Fondurile de investiții, foaia de turnesol a crizei: ce domenii primesc finanțare privată?

Probabil că puține segmente ale economiei percep nuanțele crizei mai bine decât industria fondurilor de private equity.

De-abia trecuseră zece zile de la decretarea stării de urgență pe teritoriul României, când reprezentanții Docbook, o platformă online de programări la doctor, anunțau atragerea unei finanțări de 600.000 de euro de la brațul de investiții al grupului Next Capital. Nici o lună mai târziu, Neogen Capital – cunoscut pentru pla­samentele în BestJobs, Vivre sau Clever Taxi – investea 500.000 de euro în MissionCritical, un startup de automatizare a proceselor (robotic process automation – RPA). Cele două tranzacții, în ciuda dimensiu­nilor reduse, ne deschid larg ușa spre ceea ce se va întâmpla în industria fondurilor de investiții în anii următori.

Acționarii Docbook au avut nevoie de aproape trei ani pentru a atrage atenția unui investitor instituțio­na­lizat, cu toate că Next Capital e cunoscut în România mai mult pentru activitatea de creditare nonban­cară (IFN) și mai puțin pentru investiții de capital propriu-zise. Anterior, platforma medicală, care va folosi banii pentru a intra în telemedicină, îl convin­sese pe business angelul Wargha Enayati, fondatorul rețelei medicale private Regina Maria, și el acționar în companie. Noua realitate a transformat telemedi­cina dintr-o chestiune care ținea de un viitor îndepăr­tat într-o prioritate.

Aceeași poveste e valabilă și pentru automatizarea proceselor cu ajutorul roboților software, domeniu care a născut și primul unicorn cu origini românești, UiPath. (În primăvara lui 2018, când UiPath era eva­luat la un miliard de dolari, vânzările sale erau de doar 200 de milioane de dolari, ceea ce îi făcea pe mulți să pună la îndoială acuratețea calculului.) Or, acum, e de așteptat ca listarea sau vânzarea către o corporație din tehnologie a UiPath – după unele surse, evenimentul nu e foarte îndepărtat în timp – să atragă și mai mulți investitori către acest business.

Va fi, a fost

„RPA, telemedicina și învățământul de la distanță vor fi zone de interes“, spu­ne Dragoș Roșca, fondatorul fondului de investiții Delta Asset Invest și președintele organizației antreprenoriale Romanian Business Leaders. Și, pentru ca lista exemplelor să fie com­pletă, Alexandru Șelaru, fondatorul platformei educațio­nale Edus.ro (despre care puteți citi pe larg în paginile 57-59), de-abia a adunat 50 de clienți în ultimii șapte ani, pentru ca în ultimele două luni să ajungă la 600 de utilizatori. Deși anul acesta va oferi serviciul gratuit, date fiind condițiile economice dificile, simte momentul cooptării unui investitor mai aproape decât ori­când.

Dacă totul ar fi tehnologie, ar fi simplu pentru toată lumea: atât pentru fon­duri, cât și pentru companiile care au nevoie de capital. Realitatea e însă (puțin) mai complicată.

Într-un interviu realizat în noiembrie anul trecut, Andrei Gemeneanu, managing partner la Morphosis Capital, un fond de investiții cu finanțare preponde­rent europeană, afirma că „ultimii zece ani au fost cel mai bun ciclu de private equity (tradus în română, ge­neric, prin fonduri de investiții, n.r.) din istorie“. Acum va începe un ciclu nou, spune el. Un ciclu în care regulile se vor rescrie.

Morphosis Capital era interesat până acum de servicii medicale, tehnologie, servicii B2B și FMCG (bu­nuri de larg consum). Primele două zone de interes rămân valabile, în vreme ce a doua parte a listei intră într-o zonă de expectativă. Gemeneanu a avut șansa ca prima și deocamdată singura companie din portofoliul fondului să activeze în RPA – e vorba de DocProcess, un business antreprenorial pornit de soții Liviu și Daniela Apolzan în 2005. „Înainte, DocProcess nu era un must have. Acum crește, pentru că implementarea soluțiilor sale mărește capacitatea clienților de a culege mai bine cash din piață“, descrie el noul context. Cât despre sectorul bunurilor de larg consum și serviciile B2B, „climatul e de cumpărare redusă și de reierarhizare a nevoilor“. Directorul de fond spune că, în multe sectoare afectate, bugetele se refac de la zero, fiind pusă sub un serios semn de întrebare nece­si­tatea fiecărei cheltuieli în parte. În ciuda schimbării de paradigmă, are discuții cu șapte companii și va investi anul acesta într-una sau două dintre ele.

Activ sau pasiv?

Alți investitori sunt de părere că incertitudinile pe care ni le va oferi 2020 sunt un motiv ca investițiile să fie amânate pentru anul viitor. „Trebuie stat cuminte în bancă. Investițiile vor fi de la anul“, e de părere Ion Sturza, președintele fondului de investiții Fribourg Capital, cunoscut mai ales pentru magazinul online elefant.ro. Mulți antreprenori și multe fonduri sunt într-o perioadă de „poziționare“, adică de așteptare și în­țe­legere a noului context, e de părere și Vlad Bușilă, ma­naging partner la Mozaik Investment.

Dragoș Roșca apreciază că mo­men­tul bun de făcut achiziții va fi în a doua jumătate a lui 2021. El anticipează că multe societăți vor intra abia atunci cu adevărat în criză și, în eventualitatea în care băncile vor impune returnarea anticipată a creditelor, vor fi nevoite să atragă un investitor. Acest lucru se în­tâmplă deja la nivel global. Într-un astfel de scenariu, fondurile de restructurare sunt teoretic primele pre­gătite să intre la masa negocierilor. Doar că nu­mă­rul fondurilor cu această speciali­zare este extrem de redus.

Un raport realizat de Invest Europe, organizație care se descrie drept cea mai mare asociație de fonduri de private equity din lume, arăta că în 2018, la nivel european, ponderea fondurilor destinate companiilor afla­te în dificultate era de doar 0,3% din total. În Ro­mânia, singurul fond de acest tip este ROCA Investments, finanțat de CIT Resources (parte din CITR, denumirea mai nouă a Casei de Insolvență Transilvania) și de mai mulți oameni de afaceri români precum frații Pavăl (Dedeman), Dan Șucu (Mobexpert) sau Theodora Popa (Transavia).

Prețul de achiziție al activelor în dificultate este atractiv, însă și riscurile sunt pe măsură. Chiar la începutul crizei sanitare, potrivit Profit.ro, ROCA Investments cerea insolvența pentru S-Karp, un producător de încălțăminte local, care a reprezentat prima in­vestiție a fondului. Iar vremurile grele sunt de-abia la început. „Cu aprobarea investitorilor am alocat companiilor noastre o rezervă de lichiditate reprezentând 20% din valoarea fiecărei participații“, descrie Rudolf Vizental, CEO la ROCA Investments, prima măsură luată pentru celelalte afaceri pe care le are în portofoliu. Este vorba, printre altele, de Frigotehnica (furnizor de soluții de frig pentru retail și domeniul industrial), RDF Arad (trader de cereale) sau Sinteza (indus­tria chimică). Pe lângă susținerea businessurilor care vor întâmpina greutăți, Rudolf Vizental se gândește și la extinderea portofoliului. Practic, fondul se concen­trează pe trei direcții – „consolidarea companiilor din portofoliu, noi parteneriate și majorarea capitalului social al companiei“.

