Invazia ardelenilor: cel mai mare lanț de restaurante din Cluj intră în București

Cristina Dobreanu 05/04/2018 | 16:28 Oameni
Invazia ardelenilor: cel mai mare lanț de restaurante din Cluj intră în București

Atunci când granițele orașului devin prea mici, testul cel mare este ieșirea din zona de confort local. Ardelean 100%, Marcelus Suciu proprietarul celui mai mare lanț de restaurante din Cluj-Napoca face și el acum acest pas. Pe cât de încet, pe atât de repede.

Acest articol a apărut în numărul 37 (2-15 aprilie) al revistei NewMoney

„Primul restaurant, deschis în 2000, avea doar patru mese și lumea se în­ghesuia acolo“, povestește Marcelus Suciu (42 de ani), proprietarul grupului Marty Restaurants, cu afaceri de 12 mi­li­oane de euro anul trecut. Aproape două decenii mai târziu, cel mai mare lanț de restaurante din Cluj-Napoca vrea să spargă gheața și să ajungă și în Capitală. „Venim cu apreciere și umi­lință, nu cu aroganță, orașul e plin de viață și vibrant, și cred că oamenii vor aprecia Marty“, spune optimistul antreprenor clujean.

O primă experiență antreprenorială cu Bucureștiul o are deja, prin lanțul de cafenele Narcoffee, pe care l-a cons­truit în urmă cu un an împreună cu un alt clujean, Dan Isai, unul dintre cofondatorii lanțului SaladBox. Numai că Nar­­coffee, care a ajuns la afaceri de peste 650.000 de euro anul trecut și patru unități (două în Cluj, una în Bucu­rești și o franciză la Praga) are propria poveste și direcție de dezvoltare, și nu vine nici în completa­rea Marty, nici a SaladBox. Dar până să ajungă aici, a avut o cale lungă de parcurs.

VIAȚA ÎN SUA. În 1992, tatăl său a par­ticipat la The National Prayer Breakfast și a decis atunci să îl trimită în Statele Unite, într-un schimb de experiență, pentru a-i da șansa unui nou început, unul mai bun decât îi putea oferi nesigura Românie postdecembristă. „Copile, te duci în America!“, a auzit tâ­nă­rul Marcelus, care își imagina pe atunci că va des­cinde într-o Americă des­prinsă dintr-un episod al Beverly Hills 90210. Însă, cum viața bate serialul TV, adolescentul de 15 ani a ajuns în Norfolk, Nebraska, în America pro­fundă, în mijlocul fermieri­lor. „Oriunde te uitai, nu vedeai decât câmpie, porumb, vaci și ferme“, poves­tește cu un accent americano-ardelean Marcelus Suciu. Nu știa limba și avea doar 300 de dolari la el, din care trebuia să se des­curce o perioadă de timp.

„Cei doi ani și jumătate, cât am stat în Nebraska au fost groaznici“. A învățat limba, a mers la școală, și-a drămuit banii, însă integrarea nu a venit atât de ușor. „Mergeam pe jos patru kilometri până la școală și ei veneau cu camionetele lor, mă claxonau, iar dacă eu fugeam mă urmăreau și aruncau cu sticle de bere în mine. Asta era distracția lor“. Când ieșea cu colegii de școală, McDonald’s i se părea o destinație prea scumpă pentru el. „Mă uitam la ei cum își puneau munți de cartofi prăjiți și eu le spuneam că nu mi-e foame. Atunci m-am gândit că o să fac ceva cu viața mea“, mărturisește antreprenorul. Poate din aceste lipsuri s-a născut și dorința de a face un business în lumea restaurantelor. Temporar, și-a găsit o evadare în lectură, cu toate că în România nu prea era pasionat de citit. „Acolo am citit dicționarul de patru ori, că nu prea aveam ce citi“. Ceea ce l-a ajutat ulterior, când a studiat Științe Politice și Filosofie, tot în Statele Unite. „Tovarășul comunist prost“ (așa cum era „alintat“ de colegii săi americani) s-a am­bi­­­ționat, spu­nându-și că trebuie să re­ziste cu orice preț. După terminarea liceului, a vrut să revină în țară, dar pentru că nu i s-au recunoscut studiile s-a reîntors în SUA. De această dată în California.

„Era o altă Americă, acolo fiecare era din toate colțurile lumii“. Găsise în sfâr­șit America pe care și-o imaginase. A ajuns în Sillicon Valley, și-a terminat și studiile universitare. „De această dată echivalate“. Ar fi trebuit să facă programare, însă a descoperit Filosofia, un domeniu care i s-a părut mai „uman“. Lucra­rea de di­plo­mă a scris-o în cafenele „un loc neutru, care nu era nici școală, nici acasă“. De altfel, a și lucrat într-o cafenea în Statele Unite, pornind de la munca de jos, devenind apoi chelner, barman, barista și, ulterior, manager de local. Și apoi a decis să se întoarcă în Ardealul natal.

ÎNTOARCEREA. În 1999, pe vremea când încă era în Statele Unite, fratele său a pornit o brutărie în Cluj, la care s-au asociat și el și Martin Brill, un prieten investitor în real-estate. Un an mai târziu, Marcelus Suciu s-a întors definitiv în România și a găsit în Cluj restaurante încremenite în timp – de la perdeaua de cati­fea la chelnerii „ca pe vremuri“ și ficușii uitați din geam.

Astfel a apărut primul Marty (al cărui nume vine de la asociatul lui, Martin Brill) – un loc smart casual cu ospătari îmbrăcați în jeans, unde se puteau mânca pizza, paste și grill-uri. Nu își mai aduce aminte cu exactitate care a fost investiția la vremea respectivă – „poate 50.000-60.000 de dolari, fiindcă primul a fost făcut din brișcă“ –, însă un an mai târziu s-au mutat într-un spațiu mai mare, de 650 de metri pătrați. „Răs­pun­sul pozitiv al clujenilor ne-a încurajat să creștem rețeaua“. Au început să se ex­tin­dă în 2004 și au ajuns între timp la șase localuri Marty în Cluj-Na­poca. Pentru că nu și-au dorit o rețetă trasă la indigo, fiecare Marty a venit cu ceva „doar al lui“: 80% este un meniu standard, iar 20% este specific fiecărei unități. În timp și piața din Cluj a evoluat. „E clar pentru oricine că s-a dezvoltat foarte mult, poate nu din punct de vedere numeric, ci ca diversitate“, a explicat pentru NewMoney Florin Maxim, fondatorul Hospitality Culture Institute.

Un al șaptelea Marty urmează să îl des­chidă la jumătatea lunii aprilie, în centrul comercial Sun Plaza, din sudul Bu­cureș­tiului, în urma unei investiții care se a­propie de o jumătate de milion de euro. „Am intrat acolo și ca să testăm piața“, recunoaște antreprenorul, conș­tient de faptul că prezența într-un mall înseamnă nu doar trafic asigurat, ci și o creștere a notorietății brandului pe plan local. Știe însă că nu va fi ușor. Piața din Capitală este extrem de competitivă, iar tonul pe zona de restaurante convenience este dat de grupul City Grill cu afaceri de aproape 34 de milioane de euro anul trecut. Iar pe această nișă mai sunt și alte lanțuri pu­ter­nice, cum ar fi La Mama sau Trattoria Il Calcio.

De remarcat și faptul că locuitorii Ca­pi­talei au cheltuit anul trecut 1,07 miliarde de euro în restaurante, față de un total de 600 de milioane înregistrat în Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov și Iași, potrivit unui studiu al Hospitality Culture Institute.

