Interviu cu Cristian Onețiu: Cum va reuși unul dintre jurații de la Imperiul Leilor să-și crească businessul cu 20%, anul acesta

Cristian Onețiu (42 de ani), cofondatorul rețelelor Life Care și BioLogistics, rapor­tează o creștere a acestor afa­ceri cu 20% față de anul trecut, deși s-a confruntat și el cu probleme ge­ne­rate de pandemie. Con­cluzia lui despre ultima perioadă: viitorul le aparține celor dispuși să uite cum era înainte, gata să se adapteze la digitalizare.

NewMoney: Ce a adus criza generată de co­ro­navirus pentru dumneavoastră?

Cristian Onețiu: Cred că abia acum mi-am dat seama cât de multe lucruri inutile fă­ceam înainte. Am realizat, de asemenea, de cât de puține lucruri avem nevoie ca să fim fericiți. A fost o conștientizare pe care am auzit-o la mulți dintre apropiați, chiar dacă uneori sub alte forme. Să fii aproape cu familia, să fii sănătos, să ai timp – astea sunt, de fapt, cele mai importante lucruri din viață. Dar sunt acele lucruri importante care nu sunt niciodată urgente.

– Cum v-au fost afectate afacerile?

– La noi au fost multe probleme legate de supply chain, de lanțul de aprovizionare. Multe dintre fabricile cu care colaborăm, din Germania, din Italia, au fost închise. Transporturile au fost afectate, costul materiilor prime a crescut foarte mult, mai ales al celor care aveau legătură, fie și tan­gențial, cu alcoolul sau cu alte materiale care au fost folosite mai mult în această perioadă. Deci am avut o grămadă de pro­bleme: logistice, operaționale, de livrări, dar cumva am reușit să gestionăm toată această situație. Avem o echipă grozavă care s-a mobilizat foarte repede și, practic, față de anul trecut, la șase luni, suntem cu 20% peste, cifră de afaceri. Suntem pe creștere, n-am suferit pierderi.

„Am făcut chiar angajări“

– Ați apelat la ajutorul statului privind ajuto­rul de șomaj pentru an­gajați?

– Nu, deloc, am făcut chiar angajări.

– În privința planurilor de investiții de la „Imperiul Leilor“ s-a schimbat ceva?

– Normal, sigur că da! Jumătate din businessuri, sau poate chiar mai mult, nu mai sunt valabile. Erau bazate pe vechea eco­no­mie, care nu mai există. Anumite produse, servicii, profitabile acum câteva luni, azi au devenit neviabile sau cel puțin nu știm când ar putea deveni profitabile din nou. Unele businessuri nu mai pot fi făcute sau trebuie fundamental transformate astfel încât să fie relevante în contextul de astăzi. Chiar acum lucrez cu reprezentanții unuia dintre businessuri, căutăm să tran­s­for­măm, să digitalizăm cât mai mult un ser­viciu de sport, în care eu am decis să in­vestesc. Acum e vorba de sport la dis­tanță, atât în echipă, cât și individual.

Cu tot felul de programe speciale și cu obiective speciale. În mod normal, businessul era o sală, cu mai multe tipuri de antrenamente, cu mai multe tipuri de aparate și de antrenori. Acum vrem să vedem cum pu­tem digitaliza acest serviciu astfel încât să dea rezultate. Vestea bună este că deodată am realizat că, din acest moment, piața nu mai este doar un sector al Bucureștiului, ci poate toată țara sau toată lumea.

„Or să dea cu praf în ochi“

– Ce fel de sprijin așteptați în continuare de la autorități?

– (râde copios) Nu aștept nimic, pentru că nu or să facă nimic. Or să dea cu praf în ochi, unii oameni or să aștepte o minune și nu o să se întâmple nimic. Poate vor da niște legi care se vor aplica, de fapt, abia peste un an. Între timp, firmele vor da faliment. Ce știu sigur este că suntem pe cont propriu, companii și persoane fizice lao­laltă. Ce trebuie să facem e să gândim liber, mai mult decât oricând. Pentru noi și pentru companiile noastre.

– Cu ce se deosebește criza din 2020 de cea din 2008-2009?

– Sunt multe diferențe. În primul rând, e o treabă nouă și diferită. Noutatea nu poate fi gestionată de oamenii care funcționează managerial. Noutatea e cu adevărat gestio­nată doar de oamenii care funcționează antreprenorial, proactiv. Iată de ce mulți se vor bloca, așa cum un iepure se blochează atunci când pui farurile pe el, noaptea. În al doilea rând, această recesiune, pro­vocată de o criză sanitară, este dureroasă pentru că ne privește pe noi toți.