Extinderea este o opțiune și pentru Cornel Marian, partener la Oresa Ventures, o companie de investiții cu ca­pital suedez, axată pe creșterea firmelor achiziți­o­nate – aceasta este tipologia majorității fondurilor din România. Marian este unul dintre cei mai vechi oameni din industrie, având o experiență de peste 23 de ani. „Am continuat discuțiile și suntem în căutare activă de oportunități de investiții în sectoare pe care le cunoaș­tem (servicii financiare, servicii business, produse de consum cu brand propriu, materiale de construcții)“, detaliază Cornel Marian. Până acum, firma a făcut investiții cuprinse între 10 și 20 de mili­oane de euro per achiziție, însă în contextul actual e dispusă la mai multă flexibilitate. Cât despre afacerile din portofoliu – La Fântâna (livrează apă, cafea și dulciuri la sediile de birouri), Kiwi (broker de credite) și RBC (furnizor de soluții IT) –, acestea au făcut redu­ceri de costuri și s-au orientat și către categorii noi de clienți.

„Fondurile de private equity nu au cum să nu se im­plice în susținerea companiilor din portofoliu prin diferite măsuri active: furnizare de surse financiare suplimentare, negocieri cu creditorii, elaborarea și acti­varea unor planuri de restructurare, schimbări de management“, descrie Horia Manda, managing partner la Axxess Capital preocuparea de moment a investitorilor. Manda, la rândul său, este unul dintre vete­ranii domeniului. Printre cele mai cunoscute investiții ale sale s-a aflat și producătorul de soluții de securitate Bitdefender, vândut cu succes către un alt fond de investiții. La polul opus se află insolvența, urmată de falimentul transportatorului edy International Spedition, liderul pieței de acum un deceniu.

Valori pierdute

Dincolo de nevoia de capital suplimentar, companiile din portofoliu creează o pro­blemă suplimentară acționarilor. (Fondurile de private equity sunt deținute preponderent de fonduri de pensii, societăți de asigurări, familii bogate, fiind adminis­trate de manageri profesioniști, vezi pagina 15.) Întrebarea este cât mai valorează acestea acum, pentru că rezultatele din 2019 devin „ușor irelevante“, după formularea lui Andrei Gemeneanu de la Morphosis Capital. Desigur, o excepție sunt companiile tehnolo­gice cu perspectivă. Iar întrebarea e cu atât mai strin­gentă, cu cât investițiile respective se află la sfârșitul duratei de viață și, deci, perspectiva unei vânzări se apropie. Multiplii de profit operațional practicați înainte de criză nu mai sunt valabili. „Multiplii scad cam cu 25% în astfel de momente“, apreciază Gemeneanu. Cu alte cuvinte, dacă multiplul de profit ope­ra­țional (EBITDA) folosit înainte pentru evaluarea unei companii era de 10, acum acesta nu poate fi mai mare de 7,5.

Dragoș Roșca spune că, astăzi, o companie care a fost lovită din plin de coronacriză – precum cele din HoReCa sau retail nonalimentar – valorează cu 80-90% mai puțin decât înainte. În cazul celor care nu au fost afectate direct, evaluările pot fi cu 30-40% mai reduse. Cele mai mari fonduri de private equity din lume și-au contabilizat deja pierderile de pe primul trimestru. Apollo Global Management, Blackstone Group și Carlyle Group au avut pierderi cumulate de peste cinci miliarde de dolari în primele luni ale lui 2020. Pierderea rezultă din scăderea valorii companiilor pe care le dețin. De frica unor pierderi viitoare și mai mari, unele fonduri au invocat criza drept pretext pentru a se retrage din tranzacții despre care și-au dat seama că sunt proaste în noul context. Peste cinci procese pe această temă erau deschise la o curte din Delaware (SUA), la jumătatea lui mai, potrivit The Wall Street Journal.

