Franc despre Vasile

Probabil că Frank (Vasile) Timiș este unul dintre oamenii de afaceri din cauza cărora antipatia față de capitalism este în ascensiune, la nivel global. O an­chetă recentă a BBC scoate la iveală faptul că omul a cărui avere personală e de ordinul sutelor de mili­oane de lire sterline a plătit în 2017 un impozit către statul britanic de doar 35,20 lire, iar cu un an mai devreme nu a plătit absolut nimic.

Ieșit din prim-planul mediului de afaceri românesc de ani buni, Timiș – stabilit la Londra – a devenit un „răsfățat“ al presei de investigații brita­nice. Omul de afaceri, născut la Borșa, a atras atenția jurnaliș­tilor nu doar pentru nivelul ridicol al impozitului (ne)achitat, ci și pentru o serie de tranzacții suspecte în care sunt implicați fratele președintelui din Senegal și gigantul petrolier BP.

Timiș a obținut drepturile de explorare pentru un zăcământ offshore al Senegalului, în urma unor „plăți suspecte“ către fratele președintelui. Ulterior, când a fost descoperit gaz în acest zăcământ, Timiș și-a vân­dut participația cu 250 de milioane de do­lari către BP, compania britanică știind – se pare – mo­dul în care a fost obținut contractul. Mai mult decât atât, BP ar urma să-i plătească rede­vențe de 9-12 miliarde de dolari în următorii 40 de ani. Această valoare este și motivul pentru care toată această afacere a fost botezată de presa din Regatul Unit drept „scandalul de 10 miliarde de dolari“.

OBICEIURI VECHI. Nu e nimic nou pentru modul în care se fac afaceri în statele africane și nici pentru Frank Timiș. Aproape că nu există nicio ope­ra­țiune a investitorului cu origini românești care să nu fi fost învăluită în controversă. Înainte să devină cunoscut pe plan internațional, Timiș s-a făcut remarcat în România la mijlocul anilor ’90, când a pus bazele proiectului de explorare a aurului de la Roșia Montană. Căile prin care a obținut licența sunt învă­luite în mister, la fel ca în cazul zăcămân­tului din Senegal.

Ce-i drept, la începutul anilor 2000, Timiș a ieșit din proiectul Gabriel Resources (denumirea companiei a rămas neschimbată până azi), vânzându-și participațiile pe bursă către alți investitori. Iar asta s-a petrecut cu mult înainte de izbucnirea scanda­lului „cianurilor“ legat de modul defectuos în care ar fi urmat să se facă exploatarea minelor de aur și argint. Între aceste borne temporale – prima și cea mai recentă afacere de anvergură a lui Timiș – omul de afaceri care în anii ’90 a fost arestat în Australia de mai multe ori pentru deținere de droguri a avut ne­numărate proiecte dubioase.

Un al treilea exemplu: în 2012, Timiș a făcut o plată suspectă de 50 de milioane de dolari din conturile African Minerals, tot o companie a sa care câștigase drepturile de exploatare pentru zăcă­minte de pietre prețioase din Sierra Leone, către o firmă offshore din Cipru. O investigație publicată de Rise Project a dezvăluit că Timiș deținea prin interpuși un sfert din acțiunile firmei cipriote. Timiș s-a plătit pe el însuși, motivul invocat fiind acela că a întrerupt un contract cu el însuși, înainte de termen. Pro­blema era că African Minerals, companie listată pe piața secundară a London Stock Exchange, trebuia să raporteze orice astfel de nereguli. În vremurile ei bune, African Minerals valora 3,5 miliarde de dolari, însă azi capitalizarea sa bur­sieră de-abia depășește un milion de dolari.

SCHEMA. Ce au în comun toate aceste așa-zise afa­ceri? Schema este relativ simplă: găsești ză­căminte în state cu grad ridicat de corupție (România anilor ’90 sau țări africane), obții licențele de explorare și exploatare prin plăți neortodoxe și vinzi repede afacerea fie pe bursă, fie unor supercompanii din domeniul resurselor naturale. Când investitorii vor descoperi o mare neregulă în trecutul companiei pe care au cumpărat-o e deja prea târziu.

Este un stil de lucru care în cărțile de business se numește teoria „prostului mai mare“. Ideea este că nu contează cu ce preț cumperi un activ, pentru că întotdeauna vei găsi un prost mai mare care va fi dispus să-l cumpere mai scump.

Timiș a făcut sute de milioane de dolari – în urmă cu un deceniu, revista Forbes îl cataloga miliardar în euro – vânzând inclusiv licențe pentru zăcăminte în care nu existau resurse. El a listat o altă companie, Regal Petroleum, tot pe piața secundară a bursei londoneze, creându-le investitorilor așteptarea falsă că e pe punctul să descopere petrol în Grecia, deși știa de la bun început că puțul în care face explorare era gol. Bursa i-a dat o amendă-record pentru acele vremuri, în valoare de 600.000 de lire sterline. Și asta a fost tot.

Dincolo de teorie, situația care explică poate cel mai bine modul de gândire al lui Frank Timiș este mărturia sa dintr-unul dintre procesele pentru de­ținere și trafic de droguri din Australia, așa cum re­iese dintr-o investigație a Jurnalului Național de acum 15 ani. De amintit că a emigrat înainte de 1989 în această țară. După ce i-a vândut unui polițist sub acoperire 0,7 grame de heroină, i-a promis acestuia o cantitate mult mai mare, motiv pentru care a fost reținut. În instanță, a spus că intenționa să-i ia poli­țis­tului banii, nu să-i vândă și marfa.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.