Mai demult, îl durea pe unul și ceilalți îl încurajau. Acum, însă, e dureroasă pentru majo­ri­tatea. Iar oportunitatea evidentă dintr-o durere colectivă este să te uiți la dorința de schimbare. Sigur că e dureroasă, nu e prea plăcută perioada asta, dar, în același timp, este și interesantă. Poți să schimbi în organizația ta lucruri pe care nu puteai să le schimbi sub nicio formă înainte.

„Această criză riscă să fie cu adevărat lungă“

– Va fi o criză mai dificil de suportat decât cea de acum 12 ani?

– E o criză cu adevărat globală, care lo­vește în toată lumea în același timp. Nu e o criză cu efect temporizat, cum a fost criza trecută. Atunci, dacă tu scădeai aici, poate furnizorul tău creștea sau dimpo­trivă. Acum toți scădem. Dar să știți că și aici este o oportunitate. Suntem la aceeași linie de start cu toții, inclusiv cu cei mai buni, din Silicon Valley sau asemenea. Toți suntem afectați și toți suntem la aceeași linie de start. Ceea ce până acum nu s-a întâmplat. Iar asta este o criză care trans­formă lucrurile, nu le va lăsa la fel cum au fost până acum.

Piața forței de muncă se va schimba fundamental; comportamentul consumatorilor, la fel. Chiar și comportamentul companiilor, între ele, se va schimba, se va pune mult mai mult accent pe zona de si­gu­ranță și de asigurare. Inevitabil, o gră­madă de zone se vor schimba, se vor transforma. La ce mă gândesc eu este că această criză ar putea să fie mult mai lungă decât ne așteptăm cu toții. Estimăm o revenire în V, în U sau în L. Dar eu cred că această criză riscă să fie cu adevărat lungă și că anumite sectoare își pot reveni cel mai devreme în doi-trei ani. Iar pentru companiile dispuse la digitalizare, criza poate dura, în cel mai bun caz, un an.

„Să lucrăm de acasă, iar oamenii să iubească să facă asta!“

– Ce schimbări care erau imposibile credeți că sunt posibile acum?

– Să lucrăm de acasă, iar oamenii să iu­bească să facă asta! Nu era neapărat un lucru de așteptat. În plus, managerii să-și dea seama de avantaje. Toți ne țineam, așa, unii de alții, să nu lucrăm de acasă, fiindcă asta înseamnă o schimbare. Și atunci, decât să schimbi ceva ce mergea, preferai să nu schimbi nimic. Munca de acasă va schimba enorm peisajul și va aduce enorm de multe beneficii deținăto­rilor de acțiuni. Când lucrezi de acasă, nu mai ești întrerupt încontinuu de tot felul de ședințe, de tot felul de colegi care vor să-ți povestească tot ce au făcut în wee­kend. De partea întunecată sunt angajații care, dacă nu mai sunt supravegheați, ar putea să nu mai facă nimic.

Dar în 2020 intervine digitalizarea. Pute­rea sistemului de monitorizare, care presu­pune că fiecare activitate, sarcină, proiect sau pauză este înregistrată într-un sistem. Acum, managerii văd mult mai clar ce fac angajații. Înainte, vedeai că angajatul este la birou pentru opt ore. Și că lucrează la ceva. Dar acum se vede, efectiv, tot. E clar că oamenii lucrează efectiv doar patru-cinci ore pe zi. Softurile de management al timpului, al proiectelor, al comunicării, inclusiv cât de mult ți-a luat să vorbești cu clienții sau să le scrii mailuri, eficientizează foarte mult munca, iar asta nu s-ar fi întâmplat fără această criză.

Nu ai fi avut ocazia să încerci. Păi veneau clienții la tine, tu le spuneai că ai 200 de angajați, iar ei nu vedeau decât patru-cinci? Iar dacă tu explicai că sunt puțini la birou în ziua aceea, dar mai ai cel puțin 100 acasă, păreai pur și simplu un sărăntoc. Trebuia să vadă 100 de oa­meni, care se chinuie acolo, care creează o cultură organizațională, care se relaxează la masa de ping-pong.

„Făcusem deja o primă mișcare: miercurea era liberă“

– Care e situația în firmele pe care le con­trolați? Sunt mulți angajați care au făcut deja această schimbare, care lucrează de acasă?

– Noi de vreo doi ani ne pregăteam de treaba asta, dar nu pentru că știam că ur­mează vreo criză. Voiam pur și simplu să ne pregătim pentru viitor. Făcusem deja o primă mișcare: miercurea era liberă.