Scăderea valorii portofoliilor reprezintă o problemă și pentru societățile de administrare a fondurilor, nu doar pentru acționari. Administratorii de bani promit să crească de 2,5-3 ori valoarea acțiunilor pe care le cumpără într-un orizont mediu de timp. Tradus în procente, este de așteptat ca plasamentele lor să genereze un randament cuprins între 10 și 20% pe an. Dacă randamentul e de doar 7-8% (nivel pe care îl garantează), primesc un onorariu fix care mai mult le acoperă cheltuielile. Câștigurile cele mari le fac din împărțirea cu acționarii a randamentelor ce trec de acest nivel.

CTO, no 1

Până acum, investițiile în tehnologie erau percepute drept riscante, motiv pentru care reprezentau o zonă predilectă a fondurilor de venture capital (capital de risc). În noua paradigmă, e mai riscant să nu investești în tehnologie. Evident, pentru asta e nevoie de o experiență care nu poate fi cumpărată peste noapte. Interesant e că fondurile de venture nu se vor înghesui să cumpere active în dificultate, după cum lasă de înțeles Radu Georgescu, investitor în serie. Acestea „se uită la oportunități noi, dar cu mindset de creștere, nu de achiziție de distress (active în dificultate, n.r.)“, spune fondatorul Gecad Ventures.

Călin Fusu, CEO al fondului Neogen Capital, crede că și businessurile tradiționale ar trebui să facă un viraj serios spre tehnologie. „CTO-ul (chief technology officer, n.r.) ar trebui să devină numărul 2 în fiecare companie (în cele mai bune, chiar numărul 1), nu CFO-ul (chief financial officer, n.r.) sau alte func­ții tradiționale“, spune Fusu. „Managerii care nu în­țeleg tehnologia ar trebui să se pensioneze“, întă­rește el.

În cei 20 de ani de la înființare, Neogen a fost un fond de tehnologie. Însă afacerile în care are plasamente acum sunt atinse de criză în grade diferite. Fusu spune că platforma de recrutare BestJobs și firma de închiriere de biciclete și mașini CityLink au fost afectate pe termen scurt, însă nu au costuri „masive“ care să necesite finanțări suplimentare. Pe de altă parte, Vivre, magazin online de mobilă, și Frisbo, furnizor de servicii de depozitare și procesare a comenzilor pentru magazinele online, au crescut.

În ceea ce privește online-ul și toate afacerile care depind de acesta, aproape că a devenit redundant

să mai spunem că este pe val. Evident, și aici e cu nuanțe. Jucătorii de talie mare, precum eMAG, sunt deja câștigători ai crizei. Nu în ultimul rând, companiile în ascensiune vor fi, la rându-le, cumpărători de active, mai mult sau mai puțin aflate în dificultate. Și, pentru a avea un cerc complet, nu e exclus ca unele dintre acestea să aibă fonduri mari de investiții în spate, de talia Mid Europa Partners, proprietarul re­țelei de să­nătate Regina Maria sau al lanțului Profi.

Într-o mare de necunoscute, un lucru e însă cert: viitorul e al cumpărătorilor.

Fuziuni și achiziții

2019 a fost cel mai bun an din ultimul deceniu, din perspectiva volumului de fuziuni și achi­ziții, potrivit firmei de consultanță Deloitte.

• BIG PICTURE. Anul trecut, valoarea totală a tranzacțiilor al căror obiect l-au făcut companii din România s-a ridicat undeva între 4 și 4,4 miliarde de euro, confom aceleiași surse. Două preci­zări: majoritatea tran­zacțiilor au venit din zona imobiliară, iar Deloitte include în această sumă și cea mai recentă rundă de finanțare a UiPath.
• MEDIA ȘI PARIURI.  Dacă vorbim de tranzacții de private equity, două dintre acestea au atras atenția: preluarea grupului Central European Media (Pro TV) de grupul de investiții ceh PPF și achiziția unui pachet minoritar în Superbet (unul dintre cofondatorii compa­niei este și finanța­torul NewMoney) de către Blackstone, pentru 175 de mili­oane de euro.

Acest articol a apărut în numărul 92 al revistei NewMoney.

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper