Ion Sturza, proprietar Elefant.ro – E o tendință clară în piață: consumatorii își redimensionează bugetele

Ion Sturza, patronul platformei Elefant.ro și fost prim-ministru al Republicii Moldova, crede că salariații care au lucrat de acasă se vor întoarce în 2023 la serviciu.

NewMoney: Cum a fost Black Friday? Se simte că vine criza?

– Suntem în buget, să spunem așa, dar departe de performanța pe care ne-am fi dorit-o. Vânzările au mers bine pe unele categorii, precum cărți, jucării, articole pentru copii. Mai modest au mers home & deco, fashion. Volumul vânzărilor a fost mai mic decât anul trecut cu 5%. E o tendință clară în piață: consumatorii își redimensionează bugetele.

– Ați făcut, o estimare pesi­mistă privind ma­ga­zinele online. Spuneați că evolu­ția din 2022 va fi în cel mai bun caz stagnantă. Vă men­țineți această concluzie?

– Sigur, o mențin, știind datele din piață. Privind comerțul electronic, dacă punem la grămadă și călătoriile, ticketingul ș.a.m.d., probabil nu va fi o scădere. Dar, privind magazinele online, va fi cel mai probabil o stagnare, cu ajutorul fenomenului transborder. Adică astăzi, în România, operează sute de magazine europene, dar în spatele lor se află, de exemplu, investitori chinezi. Iar ei își permit să subvenționeze „la greu“ unele categorii, precum home & deco, și să livreze din stocurile de produse pe care le au deja în România. Sau cei care au trecut, ca s-o spun pe șleau, la fake-uri. Este un fenomen și putem înțelege de ce se întâmplă asta. Românii vor să aibă în po­șetă un anumit brand de parfum sau poșeta în sine să fie un nume de brand. Iar dacă e un fake bine făcut, merge și așa. E un feno­men care se ge­neralizează, din păcate, acum. Și e de înțe­les: așa se întâmplă când bugetele sunt mult reduse, iar oamenii continuă să-și do­rească să aibă anumite obiecte de vanitate, dar nu vor să dea prea mulți bani pe ele.

Femeile, cumpărători inteligenți

– Este doar inflația de vină pentru reducerea bugetelor consumatorilor?

– Românii sunt încă foarte deschiși la buzunar. Doar că sectorul online este extrem de sensibil la tot ce se întâmplă în spațiul in­for­mațional. Să vă dau un exemplu: a doua zi după izbucnirea războiului din Ucraina, vânzările au scăzut cu 50%. Și foarte puțin și-au revenit de atunci încoace. Sunt și situații pe care nici noi nu le înțelegem. Vă amintiți noaptea când a început isteria că prețul carburanților va crește de două ori? A doua zi, 30 de procente minus la vânzări. Inflația e și ea un factor, bineînțeles. Dar mai sunt și alții.

70% dintre consumatori sunt femei. Isto­ric și psihologic vorbind, femeile sunt pri­mele care reacționează la problemele cu bu­getul și primele care își raționalizează cum­pă­răturile. Așa că afacerile din zona cos­metice, parfumuri, fashion vor avea scăderi sau stagnări în vânzări tocmai de aceea – că femeile sunt mai cumpătate la cumpărături și își redirecționează bugetele către lucruri mai practice.

– Ce ar fi trebuit să facă magazinele online și nu au făcut, ca să continue să aibă profit?

– Volumul de tranzacții nu știu dacă putea fi mai mare. Dar ceea ce puteau să facă și nu au făcut cam toți… În perioada de glorie, de creștere din perioada pandemică, puteau să nu intre în investiții majore în par­tea de logistică, în partea de aplicații tehnologice, în partea de stocuri. Puteau să nu angajeze foarte mulți oameni, cum au făcut mulți, pe poziții care nici nu au adus valoare adăugată în companii, nici nu au creat o ex­periență mai bună pentru consumatori. Și astăzi, ca să spunem sincer, majoritatea magazinelor online au depozitele pline cu măr­furi care nu mai au atractivitate la vânzare; au foarte mulți angajați care nu mai livrează, nu au productivitate. Deci cred că o optimizare pe costuri ar fi trebuit să în­ceapă nu acum, în ultimele luni, ci încă de anul trecut. Iar asta nu e valabil doar pentru companiile din România, se vede și la Amazon, la Alibaba, marii retaileri online, care se confruntă cu aceleași probleme.

– Vor apărea și efecte pe piața muncii?

– Una peste alta, numărul angajaților din online nu e, totuși, atât de mare. Acești oameni pot fi ușor absorbiți de offline și de alte tipuri de platforme. Majoritatea angaja­ți­lor din zona asta au deprinderi tehnolo­gice ori profesii mai rare. Cred că ei vor fi ab­sorbiți într-o formă sau alta de eco­nomie, așa că eventualele reduceri de personal nu vor avea un impact major. Tocmai m-am întors din Statele Unite, unde am vizitat companii tehnologice, inclusiv Amazon. Am văzut acolo puțină îngrijorare privind evo­luția pieței. Sincer vor­bind, intuiesc că ma­rile disponibilizări abia urmează și nu se vor limita la concedierea a 10.000 de oameni la Amazon și 10.000 la Facebook.

Ac­țio­narii companiilor cer per­for­manță, cer pro­fita­bi­litatea businessului, nu doar creș­tere pe hâr­tie. Impactul va fi că reducerea costurilor, inclusiv cu angajații care au fost impli­cați în proiecte noi sau exotice, gen Meta la Facebook, Prime Air sau Last-Mile la Amazon, nu va rezista. Pe de altă parte, și consu­matorii trebuie să în­țeleagă că epoca în care s-a aruncat cu banii și s-au subven­ționat prețuri a apus. Ca să înțelegeți la ce aberație am ajuns, la une­le produse se vindea cu prețuri sub cele de achiziție, doar pentru a loializa clienții și pentru a avea vânzări.

Lucrurile astea se duc, iar efectele se vor vedea asupra prețurilor, accesibilității produselor și serviciilor. Să sperăm însă că, dată fiind această situație, companiile se vor așeza pe baze mult mai sănătoase, o combinație între creștere și profitabilitate.

– Cum credeți că va evolua si­tu­ația privind mo­delul de muncă „de acasă“ sau „de la bi­rou“ în 2023?

– Toți la birou. Ce a demonstrat ultimul an și jumătate: că productivitatea angajaților a scăzut foarte mult. E partea cinică a ecua­ției, când angajatorul înțelege că angajații săi s-au dezangajat. Nici măcar nu o spun eu, s-au confruntat cu asta și cei de la Amazon. Dar și companii românești. Disciplina, rezultatele au scăzut enorm. Nu toți oamenii au această rigoare a muncii, disciplina de a face tot ce trebuie, atunci când nu sunt într-un cadru formal. În zona companiilor teh­nologice, foarte mulți au început să prac­tice câte două-trei joburi deodată, toate prost, de la distanță. Cel mai important e că oamenii au pierdut ceva din spi­ritul lor. Locul de muncă este și un spa­țiu unde oamenii se întâlnesc, socializează, interacțio­nează, toate acestea fiind extrem de importante pentru sănătatea psihică. Sigur că mai sunt și introvertiți, oameni care fac lucruri re­petitive, care nu au nevoie neapărat să stea la calculator în birou.

Dar, în afară de statul propriu-zis la birou, fiecare mai iese la o cafea, la o țigară, la o in­teracțiune, mai ales cei tineri. Psihologii deja spun că există o creștere substanțială de depresii, anxietăți. Eu văd la sutele de angajați din companiile noastre, nu e de glumă. Și vă spun ce fac americanii acuma: ei nu mai discută – toți, înapoi la bi­rou. Nu mai vorbesc de bănci, de altele. Asta nu înseamnă că nu vor mai exista și alt fel de formate, hibrid, mai ales în companiile care au angajați around the world. Noi avem companii care au angajați și în Asia, și în Africa, numai că managementul trebuie să se întâlnească față în față, unu la unu, cu angajații, măcar din când în când.

Angajații care visează la stat

– Secto­rul privat gâfâie, iar statul face mii de angajări. Ca om de afaceri, dar și cu ex­pe­riență în politică, dumneavoastră ce ați face?

– Cazul României cred că este unicat, în Europa cel puțin. Statul este cel mai mare concurent al sectorului privat la angajări. Salariile din sectorul public – plus facilitățile – sunt mult peste ceea ce își poate permite sectorul privat. Și atunci apare această con­curență între stat și sectorul privat pentru forța de muncă. Eu am angajați care își do­resc de ani de zile să intre la Academia de Poliție. „Da’ di ce, băi?“ „Păi acolo, la 40-și-ceva de ani ieși la pensie, ai salariu bun, nu-ți faci mari griji pentru viitor.“ „Da’ di ce nu vrei să câștigi mai bine fiind un programa­tor bun?“ „Ei, asta e mai complicat.“ De aceea, noi, pe de o parte, recunoaștem rolul social al statului, care e mult mai larg și mai complex decât activitatea unei corporații, dar nici nu poate să nu ne preocupe ideea că de fapt statul absoarbe seva din economie și o cheltuiește în programe care nu sunt sustenabile din punct de vedere financiar.

– Republica Moldova are din nou probleme mari cu aprovizionarea de energie. Va reuși România să o ajute suficient?

– (oftează) Suficient ar însemna pentru unii din Republica Moldova să nu simtă deloc criza, ceea ce este o iluzie, alimentată în mare măsură și de guvernarea de la Chiși­nău, care ar fi vrut să compenseze toate scumpirile și să păstreze consumul la nivelul anilor buni. Or, asta nu se poate. Eu cred că efortul principal trebuie să-l facă nu România, nu guvernul de la București, ci chiar cetățenii și businessul, să-și mai stingă lumina și să-și mai reducă din temperatura din camere. Pe de altă parte, așa s-a întâmplat, că altă variantă, tehnic vorbind, de a aduce curent și gaze decât prin intermediul României nu există. Ultima sursă, care era în Ucraina, a fost bombardată, distrusă, iar acum Moldova se bazează pe un fir care vine prin Transnistria, că așa era tehnic cândva făcut, și pe o conductă relativ mică de gaze care vine de la Ungheni la Chișinău. Ce a reușit Maia Sandu este să stârnească un val de simpatie și sprijin din partea opi­ni­ei publice internaționale și să aibă măcar promisiuni de bani mari. Occidentul va ajuta, dar aceste ajutoare trebuie să meargă în combinație cu economii stricte și cu un ajutor direc­țio­nat către cei care sunt la nivel de subzis­tență.

– Cât de optimist sunteți privind ce urmează?

– Următoarele luni vor fi un test al rezilienței consumatorului român. Modelul de creș­tere economică aplicat în România în ultimii ani este bazat pe consum, alimentat în mare de creșterea de salarii, pensii, indem­nizații. Să sperăm că acest model va permite să trecem iarna, în sensul metaforic, și ne va permite să ajungem la primăvara pe care ne-o dorim, dar de acolo trebuie să schimbăm odată și-odată acest model, să ne bazăm pe investiții și pe crearea de va­loare adăugată, nu pe consum.

Acest articol a apărut în numărul 153 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly