Îngrijorați de recesiunea din SUA, unii investitori spun că în 2007 pe piețele financiare americane a fost un „tsunami”, iar acum ar putea fi un „uragan”

Investitorii se arată tot mai îngrijorați de recesiunea din SUA. Totuși, viteza corec­țiilor de pe piețele financiare pare să ofere o fărâmă de liniște. Unii spun că în 2007 a fost un „tsunami“, iar acum va fi un „uragan“.

La cât de schimbătoare a fost piața de ca­pi­tal americană anul acesta, doar un ne­bun ar fi îndrăznit să se hazardeze în a pre­zice cotații la jumătatea sau la finalul săptămânii. La închiderea sesiunii de tran­zacționare din 27 mai, de pildă, acestea au urcat, astfel că indicele S&P 500 al celor mai profitabile acțiuni americane a reușit să pună capăt celor șapte săptămâni la rând de scădere. Astfel, a fost evitat declinul maxim de 20%, care, într-o definiție in­for­mală, caracterizează o piață în cădere (așa numita „bear market“ în jargonul fi­nan­țist). Sunt însă semnale că piețele ame­ri­cane se pregătesc să intre într-o fază mai îngrijorătoare, comentează britanicii de la The Economist.

Din ianuarie până la început de mai, scă­derea prețurilor ar putea fi pusă pe seama creșterii randamentelor la bonduri, dat fiind că piețele au răspuns la indiciile date de Rezerva Federală a Statelor Unite (Fed), potrivit cărora rata dobânzii de politică mo­netară ar putea crește mult și rapid. Rata mai mare a dobânzii reduce va­loarea actuală a unui flux al viitoarelor pro­fituri. Cotațiile au scă­zut corespunzător, în special în cazul companiilor din IT, ale căror profituri pot fi prognozate pe termen ceva mai lung. Doar că, în ultimele săp­tă­mâni, cotațiile au continuat să scadă, în măsura în care și ran­damentele bondurilor au su­fe­rit un declin. Această combi­nație reflectă temeri față de o recesiune.

Mixul între măsurile de înăsprire a poli­ticii monetare, încetinirea creșterii produsului intern brut (PIB) și mărirea costurilor de producție trimite la sentimentul de rău augur că suntem în finalul unui ciclu economic. Creșterea are nu mai mult de doi ani. Cu toate acestea, investitorii se tem deja că profiturile le sunt amenințate.

Vigilență și corecții din mers

Să re­capitulăm rapid – economia globală a fost lovită de câteva șocuri mari. Produsul intern brut al Chinei se va contracta serios în trimestrul în curs, din cauza unor noi lockdownuri, iar consumatorilor europeni le-a scăzut puterea de cumpărare, pe fondul creșterii prețurilor la energie. Economia Statelor Unite pare să reziste, dar zone economice care sunt sensibile la creșterea ratei dobânzii de politică monetară suferă, chiar dacă Fed abia a făcut prima ajustare – cifrele din 24 mai arată că vânzările de noi imobile au scăzut cu aproape 17% între mar­tie și aprilie.

Piețele sunt cu ochii pe orice semn dinspre raportarea companiilor, mai ales când indică o scădere a cererii. Când Snap, firma din spatele aplicației Snapchat, a anunțat la final de mai că vânzările vor fi mai slabe decât a estimat în aprilie, cotația acțiunilor sale a scăzut cu 43%. Și acțiunile companiilor Walmart și Target au scăzut când cei doi retaileri au raportat stocuri ne­vândute după o dimensionare eronată a cererii.

Creșterea mai slabă este un element de manual care pune presiune asupra profitului. Un efect al celei mai stabile baze de costuri în cazul corporațiilor este acela că, atunci când vânzările cresc sau scad, și profiturile fluctuează la fel, în sus, respectiv în jos, dar mai drastic. Este efec­tul care explică mărirea considerabilă a pro­fiturilor anul trecut, dar care, pe mă­sură ce PIB scade, se vor ajusta și ele în jos.

Și mici speranțe

Un alt element al ero­dării profitabilității este dat de costurile mai mari. Mai multe blocaje au pus presiune pe prețul unor mărfuri-cheie, precum energia. Costurile cu datoria publică se mă­resc odată cu majorarea dobânzilor. Însă principala temere este legată de salarii. Piața muncii în America este foarte echilibrată în materie de cerere și ofertă, astfel că măririle salariale au devenit gene­roase. Acum, companiile sunt prinse între ciocan și nicovală – dacă vor transfera cos­turile salariale mai mari în prețuri mai mari ale produselor sau serviciilor, atunci va fi alimentată inflația, iar Fed va fi forțată să majoreze și mai agresiv rata dobânzii. Dacă însă decid să absoarbă creșterile salariale, atunci își vor eroda simțitor profita­bilitatea.

Riscul unei aterizări dure este în conti­nuare subestimat, apreciază și Bloomberg. Potrivit oficialilor Rezervei Federale, înăs­pri­rea politicii monetare poate încetini eco­nomia și elimina dezechilibrul dintre cererea și oferta de pe piața muncii fără să provoace o scădere economică. Iar din acest punct este istorie – de fiecare dată când rata șomajului a crescut cu jumătate de punct procentual sau mai mult, efectele au fost o recesiune serioasă și o adâncire și mai mare a șomajului. Dar dat fiind că acum piața muncii (raportul dintre cererea și oferta de locuri de muncă) este mai echi­librată ca oricând, presiunea ca rata șomajului să crească este mai mare, ceea ce ridică riscurile unei aterizări dure, nu le scade.

Întrebarea este dacă se întrevede vreo pârghie de ameliorare pentru investitori. Unii vorbesc de o revenire a pieței – teoria lor spune că, dacă mulți și-au vândut deja acțiunile, atunci vor fi mai puțini vânzători potențiali care să pună presiune în direcția scăderii prețurilor în viitor. Dar o revenire bazată doar pe o astfel de echilibrare de poziții (vânzare-cumpărare) nu va influ­ența cu nimic contextul macroeconomic nefericit pentru active.

În cazul în care cineva chiar vrea să gă­sească o oarecare consolare în actuala conjunctură, atunci trebuie să se uite la faptul că piețele financiare au preluat mult din efortul pe care ar fi trebuit să-l facă Re­zerva Federală. De la începutul anului, randamentul obligațiunilor a crescut brusc, ratele creditelor ipotecare au urcat, spreadurile pe obligațiunile private s-au mărit, dolarul s-a întărit, iar cotațiile bursiere au scăzut. Într-o lume contrafactuală în care piețele financiare nu ar fi ținut deloc cont de cele două majorări ale Fed de până acum, riscurile privind o aterizare dură a eco­nomiei globale ar fi, paradoxal, mai mari. Presiunile inflaționiste vor crește. Dar după cum stau acum lucrurile, ratele dobânzii nu vor mai crește, cel mai pro­babil, ca în trecut. Pe fondul zilelor proaste ale pieței de capital, consolarea nu e mare, dar orice ajută, conchid cei de la The Econo­mist.

Acest articol a apărut în numărul 142 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty