În culisele programului Artemis, un acord semnat de șapte țări care stabilește reguli pentru explorarea lunii

Mimi Noel 10/11/2020 | 10:27 Global
În culisele programului Artemis, un acord semnat de șapte țări care stabilește reguli pentru explorarea lunii

SUA și alte șapte țări au semnat Acordurile Artemis, care stabilesc regulile pentru explorarea Lunii. În noua goană pen­tru cucerirea spațiului, Rusia, cel mai important partener tradițional al NASA, nu se află pe listă.

La jumătatea lui octombrie, NASA anunța că opt state, inclusiv SUA, au semnat Acordurile Artemis, în baza că­rora ia naș­tere practic o coaliție largă de națiuni care se angajează să standardi­zeze explo­rarea Lunii. Se pare că asistăm la o nouă cursă pentru cucerirea Lunii, iar de data aceasta va fi aglomerat. De aceea, cineva trebuia să instituie noi prin­cipii pen­tru acest demers, ceea ce NASA în­cearcă cu aceste acorduri.

Încă din mai, NASA și-a făcut publică intenția de a crea Acordurile Artemis, după consultări în prealabil cu Departamentul de Stat și Consiliul Național Spa­țial, pentru a veni cu un set de reguli pen­tru explorarea Lunii. Numele documentului face trimitere la programul cu același nume al celor de la NASA, o ini­ția­tivă am­bițioasă care are ca scop să tri­­mită prima femeie pe Lună, în echipă cu un bărbat.

Ce speră să obțină NASA cu Acordurile Artemis

NASA speră să intre în parteneriat cu cât mai multe țări pentru acest program, de aceea a venit cu propunerea Acor­du­rilor Artemis, astfel încât partenerii să agreeze un set al celor mai bune prac­­tici pentru trimiterea de astronauți și roboți pe suprafața lunară.

NASA a trimis deja națiunilor invitate o primă versiune a acestor acorduri. După ce va primi răspunsul lor, agenția va reveni cu versiunea finală. Administratorul agenției, Jim Bridenstine, a declarat că principalul scop este de a-i aduce pe toți cei implicați la un numitor comun cu privire la explo­rarea Lunii și de a dezamorsa din fașă vii­toare neîn­țe­legeri internaționale sau chiar conflicte. „Ce încercăm să facem prin Acor­durile Artemis este să batem în cuie norme de comportament la care să adere toate sta­tele semnatare“, a adăugat Bridenstine.

Alături de SUA, cele șapte state sem­na­tare sunt: Australia, Canada, Japonia, Luxem­burg, Italia, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite. Potrivit celor de la NASA, există dis­cuții și cu alte țări interesate să adere, cele șapte reușind să parcurgă cel mai repede proce­dura de aderare. Chiar până la finalul anului, vor mai adera sigur și altele, a dat asigu­rări Mike Gold, administrator asociat în ca­drul NASA și responsabil pentru relația dintre agențiile spațiale.

Goana după resurse

De la bun înce­put, NASA a insistat să clarifice un aspect – țările semnatare pot deține și folosi re­sur­sele obținute de pe Lună. În cadrul progra­mului Artemis, NASA speră să extragă diverse materiale lunare – noroi sau apă în­ghe­țată (descoperită acum câțiva ani în cra­­terele mereu umbrite).

Tratatul Spațial interzice statelor să aibă pretenții asupra altui corp ceresc, dar poli­tica SUA este ca țările și companiile să poată deține materiile pe care le extrag din alte zone spațiale. „Articolul II din Tratatul Spa­țial prevede că nu poți pretinde suveranitate asupra Lunii. Suntem întru totul de acord cu asta. Dar în același timp credem că, asemeni resurselor extrase din oceane, de exemplu, putem extrage resurse de pe Lună fără a o deține. Din ocean extragem resurse și nu-l deținem, nu?!“, explică Bri­den­stine prin analogie.

Este însă o interpretare a tratatului cu care nu toată lumea s-ar putea să fie de acord. Mai mulți cercetători care semnează în paginile publicației științifice Science au făcut un apel la statele semnatare să-și expună obiecțiile față de această interpretare. Totodată, au cerut ca SUA să discute în cadrul ONU o viitoare negociere a exploa­tării suprafeței Lunii.

„Acțiunile NASA trebuie văzute așa cum sunt – un efort concertat, strategic, de redi­rec­ționare a cooperării spațiale internațio­nale în favoarea intereselor comerciale pe termen scurt ale SUA, fără să țină cont de riscurile implicate“, au scris cercetătorii în ed­itorialul publicat de Science.

De asemenea, în textul nefinalizat al acordurilor se vorbește și despre „zonele de si­guranță“ – zone stabilite pentru diverse activități și unde alte state nu vor putea interfera. Este prevăzută și protecția siturilor moștenite, adică acele zone unde au aterizat până acum misiunile americane Apollo. Nu au fost uitate nici chestiunea transpa­renței, împărtășirea datelor sau înregistrarea obiectelor spațiale.

