Invazia serviciilor de video streaming îi impinge pe utilizatori, chiar si cei abonati, către piraterie

Disney+ e de pe acum lansat. Și știți ceva? Piraților le place la nebunie!

Cu puțin timp în urmă, într-o galaxie foarte apropiată, a venit confirmarea a ceea ce mulți analiști au anticipat: noul serial „The Mandalorian“, un spin-off „Star Wars“, nu doar că a fost piratat masiv, dar chiar a apă­rut pe trackerele de torrente cu câteva ore înainte de lansarea sa oficială pe Disney+, noul serviciu de streaming lansat de The Walt Disney Company.

Mai nimic nou sub soarele digital, s-ar putea spune. Nu însă și dincolo de punctul în care segmentul serviciilor de streaming devine tot mai aglomerat. Și tot mai fragmentat. Ceea ce înseamnă un singur lucru.

Cei mulți și cei fără acces

În teorie, serviciile de streaming video sunt marii competitori, după unii chiar soluția, pentru site-urile care distribuie conținut piratat. Cu toate astea, când te trezești obligat să îți faci o grămadă de abonamente pentru a putea să vezi toate filmele și serialele preferate, ceva nu este în regulă.

Și o spun și sub altă formă tot mai multe studii de piață, care arată că tocmai această fragmentare a segmentului serviciilor de streaming încurajează pirateria și o ridică la cote tot mai relevante. Paradoxal, atractivitatea și fiabilitatea modelului streaming se diluează atunci când există prea multe Netflixuri.

Un X oarecare dornic să vadă seriale pre­cum „Euphoria“, „The Morning Show“, „The Mandalorian“, „Fleabag“, „Obsesia Evei“ („Killing Eve“), „Stranger Things“ sau „Star Trek: Picard“ are nevoie de un cont diferit pentru fiecare dintre titluri. Adică HBO, Apple TV+, Disney+, CBS All-Access, Amazon Prime, Hulu și Netflix, echivalentul total a 60,93 de dolari pe lună sau a 731,16 dolari pe an, și asta fără a include tarifele pentru abonamentele standard la cablu și internet.

Adăugați la listă fuboTV, Sling TV, Philo, YouTube TV, AT&T TV, Showtime, Starz, Criterion Channel, Acorn TV sau viitorul HBO Max, pentru a mai aminti doar o (altă) parte dintre ele, și cheltuielile cresc exponențial. Și, odată cu ele, numărul celor care se întreabă de ceva vreme dacă nu cumva revoluția streaming i-a dezamăgit oficial pe fanii filmelor și serialelor TV. Statistic, 47% din consumatorii americani de streaming video legal se declară deja frus­trați de numărul tot mai mare de abo­na­mente și servicii necesare pentru a pu­tea urmări tot ceea ce își doresc, arată un studiu Deloitte.

„Pe măsură ce conținutul original a devenit tot mai exclusiv printre serviciile de streaming, consumatorii preferă să apeleze la partajarea de fișiere pentru a avea acces la acele exclusivități, deoarece nu pot sau nu vor să plătească abonamente întregi doar pentru un anumit titlu. Astfel, pe mă­sură ce exclusivitățile inundă piața, torrentele încep să crească din nou“, subliniază un raport al companiei de cercetare de piață Sandvine. În cazul HBO Now, de

exemplu, numărul de abonamente noi a cres­cut cu 90% în Statele Unite pe par­cursul difuzării sezonului al șaptelea al serialului „Urzeala tronurilor“ („Game of Thrones“), creștere din care a pierdut aproape trei sferturi în următoarele șase luni.

