Una dintre marile tendințe globale care vor guverna 2022 este un imens paradox. Ruchir Sharma, strateg-șef pentru piețe globale la Morgan Stanley Investment Management și autor al cărții „The Ten Rules of Successful Nations“, spunea recent într-un articol publicat de Financial Times că e de așteptat ca anul acesta să se adâncească „inflația verde“ (greenflation), un cuvânt inventat care ilustrează foarte bine ciudățenia acestei tendințe. Foarte pe scurt, presiunile puse de guverne pentru „înverzirea“ economiilor, dublate de tot mai multe măsuri de restricționare a exploatării zăcămintelor de materii prime tradiționale, vor alimenta în continuare o creștere a prețului celor din urmă.
Parcurile fotovoltaice, cele eoliene și mașinile electrice generează o cerere ridicată de aluminiu, litiu sau cupru care nu întâlnește o ofertă pe măsură. Organizațiile de mediu și autoritățile publice îi alungă pe investitorii în exploatarea zăcămintelor fix din locurile unde acestea abundă. Ruchir Sharma arată că în cele două state din America Latină – Peru și Chile – care asigură aproape 40% din producția globală de cupru, mineritul are de suferit.
FĂRĂ MINE. Un mare proiect minier din Peru care trebuia lansat în urmă cu un deceniu nu e operațional nici astăzi, pe fondul opoziției venite din partea comunității locale. Iar în Chile, suprataxarea proprietarilor de mine ar putea arunca acest business sub pragul profitabilității. În aceeași logică, deschiderea unei mine de cupru din Alaska a fost blocată de activiștii de mediu, care au invocat impactul nefast al acesteia asupra comunității locale și a vieții somonilor care cresc în apele din zonă.
Nici producția de petrol nu pare să treacă prin cea mai fastă perioadă. Deși prețul este în ascensiune, investițiile în domeniu scad. Bancherul american aduce exemplul proprietarului unei case de brokeraj, care a afirmat că dintre cei 400 de clienți instituționali ai săi, doar unul a mai optat pentru investiții în petrol și gaze.
După ce, acum un deceniu, China inunda piața mondială cu materii prime precum aluminiul, fierul sau oțelul, acum, Beijingul a strâns drastic robinetul. Într-adevăr, a produce aluminiu este o activitate poluantă, însă nu trebuie să uităm că acest metal este vital pentru fabricarea panourilor fotovoltaice. O fermă de panouri solare folosește de șase ori mai mult cupru decât o centrală electrică clasică. Iar prăpastia dintre cerere și ofertă a dus la cer prețul acestui metal. În primele zile ale lui 2022, aluminiul se tranzacționa cu peste 2.800 de dolari/tonă, nu foarte departe de recordul ultimilor 13 ani (3.200 de dolari/tonă), atins în octombrie 2021.
Noi și noi restricții transformă într-o certitudine faptul că raliul prețurilor va continua. Alcoa Corp., producător american de top, a anunțat că va întrerupe pentru doi ani producția de aluminiu la fabrica sa din Spania, a doua ca dimensiune din Europa. De asemenea, guvernul chinez a cerut companiilor din sector să reducă emisiile de carbon cu 5% până în 2025.
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE. În unele situații, în istorie, tranziția către o nouă tehnologie a adus și la progresul celor precedente. De pildă, producătorii de vapoare au fost stimulați să inoveze enorm după apariția motorului cu abur. Astăzi, în tranziția către o economie verde, statele au nevoie mai mult ca oricând de resursele tradiționale, dar par să facă abstracție de noua realitate. Preocuparea pentru încetinirea încălzirii globale se va intensifica, fără nicio îndoială.
Pentru a ilustra cât de extins este curentul, poate cel mai la îndemână este un exemplu local recent. Luna trecută, Autonom, cea mai mare companie românească de pe piața leasingului operațional și închirierii de autovehicule, a emis pe bursă obligațiuni „corelate cu obiective de sustenabilitate“. Altfel spus, compania s-a împrumutat de pe piața de capital cu promisiunea că va reduce ponderea mașinilor cu motoare termice din parcul său auto și va reduce consumul de hârtie spre zero.
Nu în ultimul rând, OMV Petrom, cea mai mare companie petrolieră din Europa de Sud-Est, are în centrul strategiei sale până în 2030, publicată în decembrie anul trecut, reducerea emisiilor de carbon. Practic, o companie emblematică pentru vechea economie își propune să devină verde. Cum? Prin crearea unei rețele de 500 de stații cu carburanți alternativi (gaz natural comprimat sau gaz natural lichefiat) sau de încărcare a mașinilor electrice. Tot OMV Petrom a anunțat construirea unui parc cu peste 175.000 de panouri fotovoltaice la Ișalnița (județul Dolj) pe locul unui fost combinat chimic.
Paradoxul paradoxului este că mecanismul nu dă semne de gripare. În 2020, Tesla a avut vânzări-record de aproape un milion de mașini, peste așteptările analiștilor. Asta, în ciuda prețurilor în creștere și a timpilor de livrare mai mari, pe fondul crizei microprocesoarelor și a materiilor prime. Deocamdată, nu se găsesc de niciunele, însă bani sunt din belșug. E de urmărit cum se vor schimba lucrurile dacă aceștia dispar din ecuație.
