„În tăcere”: un film chinuitor despre maltratarea creștinilor din Japonia, marca Martin Scorsese

Oana Borviz 12/05/2017 | 16:57 Timp Liber
„În tăcere”: un film chinuitor despre maltratarea creștinilor din Japonia, marca Martin Scorsese

Pentru ultimul film al lui Martin Scor­­sese trebuie să ai mintea limpede și sufletul ușor. Silencete provoacă săți pui întrebări chinui­toare despre puterea credinței.

Chiar dacă nu știi mare lucru despre iezuism, catolicism, budism, inchiziție, înțelegi încă din primele secvențe ale filmului că „Silence“ este despre puterea credinței. Cu o acțiune plasată în seco­lul al XVII-lea, în perioada în care preoții iezuiți propovăduiau, pe tărâmuri bu­diste, catolicismul, filmul lui Scorsese, adaptat după cartea cu același nume a unui japonez romano-catolic (Shusaku Endo), insistă pe un aspect interesant: tăcerea chinuitoare a lui Dumnezeu, care îl poate pune la îndoială chiar și pe cel mai fervent credincios.

Secrete. Douăzeci și cinci de ani i-au luat lui Martin Scorsese ca să realizeze acest film, al treilea din trilogia dedicată unor figuri religioase, precum „The Last Temptation of Christ“ (despre tentațiile lui Iisus Hristos) și „Kundun“ (despre cel de-al 14-lea Dalai Lama). Filmat în întregime în Taiwan (dar cu acțiune des­fă­șurată în Nagasaki, Japonia), „Silence“ este despre așa-numiții Kakure Kirishitan, „creștini ascunși“, care, în perioada Edo (epocă cuprinsă între 1600 și 1868, când societatea japoneză se afla sub conducerea shogunatului Tokugawa), își țineau în secret convertirea la catolicism. Mult spus secret, pentru că erau atât de puțini (majoritatea țărani), ascunși prin satele și pădurile japoneze, încât „inchizitorul“ (care era, de fapt, guvernatorul Japoniei, Issei Ogata) îi găsea aproape pe toți, pedepsindu-i cu moartea pe cei care nu-și recunoșteau convertirea și eliberându-i pe cei care dezavuau public noua credință (prin scuiparea și călcarea unei imagini cu Iisus Hristos). Sunt mulți cei care rezistă tentației ajungând să moară în chinuri înfiorătoare, sunt și mai mulți cei care trădează (cel puțin formal) credința nou adoptată. Asta este în fond miza filmului: credință asumată total (ceea ce în­semna, în Japonia acelei epoci, moar­tea) versus credință ascunsă (ceea ce ar putea însemna, în orice epocă, pierderea sufletului).

Îndoieli. Este faptul de a-ți ține în secret sau de a-ți nega credința (atunci când ești forțat), o înfrângere a ființei? Îți pui această întrebare încă de la înce­putul filmului, când doi preoți portughezi – Rodrigues (Andrew Garfield) și Garrpe (Adam Driver) – refuză să creadă zvonurile conform cărora maestrul lor spiritual, Cristóvão Ferreira (Liam Neeson), plecat de mulți ani în Japonia pentru propovăduirea catolicismului, s-ar fi lepădat de credința lui convertindu-se la budism.

Rodrigues și Garrpe pleacă în Japonia pentru a-și găsi maestrul și pentru a dez­minți o poveste pe care ei o cred ab­surdă. Drumul este plin de pe­ricole și de încercări pentru cei doi, care desco­peră, odată ajunși acolo, extraor­di­nara credință a unor oameni simpli, care mor cu gândul la Paradisul promis de Dumnezeul creștinilor. Îi alină cu ru­găciuni și spovedanii, îi iartă pentru gre­șeli repe­tate (cum este Kichijiro, pescarul bețiv care le este călăuză, care se leapădă, pre­cum Petru, de nenumărate ori de Dumnezeu și care-i vinde, precum Iuda, pentru câțiva arginți).

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.