, unul dintre cei mai importanți artiști ai avangardei românești postbelice, a creat (și o face și acum, la cei 91 de ani) în cele mai diverse medii artistice.
Numită și „marea doamnă a artei conceptuale românești“, Geta Brătescu este apreciată însă nu atât pentru diversitatea tehicilor în care lucrează, cât pentru originalitatea cu care a dat formă unor viziuni artistice incredibile. Proiectul „Geta Brătescu – Apariții“, al cărui curator este Magda Radu, tocmai asta își propune: să prezinte arta complexă, sofisticată a unei artiste ce apelează constant la memorie și subconștient pentru a crea o operă în care sinele ocupă loc central. Construit în jurul a două teme principale – atelierul și subiectivitatea feminină – proiectul readuce în lumină gânduri, senzații, concepte cu care artista (care crede că „amintirea este apariție; epifanie, ca și arta“) a lucrat de-a lungul a șase decenii.
Mituri. „Afurisiți negustori de mituri! Artiștii!“, scria Geta Brătescu într-un text publicat în revista literară Secolul 21 (al cărei director artistic este, așa cum a fost și pentru revista Secolul 20). Negustor de mituri este și Geta Brătescu, autoarea unei arte în care visul, realitatea și mitul se întâlnesc pentru a crea un univers unic. Medeea, Didona, Faust (a ilustrat, printre altele, „Faust“, de Goethe, în traducerea lui Ştefan Augustin Doinaş, „Mutter Courage“, de Berthold Brecht, „Ciuma“, de Albert Camus) sunt personaje care apar repetitiv în opera ei, cum la fel se repetă și formele abstracte, autoportretele, semnele caligrafice, ce situează multe dintre lucrările sale la granița cu literatura. Deloc surprinzător, atâta vreme cât pentru Geta Brătescu (care a studiat nu doar artele, ci și literatura, și care a scris volume de eseuri – „Atelier vagabond“, „Atelier continuu“ – sau de proză scurtă – „Peisaj cu om“) este aproape același lucru să desenezi și să scrii: „Atunci când desenez, mă simt ca și cum aș scrie. Scriu o imagine, scriu o formă, scriu un proiect“, mărturisește ea.
Atelier. Toate proiectele Getei Brătescu au luat naștere în atelierul său din București, atelier care este, pentru ea, mai mult decât un spațiu în care creează și meditează, este un atelier mental, în care subconștientul lucrează neîncetat, aducând la suprafață amintiri, gânduri, concepte. „Atelierul este și un spațiu al concentrării, atelierul este artista însăși“, spune Magda Radu făcând referire la elementul-cheie al expoziției „Geta Brătescu – Apariții“. În acest atelier au prins viață seria de desene „Apariții“, constând în desene realizate, la propriu, cu ochii închiși (serie importantă, ce face trimitere la acele imagini mentale pe care mâna le redă prin desen); „Către alb“ (1975), happening fotografiat, în care chipul artistei, repetat în câteva imagini, se pierde treptat într-o lumină strălucitoare; „Doamna Oliver în costum de călătorie“ (1980), unde Geta Brătescu apare îmbrăcată în negru ținând în mâini o mașină de scris: tot aici au fost concepute filme experimentale precum „Atelierul“ (1978), ce captează atelierul cu tot ce este în el (obiecte, lucrări, artist) sau seria de fotografii „Nu violenței!“ (1974), ce imortalizează un happening în care artista stătea cu corpul ghemuit, mimând fragilitatea.
Multe dintre aceste lucrări, create într-un „atelier continuu“, vor recompune, în expoziția „Geta Brătescu – Apariții“ (ce va putea fi văzută la Pavilionul României din Giardini della Biennale și Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistic din Veneția), portretul unei artiste care va rămâne în istoria artei drept „doamna artei conceptuale românești“.
FOTO: Ștefan Sava