PLANURI. Însă pe Marcelus Suciu nu îl sperie competiția. Iar unitatea deschisă în București în Sun Plaza nu va fi singura din acest an. Își dorește să mai deschidă alte două-trei restaurante Marty în Bucu­rești – în malluri și stradale –, până la finalul anului, anticipând o creștere a afa­cerilor cu 30%, până la 15,6 milioane de euro. Îl îngrijorează însă instabilitatea legislativă și faptul că „nu poți să îți faci un plan pe zece ani“. După cum îl deran­jează și percepția generală asupra industriei restaurantelor. Însă spune că în­cearcă să lupte cu aceste prejudecăți. „Cei din industrie suntem văzuți ca oameni care, din start, fac evaziune fiscală. Sunt stereotipuri, dar nu cred că, în Ro­mânia sau oriunde, poți să ai o afacere sustenabilă eludând statul“, argumen­tează antreprenorul al cărui grup are 600 de angajați.

Din punct de vedere logistic, a investit în Cluj într-o bucătărie comisar cu o su­prafață de aproximativ 1.000 de metri pătrați, care face recepția mărfurilor, pre-pregătește produse și le distribuie pe locații. Deocamdată, pentru Bucu­rești, produsele sunt pregătite în bucă­tăria unității din Sun Plaza, însă pe mă­sură ce va deschide mai multe restaurante are în minte crearea unei bucătării comisar și pentru zona Capitalei. Nu vede conceptul Marty în orașe mai mici de 100.000 de locuitori, mai ales din cauza specificului restaurantelor.

În plus, pregătește în curând lansarea unei academii culinare, Transylvania School of Hospitality, în care a investit deja 250.000 de euro. „Nu va fi o fabrică de diplome, ci va pregăti specialiști“, spune el. Printre profesori se numără chef Adi Hădean, dar și spe­cialiști din Franța, Italia sau Turcia. Nu doar profe­sio­niștii vor putea merge la această academie, ci și „pasionații sau cei care vor să își impresioneze soția cu o cină specială pregătită de ei“. No, poftă bună, dară!

GREII PIEȚEI

Pe piața restaurantelor poziționate în zona clienților cu venituri medii, lanțurile sunt o raritate. Cu mici excepții.

  • City Grill. Grupul City Grill este cel mai mare lanț de restaurante autohton, cu 19 unități (care operează sub brandurile Caru’ Cu Bere, Hanu’ lui Manuc, Pescăruș, Hanul Berarilor, Trattoria Buongiorno, City Grill și City Café).
  • La Mama. Primul restaurant al lanțului La Mama a fost deschis în 1999 de către Cătălin Mahu și Dragoș Petrescu. În 2004, acesta din urmă renunță la partea lui de acțiuni și pune bazele City Grill. Cătălin Mahu duce însă mai departe lanțul de restaurante, ajuns în prezent la opt unități, dintre care șase în București și două pe litoral.
  • Trattoria Il Calcio. Fondat de oamenii de fotbal Cosmin Olăroiu și Gino Iorgulescu, în parteneriat cu antreprenorul Valentin Sălăgean, lanțul Trattoria Il Calcio a ajuns la 11 unități, atât în București, cât și în țară (una la Mamaia și o franciză deschisă la Turnu Severin). Compania are și un restaurant poziționat în zona premium (Ristorante Il Calcio BTT) și un Cafe Lounge, ambele în București. În 2012, Trattoria Il Calcio a trecut granițele țării, cu o unitate la Londra.

 


FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney

Cristina Dobreanu a debutat în presa scrisă acum 12 ani, la România liberă. Apoi a scris la revistele de business și after business Income Magazine și Forbes România, și la portalul de business Profit.ro. A participat, în 2010, la proiectul “Study and information Programme for Young Journalists from South East Europe”, (Berlin, Germania), realizat de Konrad Adenauer Stiftung. Este specializată pe politică externă și macroeconomie, dar acoperă din punct de vedere editorial subiecte legate de lumea antreprenorială.