Mai mult, potrivit unei analize a compa­niei de cercetare Decision Data, 37% din ame­ricanii care aveau un abonament HBO spuneau că iau în calcul varianta de a re­nunța la acesta după episodul final al se­ria­lului. „Winterfell“, primul episod al sezo­nului final, a însemnat noi recorduri de au­­diență pentru HBO – 17,4 milioane de vi­zionări live, plus 10 milioane din re­di­fuzări. În primele 24 de ore de la difuzarea sa oficială, același „Winterfell“ a avut peste 54 de milioane de vizionări ilegale, potrivit companiei de cercetare MUSO, specializată în pirateria online. Dintre acestea, 76,5% au venit din streamuri neoficiale, 12,2% din descărcări web și 11,3% din torrente. De altfel, „Urzeala tronurilor“ a rămas cel mai piratat serial din istoria 2.0, poziție ame­nințată acum de „The Mandalorian“, de la Disney+.

Imperiul contraatacă

Lansat deo­camdată doar în Statele Unite ale Americii, Canada și Olanda și anunțat drept viitorul companiei-mamă Disney, serviciul de streaming video Disney+ a atras în mai puțin de 24 de ore zece milioane de abo­nați. (E ade­vărat, și pe fondul unei oferte cu o pri­mă săptămână gratuită, cu posibi­li­tatea renunțării la sfârșitul acesteia fără obligații contractuale ulterioare.)

Pentru compa­ra­ție, HBO Now a avut nevoie de cinci ani pentru a ajunge la trei milioane. Disney+ vine la rândul său cu propria listă de ex­clu­sivități, cum ar fi lungmetrajele și serialele „Star Wars“, Marvel sau Pixar, propunând pentru început o listă totală de 500 de filme și 7.500 de episoade TV.

Văzut drept una dintre perlele acestei coroane, „The Mandalorian“ este un spin-off „Star Wars“ a cărui acțiune se petrece la cinci ani de la evenimentele din „Episodul VI: Întoarcerea lui Jedi“. Creat și produs de Jon Favreau, cunoscut pentru block­busterele francizelor „Iron Man – Omul de oțel“ și „Răzbunătorii“ („Aven­gers“), „The Mandalorian“ are un buget de aproximativ 15 milioane de dolari pe episod, nivel la care „Urzeala tronurilor“ a ajuns de abia în ultimul său sezon.

În pri­mele două zile de la lansarea sa, „The Mandalorian“ a devenit cel mai piratat serial al lui 2019, printre țările cu cel mai mare nu­măr de descărcări ilegale aflându-se și Canada, Olanda și SUA, cu un top cinci în care apar Spania, Marea Britanie, Portugalia, Norvegia și Suedia.

Spre deosebire de Spotify și de clonele acestuia, care, teoretic, acoperă (mai) toată mu­­zica pe care o persoană și-ar pu­tea dori-o și ar putea-o asculta într-o viață (Spotify adaugă în librăria sa în jur de 40.000 de melodii noi în fiecare zi), un abo­nament relativ ieftin la un serviciu de streaming video, oricât de titrat ar fi el, nu oferă nici pe departe un grad similar de acces.

Netflix, de exemplu, avea în 2010 un ca­talog de 530 de seriale de televiziune și 6.755 de filme, pentru ca la începutul lui 2018 nu­mărul serialelor să crească la 1.569, în timp ce filmele au scăzut la 4.010. Și, tot spre deosebire de Spotify și de clo­nele acestuia, care au provocat o scădere ma­sivă a pira­teriei muzicale – dacă în 2009, 95% din downloadurile de muzică erau ilegale, rata acestora din urmă a scă­zut zece ani mai târziu la 6,7% –, conținutul de pe platfor­mele video pare a fi (pre)destinat furtului.

În Marea Britanie, de exemplu, 80,4% din abonații platformelor video spun că plă­tesc prea mult pentru ceea ce primesc, iar 50,8% din ei spun că, foarte probabil, vor descărca de pe site-urile de torrente ceea ce îi inte­resează și nu le este pus la dispo­ziție de operatorii lor, conform MUSO.

Pirați de (ne)voie

Ideală ar fi o plat­formă pe care utilizatorii să poată accesa tot ceea ce își doresc, așa cum se în­tâmplă de o viață digitală pe site-urile de torrente. Numai că, într-un astfel de scenariu, veni­turile generate nu ar mai fi suficiente, cel puțin nu la nivelul de acum al abona­mentelor.

„Va exista întotdeauna un grup de persoane care nu au niciun interes să plă­tească pentru conținut, indiferent de costuri, dar există și mulți alții care apelează la piraterie doar ocazional. Ei pot pirata un anumit titlu pe care l-au pierdut în cinema­tograf sau nu e disponibil în serviciul de streaming pentru care plătesc. Și, indiscu­ta­bil, acesta este și grupul de consumatori asupra căruia politica producțiilor exclusive are cel mai mare impact“, explica pentru Newsweek Elliott Ingram, fondator și di­­rector de strategie al organizației antipiraterie Entura.

„Întrucât companiile de streaming video nu sunt dispuse să-și distribuie conținutul și pe alte platforme, preferând, asemenea operatorilor de cablu TV, o politică a consumatorilor captivi, este imposibil pentru ma­joritatea oamenilor să suporte toate cos­turile. Media costurilor suportate acum de un consumator obișnuit de media este mai mare ca oricând. Rețelele peer-to-peer democratizează accesul la «conținutul interzis», acesta devenind disponibil și pentru cei care nu sunt «suficient de norocoși» să trăiască într-o țară demnă să fie luată în considerare ca sursă de venituri“, consi­deră și Peter Sunde, unul dintre cei trei fondatori ai Graalului pirateriei online, The Pirate Bay, în care nu mai este implicat în niciun fel în momentul de față.

În aceste condiții, subliniază Alex Tofts, expert al companiei londoneze Broadband Genie, tot mai mulți oameni preferă să plătească pentru un VPN (rețea virtuală pri­vată) în locul abonamentelor la o plat­formă de streaming video, pentru a putea pirata astfel fără riscuri.

Deocamdată, Netflix rămâne platforma dominantă, cu peste 151 de milioane de plătitori de abo­namente din mai bine de 190 de țări. Dar mulți dintre concurenții săi încearcă acum să-i prindă (și) în mrejele lor pe cât mai mulți dintre aceștia cu promisiunea unor costuri mai mici și a unor producții cu nume mari de actori.

O fac acum și neofiții Disney+, la 6,99 dolari pe lună, și Apple TV+, la 4,99 dolari pe lună. În prezent, arată o analiză Sandvine, 58% din traficul de internet la nivel global este reprezentat de conținutul video, doar Netflix gene­rând 15% din tot ceea ce în­seamnă downstream (datele trimise către un utilizator final).

În ceea ce privește site-urile cu con­ținut piratat, mai arată sursa citată, acestea au înregistrat anul trecut un total de 190 de miliarde de vizite – 17,4 miliarde din Statele Unite și 5,75 de miliarde din Marea Britanie –, cu aproape jumătate dintre acestea având drept „țintă“ seria­lele TV, iar aproape una din cinci – cele mai noi filme. După cum nu tre­buie igno­rată, și cu atât mai puțin su­bes­timată, pu­te­rea obiș­nuinței.

Mai multe studii de piață au arătat și con­firmat că mulți dintre cei care fac download ilegal de conținut original produs și difuzat de platforme precum HBO, Netflix, Hulu etc. sunt de fapt plătitori de abonamente… HBO, Netflix, Hulu etc.! De altfel, cei în cauză au recunoscut că, dacă au de ales, preferă oricând downloadul ne­au­torizat în detrimentul streamingului online cu actele în regulă aflate în chiar buzunarul lor.

De voie, de nevoie, marii producători de conținut încep să recunoască faptul că pirateria este un rău necesar care îi ajută să-și adapteze modelele de afaceri la semnalele venite din piață.

„Considerăm că pirateria este o imagine a cererii consumatorilor“, spunea David Kaplan, senior vice-president la Warner Bros., gigantul media care a obținut în instanță blocarea în unele regiuni ale lumii a unor site-uri de partajare de conținut media piratat, cum ar fi TorrentDownloads, Zooqle, Monova sau Tamilrockers. Numai că, în momentul de față, cererea pare să fie mult peste ofertă.

Acest articol a apărut în numărul 81 al revistei NewMoney