Gloria și decăderea unui scriitor de geniu: Truman Capote

O iubire imposibilă, gloria și decăderea unui scriitor de geniu, luxul și opulența unor newyorkezi de secol trecut, secrete bine tăinuite, bârfe răsunătoare. Melanie Benjamin le mixează atât de bine în această carte încât ai senzația că ai fost acolo și ai văzut totul.

Acest articol a apărut în numărul 36 (19 martie – 1 aprilie) al revistei NewMoney

Într-una dintre imaginile alb-negru în care apare ală­turi de bogatele din New Yorkul anilor ’60, Truman Capote zâmbește firav, la fel ca femeia de lângă el, nimeni alta decât Babe Paley, simbol al eleganței secolului trecut, soția magnatului american William Paley. Privindu-i, te întrebi cum a fost posibil ca între acest scriitor mic de înălțime și efeminat și frumoasa aceea înaltă, pe care o curtau toate casele de modă ale vremii, să fi existat o iubire fără margini? Căci asta îți dezvăluie cartea ame­ricancei Me­lanie Benjamin, „Lebedele de pe Fifth Avenue“ (tradusă recent la Humanitas): o poveste delicată de iubire ce a unit pe veci doi oameni extrem de diferiți: „grotescul Truman“ și „splendida Babe“.

De poveste. „A fost odată ca niciodată….“, așa ar fi putut începe acest roman, în care autoarea dă culoare acelui spațiu nevăzut dintre două suflete care știau că vor spune, unul despre celălalt, atunci când vor muri: „A fost marea dragoste a vieții mele“. Car­tea nu începe așa, însă este intarsiată peste tot cu această introducere de basm, prin care ni se amintește că, deși romanul este bazat pe fapte reale, multe detalii sunt pur ficționale, dar și că fiecare personaj are o poveste a lui care începe cu „a fost odată…“.

Pentru Truman Capote, scriitor sclipitor, autor al primului roman non-ficțional din literatură, poves­tea de iubire și succes începe în anii ’60, când o întâlnește pe Barbara „Babe“ Paley, una dintre cele mai frumoase și bine îmbrăcate femei din acea epocă, și când capătă admirația tuturor grație romanului „Cu sânge rece“.

Babe este cea care îl introduce pe Truman în cercurile exclusiviste din înalta societate, unde Gloria Guinness, Marella Agnellu și Slim Keith, embleme ale modei, au adoptat numaidecât acea „făptură minusculă, efeminată, îmbrăcată în costume de cati­fea, cu șosete roșii, cu un șal ridicol de lung“. Aceste splendide femei, care trăiau în bula lor de superficialitate și minciuni, au devenit „lebedele“ lui Truman, oferindu-i micului homosexual cu ochi albaștri și dureri de nevindecat (a tânjit tot timpul după iubirea mamei, care l-a părăsit pe când avea patru ani) ceea ce adora el cel mai mult: frumusețea.

De vis. Babe, care întruchipa acest ideal întru totul (de la felul în care se îmbrăca, vorbea, gesti­cula și până la cel în care-și ascundea defectele, su­ferințele), nu avea cum să nu-l cucerească pe Truman. Doar el avea să-i arate „uimitorul, micul mare Truman“ rănile copilăriei, nesiguranța și singură­ta­tea de care suferea, în timp ce ea doar lui avea să-i mărturisească despre viața ei searbădă, cu un soț care nu o dorește, cu patru copii care o lasă indife­rentă, cu cicatricile de pe chip pe care le ascundea mereu cu un machiaj impecabil. Babe și Truman, doi oameni care s-au iubit intens fără să ajungă să-și consume fizic dorințele, ci doar vorbindu-și și atingându-se ca niște copii, plângând împreună, dăruindu-și flori și cele mai prețioase secrete.

Totul se petrecea în New Yorkul frământat de tot felul de greve și revolte (Martin Luther King Jr. fu­sese asasinat), colorat de tot felul de „ființe mitolo­gice cu apartamente luxoase“, și de scriitori ce urcau treptele gloriei. Truman, culegătorul de povești din Monroeville (Alabama), avea ce să „fure” din viața New Yorkului. Și a furat. Romanul „Mic dejun la Tiffany“, nuvela „La Côte Basque“ sunt texte în care a pus, până la urmă, poveștile acelor femei de senzație pe care le-a tot adulmecat, admirat și distrat în anii prieteniei lor.

De plâns. Furându-le poveștile, Truman și-a tră­dat „lebedele“, care l-au părăsit la rândul lor. Într-un fel a trădat-o și pe Babe, care, citind pentru prima dată „Cu sânge rece“, s-a identificat perfect cu Bonnie Clutter, una dintre victimele asasinatului despre care a scris Truman în carte.

Începând cu anii scânteietori ai tinereții acestor oameni, Melanie Benjamin redă felul în care fiecare dintre ei alunecă în suferințe (Babe s-a procopsit cu un cancer, Slim a divorțat, Truman a devenit o caricatură, afundată tot mai mult în singurătate, înspăimântată de neputința de a mai scrie).

Pe toți cei zugrăviți aici îi găsești detestabili și fermecători deopotrivă, în timp ce contrastul dintre narcisistul, vulnerabilul Truman și delicata, perfecta Babe, te incită la maximum. Nu înțelegi, nici la finalul cărții, ce anume i-au unit cu adevărat, dar știi că iubirea lor, care le-a susurat pe buze chiar și în ultimele clipe de viață, a fost cu adevărat magică.

Nume greu

Melanie Hauser, numele real al celei care se semnează cu pseudonimul Melanie Benjamin, și-a început cariera cu povestiri publicate în reviste literare.

• Cel dintâi. „The Aviator’s Wife“, romanul din 2013, a fost primul său bestseller internațional, cartea aflându-se în curs de ecranizare.
• Al doilea. „The Swans of Fifth Avenue / Lebedele de pe Fifth Avenue“ a fost următorul bestseller al lui Benjamin, declarat astfel de publicațiile New York Times și USA Today.
• Cel mai nou. „The Girls in the Picture“ este cel mai recent roman al său, ce descrie o prietenie de la Hollywood: cea dintre scenarista Frances Marion și actrița Mary Pickford.

FOTO: Guliver / Getty Images