Jocurile foamei din banking: cine înghite pe cine?
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Previziunile din piață spun că numărul băncilor din România ar urma să scadă masiv, de la 36 în prezent, la 25 în cinci ani și chiar la sub 15 în zece. Cine rămâne, cine dispare și, mai ales, de ce?
În ultimii zece ani, dintre care doi de recesiune, în sistemul bancar din România s-au produs în jur de 20 de fuziuni și achiziții de portofolii, reiese din calculele NewMoney, pe baza informațiilor din rapoartele Băncii Naționale a României (BNR). Din perioada analizată, 2005-2015, se evidențiază un 2006 cu șase fuziuni și preluări, în principal de bănci mai mici din sistem.
Un prim argument care să justifice acești pași mărunți în direcția consolidării ar fi lipsa de capital. Iar aceasta din urmă este, în parte, o consecință a reglementării mai strânse impuse băncilor în anii post-criză. „Riscuri sunt în sistem, din mai multe cauze, și ponderarea acestor riscuri determină o mai mare cerință de capital în bănci“, a precizat Adrian Vasilescu, consilier de strategie al BNR, pentru NewMoney.
Când indicatorii de prudențialitate, care arată cât de pregătită este o bancă să manevreze anumite riscuri ce s-ar putea materializa, nu sunt în parametrii ceruți de banca centrală, acționarii sunt chemați să dea socoteală, respectiv să aducă mai mulți bani de acasă. Ca urmare, băncile în impas ar putea ajunge în situația de a fi nevoite să caute alți acționari, în vreme ce băncile mari ar putea rămâne fără fonduri pentru un eventual plan de achiziții, spune Vasilescu, adăugând că aceste scenarii sunt „simple supoziții“. „Cu cât e mai strânsă reglementarea, cu atât te apără de riscuri, dar în același timp atacă zona de capital“, a mai precizat consilierul. El a subliniat că băncile românești stau bine cu capitalul și cu lichiditatea, fiind solide, dar și că există posibilitatea ca Direcția de Supraveghere a BNR să le mai ceară pe viitor acționarilor suplimentarea fondurilor.
Cine va supraviețui? Horia Manda, managing partner al Axxess Capital, acționar majoritar Paria Bank, este de părere că băncile mici nu pot avea un viitor, cu excepția, poate, a celor foarte nișate. „Că vorbim despre investiții noi, că vorbim despre adecvarea capitalului, că vorbim despre presiunea care vine din mediul acesta mic de dobânzi, dimensiunea contează, devine foarte importantă“, a declarat el pentru NewMoney. Aceste presiuni din toate părțile vor duce la o coagulare, predicția lui Manda fiind că sistemul bancar românesc va avea doar 25 de bănci în cinci ani și sub 20 în următorii zece.
Întrebat de ce consolidarea, un subiect comentat intens de comunitatea bancară în ultimii ani, nu s-a produs până acum, Manda a precizat că ar fi vorba despre o lipsă a resurselor. Băncile locale au fost nevoite să aloce capitaluri semnificative pentru acoperirea unor riscuri și nu au mai avut fonduri pentru a prelua alte portofolii. Sergiu Oprescu, președintele Asociației Române a Băncilor, spunea în primăvară că, în următorii 25 de ani, în România vor mai exista doar 14 instituții financiare. Doru Lionăchescu, președintele BT Capital Partners, aprecia, la o conferință organizată de Ziarul Financiar, că în cinci ani, tot profitul din sistemul bacar va fi realizat de un grup de câteva bănci, iar celelalte vor supraviețui de la o zi la alta. „Avem proprietari fie absenţi, fie dezinteresaţi, care nu pun presiune pe management să creeze performanţă“, explica el.
Restructurarea sistemului bancar a început la finele anului 1990, când Banca Comercială Română, nou înființată, a preluat operațiunile cu clientela efectuate până atunci de BNR. Concomitent, a fost demarat procesul formării de societăți bancare cu capital privat și cel de integrare a sucursalelor băncilor străine. În decembrie 1999, în România existau 41 de instituții de credit. La sfârșitul anilor ’90, „mediul economic ostil, calitatea necorespunzătoare a managerilor și a acționarilor din bănci (…) au condus la acumularea unor tensiuni“, arată un raport al BNR.
La finele anului 1998, creditele neperformante reprezentau 58% din totalul portofoliului de credite și 253% raportat la capitalurile proprii. BNR a demarat atunci un proces de restructurare. Operațiunea s-a soldat cu eliminarea din sistemul bancar a celei mai mari bănci cu capital de stat (Bancorex, care în 1999 a fuzionat prin absorbție cu BCR) și falimentul altor opt bănci cu capital privat (Banca Albina, Bankcoop, Banca Internațională a Religiilor, Banca Columna, Nova Bank, Banca Română de Scont și Banca Turco-Română). Costurile financiare ale restructurării sectorului bancar suportate de stat au reprezentat, în perioada 1990–2003, 10% din PIB.
Criza financiară din 2008-2009 a dus la o nouă restructurare a sectorului bancar local. De data aceasta, acționarii au fost cei nevoiți să vină cu bani pentru a stabiliza băncile. Odată cu noile reglementări, menite să protejeze deponenții de eventuale falimente, băncile au fost obligate să provizioneze diferite riscuri, „respectiv să pună bani deoparte. Pentru unii acționari, efortul financiar a fost prea mare.
O poveste în oglindă: BT vs BCC. În anii ’90, doi antreprenori din provincie și-au deschis bănci. După mai bine de două decenii, unul dintre ei este președintele băncii numărul trei din sistem, ajunsă în poziția de a prelua alte instituții financiare, în timp ce al doilea a fost nevoit să vândă pachetul majoritar din lipsă de capital.
Banca Transilvania (BT) și Banca Comercială Carpatica (BCC) au cunoscut destine cât se poate se diferite, cu toate că au avut, cel puțin la început, multe în comun: au mizat la creditarea IMM-urilor și pe sprijinirea capitalului autohton, s-au listat pe bursă pentru a atrage fonduri și au avut ambiția de a deveni bănci naționale.
La Cluj și Sibiu. BT a apărut în 1994, la Cluj, la inițiativa unor oameni de afaceri locali, printre care și actualul său președinte, Horia Ciorcilă. BCC a fost înființată trei ani mai târziu, la Sibiu, de către omul de afaceri Ilie Carabulea, arestat preventiv în ianuarie 2014 pentru comiterea unor fapte de corupție. La finele anilor ’90, în România operau 41 de bănci. Cele cu capital străin reprezentau doar 47,5% din sistem, față de peste 90% la finele lui 2015, potrivit datelor BNR.
Anul trecut, BT a raportat un profit record de 2,4 miliarde de lei, sumă ce include și câștigul din achiziția Volksbank România, în vreme ce BCC, a cărei activitate de creditare a fost frânată ca urmare a neîndeplinirii cerințelor de capital, a înregistrat o pierdere netă de 85,4 milioane de lei.
În februarie 2016, BCC a fost preluată de Nextebank (64,1% din acțiuni) și s-a transformat în Patria Bank. Un moment-cheie în dezvoltarea ambelor bănci l-a reprezentat listarea pe Bursa de Valori București (BVB). În 1997, BT devenea prima bancă din România cotată pe BVB, având o valoare de piață de 15 milioane de lei. Capitalizarea actuală a BT se ridică la aproape 8,7 miliarde de lei, fiind a treia cea mai valoroasă entitate listată, după OMV Petrom și Transgaz. BT a atras 3 miliarde de lei de pe bursă. Clujenii au mizat totodată pe atragerea unor acționari puternici, cum ar fi BERD sau IFC. Și BCC a privit ieșirea pe bursă ca pe o oportunitate de atragere de capital. Banca a fost listată în 2004, însă apetitul investitorilor pentru acțiunile BCC a fost limitat.
Începând cu 2008, indicatori urmăriți cu atenție de acționariat, cum ar fi profitul sau cota de piață, „au trecut în plan secundar ca importanță“, lăsând loc preocupărilor legate de lichiditatea, solvabilitatea și calitatea portofoliului, anunța conducerea băncii. La acea dată, profilul clientului BCC era IMM-ul autohton, ce avea să fie dur lovit de criză. În 2009, BCC a început „lupta“ cu creditele neperformante, fiind și primul an în care banca a înregistrat pierderi, circa 21,4 milioane de lei, ca urmare a constituirii de provizioane. În anii ce au urmat, banca a avut mari probleme în menținerea indicatorilor de prudențialitate impuși de BNR, evoluție ce a împins acționarul către cedarea controlului.
Sub 1% din piață. În 2015, banca a avut o cotă de piață de sub 1%. Horia Manda, șeful fondului care controlează pachetul majoritar al actualei Patria Bank, spune că banca va avea după fuziune o cotă de piață de 1,3%, cu o țintă de 1,7%. Manda este de părere că BT face un „lucru foarte bun că participă activ la consolidarea sistemului (bancar, n.r.)“, dar consideră că nu este suficient. „Trebuie să mai existe încă cel puțin unul sau doi jucători care să facă ceva similar“, spune investitorul.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Ce bănci sunt „de vânzare“?” color=”juicy_pink” style=”dashed”][vc_column_text css=”.vc_custom_1477554027547{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Acționarii a trei-patru bănci din România ar fi dispuși să vândă dacă ar primi o ofertă bună, în vreme ce două bănci ar fi interesate să cumpere, spun oficialii BNR.[/vc_column_text][vc_column_text]BANCPOST ar negocia preluarea Băncii Românești, potrivit unor surse din piață. Pe lista băncilor „de vânzare“ este și Marfin Bank, care ar urma să fie preluată de Bank of Beirut.
BĂNCILE GRECEȘTI. Situația incertă a băncii-mamă din Grecia – mai exact problemele financiare generate de lipsa de capital – a pus probleme și sucursalei locale a Piraeus Bank. Anul trecut, fondul american de investiții J.C. Flowers a fost interesat de preluarea băncii, dar tranzacția a eșuat.
J.C. FLOWERS. Neoficial se spune și că americanii ar fi fost interesați și de Crédit Agricole România și Banca Românească. „J.C. Flowers refuză să comenteze“, au precizat reprezentanții fondului într-un răspuns pentru NewMoney.
BANK OF CYPRUS. Numărul băncilor din sistem ar urma să scadă odată ce Bank of Cyprus își va încheia procesul de lichidare a operațiunilor din România. Banca mai are o singură sucursală, pe Calea Dorobanți din Capitală.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]
FOTO copertă: Laszlo Raduly / NewMoney[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
