Hocus pocus în stil nemțesc: cum să faci profit din pierderi
[vc_row][vc_column][vc_column_text] Cum să faci profit din pierderi sau care a fost „minunea“ financiară prin care Deutsche Bank reușea, în plină criză financiară, să marcheze câștiguri din pierderile celei mai vechi bănci italiene, Banca Monte dei Paschi. Acum, guvernul italian se luptă să o salveze, iar despre banca germană nu știe nimeni cu precizie dacă este sau nu pe marginea prăpastiei.
Pe 1 decembrie 2008, majoritatea băncilor lumii sufereau deja de pe urma crizei financiare declanșate în SUA cu un an înainte. Celebra bancă americană de investiții Lehman Brothers capitulase, Merrill Lynch fusese vândută, Citigroup și alte câteva mari bănci țipau după ajutor guvernamental pentru a fi salvate. Au fost și câteva excepții de la această prăbușire sistemică.
În după-amiaza acelui început de decembrie, bancherul de 40 de ani Michele Faissola conducea ședința unei echipe de finanțiști ținută în sediul din Londra al Deutsche Bank, cea mai mare bancă a Germaniei cu active de 2 trilioane de euro.
Descendentul unei familii italiene de bancheri, Faissola era directorul diviziei internaționale de dobânzi, care crea și vindea instrumente financiare derivate. În ședința cu pricina au pus în discuție problemele unuia dintre clienții Deutsche, banca italiană Monte dei Paschi din Siena, care, pe fondul adâncirii crizei, s-a trezit la un singur plasament cu o pierdere de 367 de milioane de euro. Semn rău. Și un detaliu important: Monte dei Paschi este una dintre cele mai vechi bănci din lume, fondată în 1472, la scurt timp după apariția tiparului.
TRANZACȚIA-MINUNE. Dacă investitorii ar fi aflat care era amploarea pierderilor suferite de banca italiană, consecințele ar fi fost imprevizibile: lichidarea depozitelor de către deținători sau naționalizarea erau două dintre scenarii. La întâlnirea din decembrie, Faissola și cei din echipă și-au dat seama că trebuie să facă o minune: o nouă tranzacție prin care pierderea cu pricina să dispară. Toți cei din încăpere văzuseră, la viața lor de finanțiști, tot felul de scamatorii, dar manevra propusă de Faissola li se părea de-a dreptul îndrăzneață.
Tranzacția urma să fie făcută în doi pași: primul presupunea ca Paschi să facă un plasament sigur și profitabil cu Deutsche Bank și să folosească câștigul pentru a stinge pierderea suferită în 2008. Cum era normal, Deutsche nu dădea gratis banii respectivi, astfel că pasul doi presupunea ca banca italiană să mai facă un plasament, dar, de data asta, în pierdere. Dacă primul pas se făcea imediat, al doilea se derula încet, pe parcursul mai multor ani. În rapoartele anuale ale Paschi, nu trebuia să apară nicio referire la gaura de 367 de milioane de euro. Întrebarea pe care și-o puneau mai toți din acea încăpere: era sau nu o mutare legală?
Unora, însă, ideea li s-a părut fantastică. „Adică poți să marchezi profit în primă fază, iar pierderile să le diluezi de-a lungul timpului? Ar trebui să facem la fel și la Deutsche Bank“, ar fi spus Jeremy Bailey, președintele diviziei globale din cadrul băncii germane, potrivit mărturiei unui alt participant la ședința cu pricina.
Totuși, ieșiți din încăpere, unii colegi ai lui Faissola au început să-și pună întrebări. William Broeksmit (53 de ani), director specializat în optimizarea riscului, era îngrijorat de propunere. Nu era deloc adeptul tranzacțiilor cu instrumente derivative. Riscul era foarte mare. L-a avertizat printr-un e-mail pe Faissola, dar fără efect.
S-a mers mai departe, și în cele din urmă, totul a degenerat într-un scandal internațional. La Milano, este un proces pe rol în acest moment. Deutsche Bank și cinci foști directori, printre care și Faissola, sunt acuzați că au conspirat cu cei de la Paschi pentru falsificarea conturilor bancare în 2008.
AMENZI DE MILIARDE. La opt ani de la declanșarea crizei financiare, situația rămâne dificilă pentru multe bănci. Fiind cea mai mare bancă germană, Deutsche Bank este implicit și cea mai importantă instituție financiară europeană, iar procesul cu Paschi îi pătează reputația și îi afectează operațiunile deja periclitate de capitalizarea la limită a băncii.