Un aspect important prevăzut este inte­r­operabilitatea – navele spațiale ale diver­selor țări trebuie concepute astfel încât să fie compatibile cu componente produse de țări din toată lumea. Directorul general al Roscosmos, Dmitri Rogozin, le-a cerut celor de la NASA să con­ceapă unul dintre cele mai importante elemente ale programului Artemis – stația spa­țială Gateway, care va orbita Luna – astfel încât și navetele rusești să poată andoca pe aceasta.

Spațiu, domeniu operațional

Deo­camdată, despre aceste acorduri se poate spune că sunt doar un set de directive, fără niciun mecanism de punere în aplicare. Nu sunt prevăzute consecințe reale dacă o țară semnatară încalcă vreo prevedere. Chiar și așa, Bridenstine speră ca implicarea altor state să fie suficientă pentru a asigura res­pectarea regulilor de către semnatare.

Motivul pentru care au fost anunțate acum Acordurile Artemis este că SUA au accelerat demersurile de a ajunge pe Lună cu echipaj uman. Fiecare agenție națională spațială cu care NASA va colabora își va pune pe masă propriile interese. Cel mai probabil, SUA nu vor ajunge la vreo înțele­gere cu China în viitorul apropiat și nu este sigur nici cum Rusia dorește să abordeze chestiunea. Așa că, dacă SUA ar trebui să aș­tepte pentru un acord standard din par­tea ONU pentru a clarifica lucrurile pentru misiunile Artemis, ar trebui să treacă un timp, comentează și site-ul de specialitate SpaceRef.com.

Anul trecut, NATO declara oficial spațiul ca fiind domeniu operațional. Altfel spus, rolul spațiului în operațiunile militare și impor­tanța spațiului pentru securitatea na­țională au fost recunoscute de alianță.

Spațiul va deveni la fel de important pentru NATO alături de spațiul aerian, cel te­restru și cel cibernetic, cu atât mai mult cu cât cresc temerile legate atât de diverse activități orbitale ale unor state precum Rusia și China, cât și față de o cursă a înarmării în spațiu, după cum remarcă o analiză re­centă a think-tankului Royal United Service Institution (RUSI, cea mai veche organizație neguvernamentală dedicată chestiunilor de apărare și securitate, aflată sub directul patronaj al casei regale britanice).

În prezent, Pământul este orbitat de aproape 2.000 de sateliți, jumătate fiind deținuți de state din NATO. „Spațiul face parte din viața noastră de zi cu zi. Poate fi fo­losit în scopuri pașnice, dar și într-o ma­nieră agresivă. Sateliții pot fi bruiați, detur­nați, pot fi transformați în arme. Spațiul a devenit vital pentru apărarea alianței, dar și pentru navigarea în spațiu, adunarea de informații etc.“, a spus Jens Stoltenberg, se­cretarul general al NATO.

Se știe, NATO în­seamnă SUA. Iar NASA este, la fel, agenția americană spațială. Acesta este și semnalul de alarmă tras de unii cercetători în pagina revistei Science.

Acordurile Artemis ar putea impune interpretarea americană a legislației spațiale internaționale, transformând implicit Sta­tele Unite în gardianul suprem al Lunii, asteroizilor și al altor corpuri cerești.

Când nimeni nu zice nimic, în le­gis­lația internațională este interpretat drept con­sim­țământ. Prin urmare, și dacă NASA ar ajunge să cumpere regolit (stratul pie­tros care acoperă suprafața Lunii, n.r.), ar pu­tea consolida abordarea SUA. „Așa că toate celelalte state semnatare trebuie să ia încă de pe acum poziție față de inter­pre­tă­rile SUA ale legislației spațiale inter­na­țio­nale“, îndeamnă cercetătorii, citați de The Verge.

Pe Lună și înapoi

Tot mai multe voci vorbesc despre poten­țialul comercial gigantic al Lunii, unde s-ar găsi îngropate resurse de negăsit pe Pământ.

  • Apa lunară. În urma misiunii americane „LCROSS“ din 2009, oamenii de știință de la NASA au anunțat public că avem dovezi certe că pe Lună există apă (înghețată) în cantități relativ mari. Dovezile sunt întărite de o descoperire anterioară – prezența hidrogenului în zonele polare ale Lunii.
  • Primul pas. Pe 5 mai, Casa Albă anunța redactarea unui proiect de acord interna­țional care să pună pe hârtie legi menite să reglementeze explorarea Lunii. Pe 15 mai, administratorul agenției NASA, Jim Bridenstine, anunța oficial Acordurile Artemis, constând în înțelegeri bilaterale cu țările semnatare.

Acest articol a apărut în numărul 102 al revistei NewMoney.
FOTO: Getty

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.