În ce măsură pot acoperi refugiații ucraineni deficitul mare de forță de muncă din România

Aproape 80.000 de ucraineni care au fugit de război au rămas în România de la debutul invaziei ruse în țara vecină. Câteva mii dintre ei și-au găsit de lucru între timp, dar piața e în continuare doldora de oferte. Experții în piața muncii spun că mai e mult până la echilibru. Pentru unele dintre firmele românești, noii angajați ucraineni se dovedesc însă exact soluția de care aveau nevoie.

„Salut! Numele meu este Vitaliy G., iar în urmă cu doar trei săptămâni lucram ca director strategic într-o agenție de marketing de top cu sediul în Kiev, Ucraina. Acum sunt refugiat în București cu două fiice și o soție însărcinată. Sunt recunoscător voluntarilor români pentru că au oferit familiei mele adă­post și hrană, dar nu vreau să exploatez multă vreme bunătatea lor. De ce scriu acest post? Am nevoie de ajutorul tău: un loc de muncă în marketing.“ Așa începe o postare devenită virală pe LinkedIn, cu peste 65.000 de aprecieri și aproape 25.000 de redistribuiri. Nicio surpriză deci că Vitaliy a primit sute de propuneri de cola­borare sau de angajare, inclusiv de la com­panii din vestul Europei, care-i oferă relocare, pe lângă pro­iecte de nivel internațional.

Vitaliy e într-o poziție privilegiată, de a-și alege ce va face mai departe. Mii de ucrai­neni care au rămas în România, mai ales fe­mei și copii, au de asemenea nevoie de spri­jin pentru a-și continua viața. Antrepre­norii români nu au rămas indiferenți la ce se întâmplă lângă ei.

La Timișoara, Geta Sanda (55 de ani), de mese­rie ingineră și, de asemenea, fondatoare și manager al Academiei Artei de În­fru­mu­se­țare Sandria, are deja două angajate din Ucraina. „Ne-am gândit la posibilitatea lor de dezvoltare, să devină și traineri. Ele sunt de zece ani în domeniu, au avut propriile afa­ceri. Când a început războiul, au plecat cu ce aveau pe ele. Sunt de meserie și ne-am gân­dit să ne ajutăm reciproc“, spune Geta Sanda. Cele două refugiate au urmat cursurile acreditate din Timișoara, au obținut o diplomă recunoscută în Uniunea Europeană și pot ajuta mai departe alte femei care vin din Ucraina și care „nu mai pot practica me­seria pe care o aveau“, pre­ci­zează mana­ge­rul. Geta Sanda spune că oricum avea „un deficit mare de personal“.

„Lumea nu voia să vină, erau pretenții foarte mari sau erau mai mult pretenții decât muncă.“ Așa că toată lumea are de câștigat.

Experiență fără de preț

Svetlana Karahan (33 de ani), basarabeancă stabilită în România de 13 ani și care deține în Bucu­rești un butic de modă, unde vinde creații proprii cu influențe moldovenești, s-a implicat de la începutul crizei în sprijinul refugia­ților. „Știam că e o problemă cu limba, că puțini știu limba engleză, am intrat într-un grup de voluntari. Acolo am aflat de doa­mna Svetlana, care a venit cu fiica și pisica și își căuta de muncă.“ Svetlana din România nu a stat pe gânduri și a angajat-o pe Svetlana din Ucraina imediat. „I-am oferit un job, cu același salariu pe care îl dau și celorlalte angajate, 2.500 de lei. Am reușit să-i găsesc și chirie doamnei, am cazat-o. Doamna se așteaptă să rămână aici minimum șase luni“, spune antreprenoarea cu studii de eco­nomie și ad­ministrație publică.

Ajutorul acordat noii angajate e deja răs­plătit, din punctul ei de vedere. „Căutam deja o croitoreasă, am pus și anunț, dar nu am reușit să găsesc. A fost o întâmplare fericită, o salvare pentru mine. Știe și croitorie, știe să și coasă, le știe pe toate. În Ucra­ina avea propria afacere, făcea costume de scrimă pentru competiții internaționale. E foarte migăloasă, lucrează foarte curat“, spune Svetlana Karahan despre noua ei angajată în vârstă de 57 de ani.

Cât despre Innobyte, o firmă de dezvol­tare software pentru zona de e-commerce, căutările de an­gajați printre refugiații din Ucraina sunt încă în desfășurare. „Ne uităm cu precădere la developeri cu cunoștinte de Magento2“, spune Cătălin Șomfălean, chief executive officer (CEO) al firmei.

Compania sa poate angaja acum „în jur de opt-zece persoane, salariile fiind, în func­ție de nivelul de cunoștințe și experiență, între 3.000 și 15.000 de lei net. „În niciun caz nu facem diferențe pe bază de naționalitate în cazul developerilor refugiați. Dimpotrivă, ne gândim chiar la oferirea de sprijin pentru relocarea lor, dacă este necesar“, preci­zează omul de afaceri.

Joburile disponibile sunt publicate pe site-ul companiei și pe diverse portaluri concepute special pentru ucraineni care caută de muncă, precum jobs4ukr.com, pre­cizează Șomfălean. Cu toată suferința și ne­no­rocirile aduse de război, antreprenorul vede în criză și „o dublă oportunitate“. „Cei din Ucraina caută un loc de muncă și un re­fugiu. Iar statul român, prin noile taxe plă­tite de către companii pentru munca celor care vin din Ucraina, poate ajuta și mai mult prin acte umanitare poporul ucrainean, mult prea încercat de acest război total inu­til“, spune Șomfălean.

Peste 3.000 de contracte de muncă ale unor cetățeni ucraineni erau înregistrate la jumătatea lunii martie în Revisal, arată da­tele publicate de Ministerul Muncii. Încă de la începutul conflictului, Guvernul a stabilit că ucrainenii care doresc să se angajeze pe teritoriul României nu au nevoie de aviz de angajare pentru o perioadă de nouă luni.

Antreprenorii români nu primesc însă, cel puțin în acest moment, niciun fel de sti­­mulent explicit din partea statului să angajeze refugiați. „Cei mai mulți vor pur și simplu să ajute“, precizează Bogdan Badea, CEO-ul platformei de recrutări eJobs. Portalul a creat o secțiune specială în limba ucraineană. „Sunt undeva la 400 de locuri de muncă postate de diferiți angajatori. Ace­leași joburi le postăm și pe Jooble, cel mai mare agregator de joburi din Ucraina, nu ne bazăm doar pe ce vin ei să caute în Ro­mâ­nia“, precizează Bogdan Badea.

Nivelul sala­riilor oferite ucrainenilor e la același nivel cu ofertele pentru români. „Sunt, poate, puțin mai ridicate pentru ucraineni, ca să acopere și nevoia de cazare sau alte nevoi pe care le au, ca să se poată acomoda într-o țară nouă. Reperul este salariul mi­nim care se acordă muncitorilor din afara Uniunii Europene“, precizează CEO-ul eJobs.

Dezechilibru persistent

Cât despre speranța autorităților române că refugiații din țara vecină ar mai putea reduce deficitul de forță de muncă, Bogdan Badea e destul de sceptic.

„Câteva mii de angajați noi, la peste 100.000 de joburi disponibile pentru muncitori străini, nu e prea mult… Iar ritmul de angajare e destul de lent. Cum cei mai mulți dintre ucrainenii care rămân în România sunt femei și copii, asta nu ajută prea mult domeniile construcțiilor și HoReCa, ce aveau cea mai multă nevoie de forță de muncă din import.“

Acest articol a apărut în numărul 137 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty