Vă amintiți de personajul „Dr. Jekyll și Mr. Hyde“? Un fel de doi într-unul, adică un doctor bun care se transformă, prin experimente, într-un personaj malefic? Cam așa arată guvernele Grindeanu și Tudose. Extrem de protectoare cu sectorul public, extrem de darnice cu bazinul lor electoral și dispuse să crească pensii și salarii. Acesta este personajul pozitiv. Cel puțin pentru o parte a economiei, cea bugetară. Guvernul se transformă, însă, în monstru atunci când vine vorba de sectorul privat.
Două programe de guvernare, două guverne în jumătate de an și mesaje haotice în economie. Acesta este peisajul după scrutinul electoral de anul trecut. În sine, ideea de a urmări respectarea unui program de guvernare prezentat în alegeri este corectă. Cu două condiții: ca programul să fie realist și, a doua, ca programul să nu devină o obsesie națională. Sau chiar mai mult, un pretext pentru a schimba în orice moment un membru al guvernului sau chiar premierul.
România are un nou guvern, un nou program de guvernare și noi idei fiscale care produc confuzie. Guvernul Grindeanu a promovat ideea introducerii impozitului pe gospodărie. O „armată“ de specialiști a întors ideea pe toate fețele pe baza datelor oficiale, iar analizele arătau că un impozit pe gospodărie ar fi greu de administrat, complicat pentru contribuabili și lipsit de eficacitate pentru buget. În cele din urmă, odată cu schimbarea guvernului Grindeanu, proiectul impozitului pe gospodărie a fost abandonat, ceea ce a reprezentat o decizie înțeleaptă. Pentru că a însemnat recunoașterea unei realități. Doar că toate energiile consumate, toate analizele făcute de specialiști au fost în van. Mediul de afaceri nu a mai înțeles nimic.
Un haos tot mai mare. Noul guvern condus de Mihai Tudose, abia instalat, a indus deja două imense necunoscute: va fi „naționalizat“ pilonul doi de pensii? Și, începând de anul viitor, va fi introdus impozitul pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit? Fără îndoială, marea temă, aflată deja în mijlocul unor dezbateri furtunoase, este cea privind impozitul pe cifra de afaceri. Subiectul depășește dezbaterea teoretică. Gândiți-vă doar la faptul că marile companii multinaționale sau românești încep deja să își construiască bugetul pe anul viitor. În condițiile în care nu se știe cu certitudine dacă se va introduce sau nu impozitul pe cifra de afaceri, este imposibil să faci o previziune bugetară.
Pentru că noul impozit are multe necunoscute. În primul rând, rămâne de văzut dacă se va implementa, în cele din urmă. Nimic nu este sigur, dacă avem în vedere ceea ce s-a întâmplat cu propunerea privind impozitul pe gospodărie. În al doilea rând, există deja opinii ale consultanților fiscali care arată că introducerea unui impozit pe cifra de afaceri încalcă legislația europeană. Nu ar fi pentru prima oară când regulile europene sunt ignorate.
Este clar că renunțarea la impozitul pe profit și introducerea unui impozit pe cifra de afaceri ar fi o schimbare radicală în fiscalitate. O astfel de mișcare ar avea nevoie de studii de impact, de pregătire a mediului de afaceri și de timp pentru implementarea ei. Deocamdată, nu avem nimic din toate acestea, ci doar declarații ale ministrului Finanțelor, un nou program de guvernare și multe luări de poziție din partea mediului de afaceri. La fel ca în cazul Ordonanței 13, organizațiile de afaceri s-au declarat împotriva modificării fiscale. Este vorba despre Coaliția pentru Modernizarea României, Asociația Oamenilor de Afaceri, Camera de Comerț Americană din România, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii, Camera de Comerț și Industrie. Iar lista s-ar mai putea completa.
Pro și contra. Ideea și-a găsit și adepți. Am vorbit cu un consultant de business care mi-a spus că astfel se va face ordine în fiscalitate. Sunt și oameni de afaceri români care cred că introducerea unui astfel de impozit este utilă. Cu un amendament: impozitul să fie aplicat doar companiilor străine, nu și celor românești. Ceea ce este practic imposibil.
Argumentul pentru care se dorește introducerea unui astfel de impozit este acela că firmele străine externalizează o parte din profit prin metode de optimizare fiscală. Argumentele împotriva introducerii impozitului pe cifra de afaceri, enumerate succint, arată astfel: descurajează investițiile, impozitarea ar trebui făcută separat, pe industrii, iar acest lucru presupune realizarea unor studii de piață și penalizează companiile care au pierderi. De fapt, marea problemă a externalizării profiturilor se poate rezolva simplu: fiscul are toate pârghiile pentru a descoperi aceste abuzuri și de a le penaliza.
La toată această polemică, adăugați și alte măsuri anunțate de Guvern, precum introducerea taxei de solidaritate. Plata contribuțiilor sociale și a contribuției de sănătate se va face cel puțin pentru salariul minim, nemaifiind admisă plata acestor contribuții pentru un salariu cu jumătate de normă. Toate acestea sunt semne care ne arată că nu vin vremuri prea bune pentru afaceri.
