Joe Rogan, mesaj din viitor

Contractul exclusiv pe care podcasterul Joe Rogan l-a semnat în a doua jumătate a lui mai cu platforma audio Spotify reprezintă, fără îndoială, un moment de cotitură. Dacă încă nu știți cine este Joe Rogan, veți auzi, cu siguranță, de el în perioada următoare. Potrivit ziarului The Wall Street Journal, gazda unui celebru talk-show pe teme diverse (de la știință, sport, sănătate până la comedie și cultură), care adună în jur de 190 de milioane de vizualizări pe lună, va încasa peste 100 de milioane de dolari de la Spotify pentru exclusivitate absolută.

Ce-i drept, banii ar putea fi încasați de-a lungul mai multor ani, în funcție de atingerea unor obiective de performanță, nu într-o singură tranșă. Pentru a avea un reper, în 2015, businessinsider.com, o in­sti­tuție media cu 325 de angajați la acel moment, a fost evaluată de cumpărătorul său, Axel Springer, la 442 de milioane de dolari. Altfel spus, un singur om valorează aproape un sfert dintr-un întreg trust media. Dacă ne uităm la cifrele de audiență, lucrurile încep să capete sens. La momentul tranzacției, platforma de business avea 76 de milioane de utilizatori unici. Show-urile audio și video ale lui Rogan gene­rează 190 de milioane de vizualizări pe lună.

NOUA PRESĂ. Cum se explică succesul acestui rea­lizator, fost actor, comentator sportiv pe care The New York Times l-a catalogat „the new mainstream media“? Foarte pe scurt, Joe Rogan exploatează slăbiciunile presei instituționalizate (tradiționale). Pur și simplu, zeci de milioane de oameni au mai multă încredere într-un singur om decât în instituții întregi care, cel puțin la nivel declarativ, respectă norme etice de relatare a informației. Inclusiv aici ar fi o problemă: cât de multe dintre ele le mai res­pec­tă cu adevărat? Nu în ultimul rând, polarizarea excesivă a mass-mediei a dus la o pierdere accele­rată a încrederii în conținutul pe care îl furnizează aceasta. Mai ales instituțiile de presă occidentale au o „culoare“ politică evidentă – de altfel, în cazul pu­bli­cațiilor prestigioase, aceasta este declarată fățiș –, ceea ce duce la zugrăvirea realității partizan. Or, știm cu toții, lucrurile nu pot fi doar în alb și negru.

Show-urile lui Rogan (cei dintre voi care le-ați urmărit, îngăduiți o scurtă descriere) nu-și propun să schimbe sau să influențeze păreri. Sunt toate o discuție lungă – multe țin peste două ore – despre nimic și despre tot, în același timp. Până în septembrie, când contractul cu Spotify va intra în vigoare, podcastul său poate fi vizionat pe platforma proprie – The Joe Rogan Experience – și pe YouTube, un canal pe care realizatorul l-a considerat până acum varianta optimă de valorificare.

Multe dintre producții au invitați relevanți pentru publicul american și poate nu stârnesc interesul local. Însă dialoguri cu actorul Edward Norton („Fight Club“) sau cu Elon Musk, proprietarul Tesla și starul acestor zile, ne pot da o idee despre formula sa ma­gică. Desigur, artificii de tipul aprinderea unei țigări cu canabis în timpul întâlnirii cu Elon Musk (din care și acesta trage câteva fumuri) pot părea exage­rări, însă majoritatea întrevederilor sunt discuții normale, ca de la egal la egal.

„Cred că este atât de multă manipulare și atât de mult rahat când vine vorba de politică, încât nu sunt interesat“, declară Rogan pentru The New York Times. Asta nu înseamnă că nu are invitați și oameni politici și că pe unii refuză să-i primească, deși aceștia se autoinvită.

Rogan mai crede că presa tradițională este mult prea elaborată, ceea ce creează o senzație de artificialitate. De asemenea, obiceiurile de consum s-au schimbat radical în ultimii ani. Puțini mai au răbdare să citească texte elaborate, care necesită atenție ridicată. Or, azi, o sumedenie de surse de distragere a atenției fac imposibilă concentrarea pe termen lung. E vorba de filmulețele amuzante trimise pe WhatsApp de un coleg, de valul de postări ale prie­tenilor de pe Facebook, iar lista poate continua.

Un podcast, precum cel al lui Joe Rogan, poate fi ascultat în multe momente care, până acum, nu erau destinate consumului de media: în timp ce faci curățenie, în timp ce gătești, în timp ce conduci sau când alergi prin parc. Și este de așteptat ca stilul de muncă hibrid – parțial de acasă, parțial de la birou –, care a devenit deja noua normă, să favorizeze și mai mult acest format.

CÂT ȚINE MINUNEA? La cam o săptămână după ce parteneriatul lui Rogan cu Spotify a fost făcut public, News Corp, compania mogulului Rupert Murdoch, anunța renunțarea la edițiile tipărite a o sută dintre titlurile pe care le deține în Australia.

În ce măsură podcastul va avea succes peste timp e o chestiune discutabilă. Unii spun că podcastul este blogul de acum zece ani. Interesul manifestat de o companie de talia Spotify pentru această nouă realitate poate să ne spună că mișcarea e cu bătaie pe termen lung. Pasul înapoi pe care l-a făcut Apple, corporația care a botezat formatul, ne poate pune pe gânduri.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.