IMM Invest sau ce vor antreprenorii

Programul IMM Invest, prin care statul acordă ga­ranții și dobândă subvenționată creditelor pentru întreprinderi mici și mijlocii (IMM), arată un lucru esen­țial. Nu este vorba doar de faptul că, în criză, companiile au avut nevoie de finanțare, ci de un feno­men mai profund.

Mai întâi trebuie spus că programul a început cu un rateu (în sensul că aplicația informatică a cedat sub avalanșa de cereri) și cu critici dure ale politicienilor. Guvernul a fost acuzat că a produs cu întâr­ziere măsurile de sprijin și că nu a putut să administreze un program informatic pentru înscrierea companiilor. Este clar că au existat toate ezitările și rată­rile de care se vorbește. Numai că există senzația că, odată cu venirea crizei, am uitat unde trăim. Politicieni care au stat ani de zile la guvernare fără rezultate notabile și-ar dori ca lucrurile să meargă perfect, peste noapte, în administrație, la timp și fără erori.

Reprezentanți ai mediului de afaceri pledează pentru pachete consistente de sprijin pentru economie, măsuri care să însumeze 15% sau chiar 20% din produsul intern brut. Parcă toată lumea a uitat că, nu mai departe de luna februarie a acestui an, Ro­mâ­nia se afla pe ultimele locuri din Uniunea Euro­peană la mulți indicatori, că deficitele – bugetar, de cont curent, de balanță comercială – erau sub­stan­țiale.

Toată lumea are acum, în criză, pretenții ca România să funcționeze impecabil și să aloce bani publici la nivelul Germaniei. Dar șansele ca aceste lucruri să se întâmple sunt infime. Mai degrabă, trebuie să re­cu­noaștem că sistemul public românesc a func­țio­nat în fața crizei mai mult decât decent, peste aștep­tări.

O REACȚIE REMARCABILĂ. Programul IMM Invest este dovada vie a situației din economia româ­neas­că. Desigur, antreprenorii și-ar fi dorit mai mult, adică, nu împrumuturi, ci granturi – credite nerambursabile și ca programul să fie lansat încă din prima zi de criză. Dar adminis­trația și economia ro­mâ­nească atât au putut face.

Cu toate acestea, reacția IMM-urilor a fost demnă de remarcat. La ora închiderii ediției, aproximativ 30.000 de companii se înregistraseră în program și așteptau răspunsul de la so­cietățile bancare. Să vadă dacă primesc sau nu împrumutul solicitat.

Înainte de criză, toate studiile arătau că foarte puține IMM-uri din România apelau la sistemul bancar pentru a se finanța. Cele mai multe își găseau capital de lucru la proprietari ori la rudele sau prie­tenii acestora. Cele mai multe IMM-uri nu erau bancabile. Mulți întreprinzători considerau băncile prea birocratice și prea puțin dispuse să finanțeze afaceri care presupun un anumit risc.

Dacă vom asculta și partea cealaltă, bancherii, vom afla că mulți proprietari de IMM-uri nu știu să realizeze un plan de afaceri, că nu au contracte pe termen mediu care să le aducă o sursă predictibilă de venituri și chiar că unele firme nu înregistrează în contabilitate decât o parte a veniturilor, restul fiind încasate „la negru“ sau „la gri“. Din aceste motive, bancherii încadrează, în raport și cu normele pru­dențiale, majoritatea IMM-urilor în categoria companiilor care nu sunt bancabile.

Programul IMM Invest transmite un mesaj important și anume acela că există un număr semnificativ de IMM-uri care doresc să se finanțeze din sistemul bancar, dar în condiții flexibile, dacă nu chiar avantajoase. Adică fără să facă multe drumuri la ghișeele bancare și având alături un partener puternic, sta­tul, care să garanteze împrumutul și eventual să ofere facilități pentru nivelul dobânzii. O bună parte din companii caută nu capital de lucru, ci bani pentru investiții, ceea ce oferă o perspectivă ceva mai optimistă asupra economiei.

UN PAS ÎNAINTE. Cu siguranță, IMM Invest nu este legat doar de criza sanitară și de cea economică. Programul arată un lucru esențial: proprietarii IMM-urilor au nevoie de bănci și sunt dispuși să se împrumute de la sistemul bancar, nu doar de la antreprenori și de la familiile acestora. Este un pas înainte pentru o clasă an­treprenorială care până acum refuza din principiu să lucreze cu băncile.

De aceea, dincolo de acest program de criză este nevoie ca băncile, statul și organizațiile reprezentative ale IMM-urilor să găsească o cale de mijloc între bancheri și întreprinzători care să producă în conti­nuare o variantă de finanțare adaptată pentru acest gen de companii. Poate cu fonduri cu capital de risc, poate cu fonduri europene sau cu garanții suverane, finanțarea ar trebui să fie adaptată la cererea care vine dinspre companii. Luând în calcul și riscurile ce derivă din această abordare.

Recent, economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, spunea că „guvernul este răspunzător față de sănă­tatea cetățenilor, nu față de supraviețuirea fiecărui IMM“. Corect, până la un punct. Doar că în România sunt situații în care, dacă ai salvat un IMM, înseamnă că ai salvat și un om sau o familie. Ca să nu mai luăm în calcul că se poate salva și o parte, cea mai vulnerabilă, a economiei românești.

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la televiziunea Profit.ro. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.