Gloanțe și grâu: Ucraina va ajunge, în 2020, al treilea producător global de alimente

Mimi Noel 17/11/2016 | 11:59 Global
Gloanțe și grâu: Ucraina va ajunge, în 2020, al treilea producător global de alimente

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Omenirea are nevoie de tot mai multă mâncare, iar Ucraina are deja loc la masa furnizorilor globali. Trebuie doar să-și amelioreze problemele de finanțare și infrastructură.

Igor Makarevici conduce spre câmpurile sale, pe un drum extrem de denivelat. Vorbește despre război și recolte. Când a izbucnit războiul în Estul țării, în 2014, un lansator de flăcări folosit dintr-un elicopter i-a pârjolit terenurile. Aproape 20 de angajați i-au fost recrutați în armată. „Soldații ucraineni au instalat nu mai puțin de nouă puncte de control în apropierea terenurilor noastre“, spune Makarevici (52 de ani), fost ofițer în armata defunctei URSS.

Makarevici este directorul executiv al Agrofirma Podolivska, compania care gestionează terenurile agricole din regiunile Karkiv (nord-estul Ucrainei), Donețk și Lugansk, parțial controlate de separatiștii pro-ruși. Atmosfera de război dispare ca prin minune atunci când te apropii de terenurile sale. Combinele agricole John Deere sau New Holland încep să culeagă porumbul și floarea soarelui după o coregrafie setată de programatorii din echipa de la Karkiv. Fermierii verifică gradul de umiditate pe monitoarele din interiorul cabinelor, în timp ce mașinile seceră lanurile galbene scăldate de albastrul profund al cerului, combinație de culori ce trimite cu gândul la drapelul țării.

Porumbul și floarea-soarelui astfel recoltate iau apoi drumul către porturile Odessa și Mikolaiv (sau Nikolaiv) pentru a fi exportate, vândute unor giganți precum Archer Daniels Midland sau Cargill, în cadrul unui circuit internațional al grânelor și semințelor oleaginoase care fac din Ucraina al cincilea mare exportator global de grâu și de alte tipuri de cereale. Companiile mizează pe faptul că apetitul global se va baza tot mai mult în următorii ani pe fertilul sol de la Marea Neagră, chiar dacă vor persista problemele în această zonă. „Ucraina este răspunsul la întrebarea importantă legată de resursele de hrană ale omenirii“, crede Steve Pifer, din cadrul Brookings Institution și fost ambasador al SUA în Ucraina. „Dar rămâne un loc complicat să faci business“, atrage el atenția.

ucraina_militar_soldat_afp_-getty_newmoney
Conflictul din estul Ucrainei nu a contaminat și restul țării FOTO: AFP / Getty Images

 

„Pământul negru“. De la Maidanul din 2014, în urma căruia guvernul pro-rus condus de Viktor Ianukovici, protejat al lui Vladimir Putin, a fost înlocuit de unul pro-occidental, Rusia a ocupat regiunea Crimeea (2014) și întreține acolo un conflict înghețat în estul țării. De atunci, Ucraina face eforturi să revină pe linia de plutire.

Performanțele agricole ale țării sunt date în primul rând de calitatea solului, cernoziom sau „pământul negru“. Bogat în fertilizatori naturali și humus, cernoziomul este extrem de apreciat de agricultori pentru gradul ridicat de fertilitate.

„În Iowa, solul de acest fel poate fi adânc de maximum 0,3 metri, în Ucraina ajunge până la 1,2 metri adâncime“, explică Pifer. Apropierea de Uniunea Europeană, Orientul Mijlociu și Africa asigură în mod natural piețe de desfacere pentru grânele ucrainene. Soiurile de porumb nemodificate genetic au devenit principala sursă de aprovizionare pentru imensa piață chineză, ceea ce a propulsat fostul grânar al defunctei URSS între principalii jucători mondiali pe piața cerealelor.

În 2015, Ucraina a vândut bunuri agricole en-gros la nivel mondial în valoare de 7,6 miliarde de dolari, crescându-și de cinci ori veniturile obținute acum zece ani și depășind Rusia, cel mai important competitor pe piețele internaționale de profil.

Până în 2020, „Ucraina va ajunge al treilea producător mondial de alimente după SUA și Brazilia“, spune Martin Schuldt, reprezentant în Ucraina al companiei Cargill, cel mai mare trader de cereale din lume.

În 2014, fabrica de procesare a semințelor de floarea-soarelui pe care Cargill o deținea în Donețk a fost ocupată de separatiști și nici acum nu și-a redobândit accesul. Cu toate acestea, Cargill nu și-a stopat investiția de 100 de milioane de dolari într-un nou terminal de cereale în Ucraina. Bunge, cel mai mare procesator mondial de soia, a inaugurat un port nou anul acesta în cadrul unei ceremonii la care a participat și președintele Petro Poroșenko, ceea ce reprezintă un nou vot de încredere acordat agriculturii Ucrainei de compania americană.

Ev mediu tehnologic. Conflictul din regiunea Donbas nu a contaminat și restul țării, este de părere John Shmorhun, CEO al AgroGeneration, companie din portofoliul firmei de investiții SigmaBleyzer Investment Group. AgroGeneration este cea care deține și Agrofirma Podolivska, firma lui Makarevici. Agrofirma Podolivska cultivă o parte din cele 120.000 de hectare pe care le operează în Ucraina și și-ar dori să dețină mai mult teren. „Știu că dacă preiau terenul cuiva pot dubla sau chiar tripla recolta“, susține Shmorhun, fost pilot american, care a condus operațiunile DuPont în Ucraina înainte să se angajeze la AgroGeneration.

În Ucraina, unu din șase acri de pământ agricol nu este cultivat, iar din suprafața totală cultivată doar de pe un sfert se obțin recolte la nivelul celor realizate în sistemul agricol dezvoltat. Cauzele sunt semințele, fertilizatorii și echipamentele de slabă calitate, spune Shmorhun.

Nu ne vindem țara! Reforma agrară în anii imediat următori desprinderii Ucrainei de URSS (1991) a lăsat o mare parte din terenurile agricole în mâinile statului și ale fermierilor sovietici și descendenților acestora. Din punct de vedere legal, nimeni nu poate vinde aceste terenuri – companii precum AgroGeneration s-au dezvoltat semnând contracte de cesiune pe termen lung cu proprietarii pentru parcele mai mici de două hectare. Este motivul pentru care investitorii și fermierii nu au investit și nu s-au dezvoltat mai mult, explică fostul diplomat Steve Pifer.

„Lipsa finanțării accesibile este de asemenea un obstacol“, susține Shmorhun. „Dacă vrei calitate, trebuie să investești în infrastructură, inclusiv în drumuri, depozite, uscătorii de grâne etc.“ Dobânzile pentru un împrumut mediu făcut pe termen lung în moneda națională (grivna) depășesc 20% și sunt de 7% pentru împrumuturile într-o valută străină, ceea ce face ca investițiile să fie rare. Se încumetă doar companiile cel mai bine capitalizate. „Fără o piață ipotecară, fermierii nu pot achiziționa semințe și echipamente mai bune“, explică același Shmorhun. Terenurile agricole sunt exploatate cu tehnologie de secol 20, în unele locuri chiar de secol 19. Este chiar remarcabil că agricultura ucraineană reușește să producă atât de mult cu un asemenea nivel de echipare tehnologică.

Președintele Petro Poroșenko sprijină crearea unei piețe private a terenurilor agricole, dar Parlamentul prelungește cu regularitate moratoriul care interzice înstrăinarea acestora. La începutul lunii octombrie, s-a adoptat prelungirea lui până în 2018 și este așteptată promulgarea sa de către președinte. Investitorii sunt ținuți la distanță și de corupția endemică. Justiția este la același nivel la care era înainte de Maidan“, remarcă Pifer. „Dacă cineva se teme că un contract nu va mai fi onorat, pune în stand by orice extindere“.

În plus, Rusia rămâne o amenințare. Masarea trupelor la graniță și exercițiile militare de intimidare din estul Ucrainei din această vară amintesc de fiecare dată că un conflict înghețat se poate oricând supraîncălzi.

În ciuda problemelor, propulsarea Ucrainei între marile puteri agricole ale lumii este un pariu la sigur: omenirea are nevoie de tot mai multă mâncare, iar Ucraina poate fi furnizor.

 

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Ucraina agricolă în cifre” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text css=”.vc_custom_1479373669773{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Este al cincilea mare exportator global de grâu și de alte tipuri de cereale.[/vc_column_text][vc_column_text]• În 2015, exportul de bunuri agricole en-gros a crescut de cinci ori comparativ cu acum un deceniu, depășind pentru prima dată Rusia.

• Până în 2020, va ajunge al treilea producător mondial de alimente, după SUA.

• Cargill a investit recent o sută de milioane de dolari într-un nou terminal de cereale.

• Există un moratoriu (prelungit luna aceasta până în 2018) prin care este interzisă schimbarea proprietarilor actuali ai terenurilor agricole.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 


Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Alan Bjerga și Volodymyr Verbyany; traducere: Mimi Noel

FOTO copertă: Agricultura Ucrainei are randamente agricole remarcabile, deși echiparea tehnologică este de secol 19. Sursa foto: Guliver / Getty Images[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.