Ne-am gândit să vedem ce se întâmplă. Am zis că, dacă lucrurile o iau razna, re­venim la programul anterior. Ne pregăti­se­răm de treaba asta, mai ales că și nouă ne place un stil mai nomad. Dacă sunt la o cafenea, tot pot să fac un Skype, dacă sunt acasă, tot pot să intru în cont. Și dacă sunt la birou, am o întâlnire cu doi care sunt lângă mine și încă șase care sunt împrăștiați în lumea largă. Iar dacă noi practicăm acest mod de lucru ca proprie­tari și ca manageri, ne-am gândit să-l de­mo­cratizăm, să-l dăm mai departe. Și e un real beneficiu: oamenii sunt mult mai mo­ti­vați și mai creativi dacă pot alege de unde lucrează și dacă pot alege locul care le dă mai multă concentrare și o stare care generează rezultate.

Încă o dată, pentru ca această politică se dea rezultate, trebuie să alegi oameni care sunt capabili să-și ges­tioneze singuri timpul și care sunt capabili să-și aleagă acest element motivator intrinsec, plus un sistem care să le compenseze rezultatele și nu timpul cheltuit. Or, nu poți să faci chestia asta, fără să pui mai întâi în prac­tică un sistem pregătitor.

– Apar și alte beneficii, precum un cost mai redus la închirierea birourilor?

– Vor fi, cred. Noi nu am redus, deocam­dată, nimic din acest punct de vedere. Urmează însă, probabil, să micșorăm spa­țiile și să le reorganizăm într-un fel de hub, în care oamenii vin, stau, fără să mai fie legați de ceva, fără să mai aibă vreun birou perso­nal. Nu mai vii la birou, vii la hub, ți-ai pus geanta lângă orice birou găsești liber în momentul în care sosești, ai o întâlnire și pe urmă te duci înapoi acasă sau la o ca­fenea unde îți place să lucrezi, ți-ai pus căș­tile în urechi și îți vezi de treabă.

– Și cum vi se par investițiile în spații de birouri în acest context?

– Culmea e că avem, în Timișoara, două clă­diri de birouri care stau pe jumătate goale. Încercăm să le dăm o altă destinație cumva. Altfel, va trebui să acceptăm niște chirii foarte mici, ca să le ținem cumva ocu­pate. Ne-am trezit peste noapte că niște companii internaționale – foarte serioase, de altfel – s-au retras și și-au închis activitatea. De azi pe mâine.

– Ultima dată am vorbit despre plăcerea pe care v-o aduc călătoriile. Ce planuri de va­canță aveți pentru acest an? Intenționați să mai plecați pe undeva? În țară sau în străi­nătate?

– Vom merge peste tot în România. Vom face un tur al tuturor prietenilor noștri pe care nu i-am văzut de cinci ani, pentru că nu ne potriveam cu vacanțele. Și, dacă ne lasă, vom merge în Grecia. Acolo este a doua noastră țară. Și cu vacanțele astea… E frumos să ieși afară, să ieși, să vezi lu­mea… Dar și când ți se micșorează universul ai de profitat. Îți dai seama că sunt o grămadă de lucruri frumoase de văzut lângă tine.

Plăcerea de a călători și de a explora nu ține neapărat de distanță ori de numărul de stele la care stai. Noi abia așteptăm să mergem să vedem Vulcanii Noroioși de lângă Buzău, vom merge apoi în anumite zone mai puțin explorate din Valea Prahovei, vom merge apoi la Sar­mi­zegetusa Regia, pe care nu am mai văzut-o de când m-au făcut pionier și pe care o voi vedea acum pentru prima dată împreună cu copiii…

– Ce ați învățat din această criză? Ce sfaturi i-ați da cuiva cunoscând ce știți acum?

– Timpul este moneda de schimb finală, supremă. Am pierdut mult timp în viața mea. Cu tot felul de deplasări, luând degeaba avioane, obosindu-mă, când puteam să rezolvăm mult mai simplu, și mi-ar fi rămas timp mai mult, ca în pandemie, când la un moment dat nu mai știam ce să fac cu timpul pe care îl aveam. Așa mi-aș dori să fie și în continuare, să îmi pot pe­trece timpul cu cei dragi, să stăm, pur și simplu, unul lângă altul la soare, la piscină, sau pur și simplu jucând un joc, sau râ­zând, sau uitându-ne la un film. Fără „sau“. Mai bine: și familie, și piscină, și jocuri, și film.

Partea leului

Cristian Onețiu, jurat în emisiunea „Imperiul Leilor“ (Pro TV), este cofondatorul companii­lor Life Care și BioLogistics.

• Formație. Cristian Onețiu a absolvit Psihologia, la Universitatea de Vest din Timi­șoara, în 2010.
• Companii. Frații Cristian și Dan Onețiu au fondat împreună Life Care, cea mai mare companie de vânzări directe, și BioLogistics, cea mai mare rețea de distribuție de alimente bio în hipermarketuri. În 2019, cele două companii au avut în total o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro.
• Deviză. „Muncă inteligentă în loc de muncă multă.“

Acest articol a apărut în numărul 94 al revistei NewMoney. FOTO: Laszlo Raduly

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper