Joe Biden, o nouă politică externă?

Pe 20 ianuarie, la ora 12, vom avea o nouă adminis­trație americană. Este un fapt cert, deși procesul de contestare a alegerilor în anumite state de către stafful republican va continua. Cel puțin până în 14 decembrie, când colegiul marilor electori se va în­truni și va formaliza alegerea lui Joe Biden. Însă în seara de 23 noiembrie, președintele în exercițiu Donald Trump a autorizat inițierea procesului de tranziție, ceea ce echivalează cu acceptarea rezultatului alegerilor. Prin urmare, este legitim să ne în­trebăm încotro se va îndrepta politica externă a pu­terii mondiale dominante și a celui mai important aliat al României.

Deja comentariile abundă și nu puțini sunt cei care vorbesc de o politică diametral opusă celei promovate de Administrația Trump. Stilul va fi diferit, fără nicio umbră de îndoială, deschiderea spre dialog și negociere, de asemenea. Însă există anumite tendințe fundamentale de la care nu se va abate nici Biden și de la care nu s-a abătut nici Trump. Da, în politica externă, într-o foarte mare măsură, Donald Trump a fost un conti­nuator al lui Barack Obama.

Problema ascensiunii Chinei a fost preluată de Trump de la Administrația Obama, ca și chestiunea legată de asumarea unor cheltuieli suplimentare în materie de apărare de către europeni și redimensio­narea angajamentului Statelor Unite în Europa și în zonele învecinate din regiunea extinsă a Mediteranei. Toate acestea vor rămâne și pe masa viitorului locatar de la Casa Albă, chiar dacă abordarea acestuia nu va mai fi agresivă, căutând acceptarea deciziilor americane prin dialog și unele compromisuri. Acest lucru nu va însemna lipsă de fermitate, mai ales că între unii aliați europeni și SUA există o serie de dezacorduri de fond precum viziunea diferită cu privire la pilonul european al apărării și partea sa legată de industria de apărare, apoi ambițiile europene în materie de înmagazinare a datelor și tehnologia 5G, chiar de a fi la nivel diplomatic și strategic o a treia cale, un al treilea pol de putere, alături de SUA și China.

O alegere potrivită

Referitor la relațiile cu europenii, trebuie apre­ci­ată abilitatea lui Joe Biden de a fi ales pentru demnita­tea de secretar de stat, de șef al diplomației, un di­plomat de carieră, cu mare ex­pe­riență, Antony Blinken. Dar mai ales un foarte bun cunoscător al europenilor și al Franței. Omul potrivit de a purta dialogul cu una dintre puterile europene care pro­movează constant independența Uniunii Europene față de SUA. Blinken și-a făcut o parte din studii la Paris și este un bun cunoscător al limbii franceze, reputat chiar francofil pe culoarele Departamentului de Stat, ceea ce va facilita mult dialogul cu Franța. De fapt, cele două se regăsesc pe unele dosare precum China, atât Parisul, cât și Washingtonul coordo­nându-se în trimiterea unor grupuri navale în apropiere de Taiwan și în dialogul cu actori regio­nali din Indo-Pacific, precum India și Australia. 

Pe de altă parte, Administrația Donald Trump și-a pus amprenta asupra unor dosare importante de politică externă. În primul rând, asupra Orientului Mijlociu. Schimbarea peisajului strategic în legătură cu Israelul va marca și viitoarea administrație demo­crată. Succesele incontestabile ale Administrației Trump pe tema acordurilor de pace care au consolidat securitatea Israelului și orientarea dată procesului de pace între israelieni și palestinieni vor fi conti­nuate. De asemenea, Trump a marcat durabil poziția SUA pe tema acordului nuclear cu Iranul. Chiar dacă Administrația Biden va relua negocierile cu Tehera­nul, pozițiile vor fi mult mai intransigente.

Reevaluarea Europei de Est, a aliaților din istmul dintre Marea Baltică și Marea Neagră, cu scopul de a da mai multă coerență grupului de state din Iniția­tiva celor Trei Mări, va continua, iar procesul va fi aprofundat.

Marea provocare

În sfârșit, China, care va rămâne principala provocare pentru SUA în urmă­toarele decenii (mai ales că în programul Partidului Comunist Chinez sunt pre­vă­zuți 30 de ani pentru a depăși SUA), se va afla pe primul loc pe agenda de politică externă de la Casa Albă și după data de 20 ianuarie. Îndrăznesc să pre­văd că și promultilateralismul asumat zgomotos de candidatul Joe Biden, odată instalat în Biroul Oval, va fi promovat nu în orice condiții. SUA vor căuta o reformă a Organiza­ției Mondiale a Sănătății, a Orga­nizației pentru Ali­mentație și Agricultură și a altor organizații interna­ționale care s-au dovedit vulnerabile în fața acțiu­nilor de control și deturnare din par­tea Chinei.

Vor fi însă și schimbări. Cea mai previzibilă este re­­integrarea Acordului de la Paris și încetarea spectacolelor păguboase în legătură cu regimul de la Phenian.

În concluzie, din 20 ianuarie nu vom avea o poli­tică externă americană diametral opusă. O majoritate republicană în Senat va îngreuna și mai mult sarcina președintelui Biden de a se demarca de predecesorul său, dar, pentru o mare putere precum SUA, orientările fundamentale ale politicii sale externe nu se schimbă de la o administrație la alta.

Acest articol a aparut în numărul 104 al revistei NewMoney