Imperiul contraatacă 

Astfel pot fi catalogate cele două crize diplomatice, cu Rusia și China, care inaugurează mandatul Admi­nistrației Joseph Biden în politica externă: America a revenit și contraatacă. Fapt inedit, întrucât, de obicei, președinții americani și-au început mandatele cu exprimarea dorinței, fie și formal, de a reașeza relațiile, de a le relansa. 

CUVINTE GRELE. Barack Obama a lansat în 2009 conceptul de „reset“ în relațiile cu Federația Rusă, chiar dacă nu a atins acest obiectiv. După ce a ne­gociat cu succes cu Vladimir Putin o prelungire cu cinci ani a tratatului bilateral privind limitarea armelor nucleare, New Start, în chiar primele zile ale mandatului, Joseph Biden a dorit o demarcare puternică față de predecesorul său, Donald Trump, care își dorea și el o relansare a relațiilor cu rușii.

Mai întâi, un raport al serviciilor americane de informații a dat publicității următoarea concluzie: „Există certitudinea“ că Rusia a încercat din nou să inter­vină în procesul electoral prezidențial american, de această dată în 2020, alimentând teoriile privind frauda lansate de Donald Trump.

A urmat, la o zi, interviul acordat postului de te­leviziune ABC, în care, răspunzând unei între­bări, locatarul de la Casa Albă declară că el crede că pre­ședintele rus Vladimir Putin este „un ucigaș“. Un cuvânt deosebit de puternic, nefolosit nici măcar în cele mai grele momente ale confruntării cu Uniunea Sovietică.

Ronald Reagan avea obiceiul să facă analogii cu trilogia „Războiul stelelor“ și să desemneze Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului“. Urmarea a fost ușor de anticipat, Moscova rechemându-și imediat ambasadorul.

CRITICI DURE. În ceea ce privește China, sarcina transmiterii mesajelor puternice a fost încredințată noilor membri ai administrației, secretarul de stat Anthony Blinken și consilierul la securitate națională Jake Sullivan. Cei doi oficiali americani au început în­tâlnirea cu omologii lor chinezi, organizată în Alaska, acuzând situația uigurilor, anularea drepturilor și libertăților în Hong Kong, provo­cările la adresa Taiwanului și presiunile față de unii aliați ai Statelor Unite ale Americii din Asia-Pacific și Australia, care au cerut Chinei să își asume responsabilitățile în propagarea noului coronavirus. 

Discursul de campanie al lui Trump și al susțină­torilor săi promovase o imagine de „Sleepy Joe“ (Joe Adormitul), imagine care venea și pe felul așezat al lui Joseph Biden, stilului său de discurs, uneori tern și prea aplicat pentru societatea-spectacol. Fără îndoială, sfătuitorii președintelui Biden și poate chiar el însuși au dorit să înlăture definitiv această imagine, după cum și o altă imagine a campaniei, potrivit căreia candidatul democrat, odată ales, va apăra mai puțin eficient interesele Statelor Unite, ba chiar va abdica în fața Chinei.

E drept că Joe Biden nu avea simpatie pentru omo­lo­gul său rus. Dimpotrivă. Cei doi se cunosc de mult, vicepreședintelui Biden fiindu-i delegat de către Obama dosarul Europa de Est.

Vladimir Putin însuși nu îl place. Președintele rus a fost chiar unul dintre pu­ținii șefi de stat care nu l-au felicitat imediat după câștigarea alegerilor din 20 noiembrie, preferând să aștepte confirmarea Colegiului Electoral, câteva săptămâni mai târziu.

În ce privește China, Biden este un continuator al predecesorilor săi, Obama și Trump, iar mesajele puternice atestă intrarea într-o fază de război rece. „Pace imposibilă, război improbabil“, spre a-l para­fraza pe marele filozof francez al relațiilor internațio­nale Raymond Aron, care a folosit această expresie spre a desemna prin 1947-1948 începutul Războiului Rece dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.

FĂRĂ TIMP DE PIERDUT. Mesajele venite de la Washington sunt și în direc­ția aliaților, atât a celor din Europa, cât și a celor din Asia-Pacific, dar mai arată ceva. Biden nu are timp de pierdut. Știe că va avea numai un singur mandat și vrea să folosească cei patru ani cât mai bine posibil atât în plan intern (a se observa ritmul de vaccinare – 2,5 milioane de persoane zilnic), cât și pe plan extern. Iar pe acest plan, Biden nu dorește să se mai împiedice în formule diplomatice și în inițiative care să ducă la nimic, preferând să pună pe masă lucrurile așa

cum sunt.

De altfel, în ceea ce privește Rusia, Joe Biden a anun­țat în interviul în cauză că a convenit deja urmă­toa­rea conferință telefonică alături de Vladimir Putin. Cât despre China, utilizarea termenului de „genocid“ pentru a califica politica acesteia în provincia Xinjiang a luat prin surprindere cu atât mai mult cu cât americanii erau gazde și se aștepta un ton ceva mai primitor, chiar și de formă, pentru facilitarea dialogului.

Dacă adăugăm turneul asiatic al secretarului de stat Blinken și convorbirile telefonice avute de Biden cu omologii săi francez și britanic, avem ima­ginea unei Americi care nu va face prea multe con­cesii rivalilor săi sistemici.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.