În plus, Deutsche are de dus și povara anchetei inițiate de SUA privind suspiciunea că banca germană ar fi implicată în spălarea a câteva miliarde de dolari pentru clienții săi din Rusia. Între timp, Deutsche a ajuns la o înțelegere cu SUA într-o altă anchetă, cea privind modul în care a operat instrumentele financiare ipotecare înainte de 2008. Chiar luna aceasta, banca germană a recunoscut că și-a indus în eroare investitorii și a fost de acord să plătească o amendă de 7,2 miliarde de dolari. A mai plătit și o factură de 9 miliarde de dolari pentru diverse alte acuzații de evaziune fiscală și pentru alte operațiuni ilegale în Iran, Libia, Siria sau Myanmar. Plus alte 2,5 miliarde de dolari pentru manipularea dobânzilor interbancare pe piața LIBOR (o piață de 300 de milioane de dolari). Toate acestea adunate fac banca germană să fie una dintre cele mai riscante instituții financiare, chiar dacă, potrivit noului său CEO, britanicul John Cryan, și-a mai redus expunerile.
ISTORIA AFACERII. Tranzacția cu Paschi este doar un exemplu al modului riscant și la limita legii în care Deutsche Bank a operat cu instrumente derivative, cu conturi dubioase, totul ducând la erodarea încrederii pieței până în punctul în care nimeni nu știe cu precizie cât de aproape de prăpastie este instituția germană.
Cele întâmplate în acel decembrie la Londra sunt informații-cheie pentru procurorii italieni. Reglementatorul pieței financiare germane, BaFin, a încercat să descâlcească operațiunea, comandând un audit independent, în ianuarie 2014.
În mai 2002, pe când împlinea 530 de ani, Monte dei Paschi le-a cerut celor de la Deutsche o operațiune complexă. Paschi tocmai se listase pe bursa italiană în dorința de a-și crește businessul. Totodată, deținea un pachet de acțiuni la Intesa Sanpaolo. Planul era să vândă o parte din pachetul respectiv pentru a avea cash pentru achiziții, dar totodată să beneficieze de orice creștere a respectivelor acțiuni deținute la Intesa. Exact genul de produs financiar customizat, dar foarte riscant pe care deja marșa cea mai mare bancă germană.
Cele două bănci au creat un vehicul –Santorini Investments, în realitate un instrument derivativ. Pariul era câștigător doar dacă acțiunile Intesa creșteau. Doar că, în 2008, toate acțiunile băncilor s-au prăbușit. În câteva săptămâni, pierderile băncii italiene aproape s-au dublat până la 300 de milioane de euro. Dacă ar fi trecut în raportul financiar anual pierderile generate de Santorini Investments, consecințele ar fi fost dramatice: naționalizarea sau forțarea unui bail out. Astfel, a venit soluția Fassiola.
Un anonim, însă, a oferit informații autorităților italiene și americane în legătură cu afacerea Santorini, iar în 2011 acestea au demarat anchete paralele. William Broeksmit s-a retras din bancă, în 2013, conștient că investigațiile se vor adânci. În ianuarie 2014 a cedat și s-a sinucis. La fel și șeful de comunicare al Deutsche Bank, David Rossi (51 de ani).
RESTART ÎN STIL BRITANIC. În octombrie anul trecut, un judecător din Milano s-a pronunțat în rechizitoriul afacerii Santorini. Procesul a început în decembrie și, foarte probabil, va dura pe tot parcursul acestui an. Chiar dacă temerile legate de robustețea băncii s-au mai atenuat, valoarea acțiunilor rămâne în continuare cu 80% mai scăzută comparativ cu nivelul atins în 2007.
Pe fondul amenzilor pe care le are de achitat, conducerea băncii nu exclude nevoia de a majora capitalul. Este de așteptat ca noul CEO, britanicul Cryan, care a preluat Deutsche Bank în 2015, să înceapă să pună în aplicare noua strategie odată cu anunțarea rezultatelor financiare pe 2016. Fără profit, cel mai probabil, estimează analiștii.
Între timp, Paschi este pe punctul de a fi naționalizată. Faissola continuă să facă afaceri. După demisia de la Deutsche, și-a fondat propria companie de investiții – FAB Partners. Printre clienții săi, guvernul qatarez, care este și cel mai mare acționar al Deutsche Bank.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Pașii unui gigant” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Cea mai mare bancă germană duce astăzi povara unei reputații discutabile și a unor amenzi care depășesc 16 miliarde de euro.[/vc_column_text][vc_column_text]
- ÎNCEPUTUL. Fondată la 1870, a funcționat multă vreme ca o bancă comercială obișnuită.
- MIRAJUL. În anii ’80 și ’90, Deutsche privea cu invidie către băncile londoneze și americane, al căror profit creștea exponențial, vânzând produse financiare extrem de profitabile. În 1995, a intrat și ea pe această nișă.
- LUMEA RISCULUI. În 1998, a achiziționat Bankers Trust, o casă din New York specializată pe instrumente derivative, dar renumită pentru cultura ei agresivă pe piața financiară.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Articol preluat din BloombergBusinessweek
de Vernon Silver și Elisa Martinuzzi; adaptare de Mimi Noel
FOTO: Sediul central al băncii Monte Dei Paschi din Siena, fondată la 1472, se află în Palazzo Salimbeni (regiunea Toscana, Italia) Sursa foto: Guliver / Getty Images
