La o săptămână după summitul de la Geneva dintre președinții american Joseph Biden și rus Vladimir Putin, cuplul franco-german sugera statelor membre europene o reuniune similară. „Nu este suficient ca președintele american să dialogheze cu președintele rus. Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să își creeze propriile formate de discuții cu Moscova“, spunea cancelarul Angela Merkel în fața Bundestagului, înainte de a lua parte la ultimul summit european formal în calitate de șefă a guvernului de la Berlin.
Propunerea franco-germană a fost însă respinsă de mai multe state europene, sursele diplomatice citate de presa internațională revelând că ar fi vorba de cinci sau șapte state membre, printre care, cel mai probabil, Țările Baltice, Polonia, Suedia și Olanda. Cea din urmă a susținut însă că o întâlnire între șefii instituțiilor comunitare și președintele rus „nu ar deranja-o“. În România, știrea privind propunerea franco-germană de dialog cu Rusia a fost primită cu surprindere, iar respingerea acesteia – cu satisfacție. Totuși, această respingere nu va opri dialogul francez și german cu Rusia.
AGENDĂ PROPRIE PENTRU PARIS ȘI BERLIN. Dacă în cadru european la discuții ar fi putut lua parte toate cele 27 de state membre și fiecare ar fi putut să își facă auzită vocea, de acum înainte Parisul și Berlinul vor fi motivate să aibă propria agendă, decuplată de cea europeană, în relațiile lor cu Moscova.
Într-un mod cu totul paradoxal, respingerea summitului liderilor Uniunii Europene cu președintele rus este mai degrabă o veste bună pentru Moscova. Aceasta preferă să discute fie bilateral cu unele state europene, fie în formate restrânse, alături de cuplul franco-german.
Cine crede că Germania și Franța vor accepta să își subordoneze interesele de politică externă opoziției unor state membre europene se înșală. În ciuda sancțiunilor adoptate în cadru comunitar, Germania a continuat să investească pe piața rusă.
În primăvara anului 2019, ministrul german al economiei, Peter Altmeier, mergea în apropiere de Moscova pentru a lua parte, alături de președintele Vladimir Putin, la inaugurarea unei uzine a companiei Mercedes. Declarațiile sale de atunci trebuie și ele reținute: „Rusia este o piață-cheie pentru industria auto germană. O Rusie de succes pe plan economic este în interesul Germaniei“. De asemenea, în ciuda presiunilor americane mari și a opoziției exprimate de unele state est-europene, Germania a mers înainte cu gazoductul Nord Stream 2. Mai mult, același ministru german al economiei a încheiat un acord cu Rusia pentru cooperarea în materie de hidrogen care să fie produs în Rusia și transportat în Germania prin cele două gazoducte care traversează Baltica.
Să reținem că în prezent operează pe piața rusă nu mai puțin de 4.200 de companii germane, iar acest lucru va fi mereu un argument puternic în favoarea menținerii unei relații funcționale cu Moscova. Ba mai mult, în favoarea unei destinderi, chiar a unei normalizări. Cum am putea altfel privi acordurile de la Minsk referitoare la Ucraina, încheiate sub patronajul așa-numitului format Normandia – Rusia, Ucraina, Franța și Germania? Nu înseamnă, de fapt, federalizarea acesteia, cu alte cuvinte o soluție de compromis și nicidecum o poziție intransigentă, așa cum susțin Polonia și Țările Baltice?
Da, există și linii roșii care fac ca Parisul și Berlinul să susțină actualizarea sancțiunilor la adresa Rusiei în cadrul european, dar acest lucru nu trebuie să ne facă să nu vedem politicile lor externe cu geometrie variabilă, care nu se raportează exclusiv la cadrele european și euroatlantic.
Există și o altă motivație a Parisului și a Berlinului atunci când exprimă dorința unui dialog la nivel înalt cu Moscova: de a nu lăsa monopolul acestui dialog Statelor Unite, care, de asemenea, nu își subordonează relațiile cu Rusia exclusiv cadrului euroatlantic. Probabil că, dincolo de regia întâlnirii de la Geneva, au existat și înțelegeri pragmatice între președinții Biden și Putin.
CE SPUNEA GRIGORE GAFENCU. Subiectul trebuie să ne facă și să reflectăm puțin la propria noastră politică externă. Este, oare, utilă lipsa oricărui dialog structurat cu Rusia, nici măcar la nivel de directori din ministerele de externe? Desigur, păstrând în minte calitatea noastră de membri ai NATO și ai UE și toate nemulțumirile pe care în mod justificat le avem. Dar dialogul e obligatoriu atunci când ai lângă tine un colos care nu își va schimba geografia. Și chiar mai mult. Să nu uităm cuvintele strălucitului diplomat Grigore Gafencu: „Libertatea de acțiune a țărilor de mijloc e cu desăvârșire stânjenită de faptul că, în ciuda rivalităților dintre marile puteri vecine, există o colaborare activă între Germania și Rusia“.
