Feriți-vă de politicieni când oferă un prânz gratis!

La sfârșitul anului 2018, primarul general al Capita­lei, Gabriela Firea, venea cu o propunere: transportul public în București să fie gratuit. Ideea a câști­gat la data respectivă destul de mulți susținători, dar și destui adversari. Erau câteva argumente pen­tru introducerea unei astfel de măsuri – și anume transportul public gratuit ar fi trebuit să crească numărul de călători, ceea ce ar fi însemnat și o descongestio­nare a traficului în oraș.

La vremea respectivă, m-am aflat printre cei care au criticat ideea transportului gratuit și nu pentru că nu aș fi crezut în posibilele efecte pozitive ale măsurii, ci din principiu. Un principiu care spune că orice oferă gratuit politicienii este, de fapt, plătit indirect de cineva. Niciun prânz oferit de un politician nu este, de fapt, gratuit. Cineva, undeva, cumva, direct sau indirect, plătește pentru toate gratuitățile pe care politicienii le oferă cu nonșalanță. Până la urmă, ideea primarului general a fost abandonată.

ÎN FRANȚA. Recent, povestea transportului public gratuit a reapărut la nivel european. Mai multe orașe din Franța au intenția de a-l introduce. De exemplu, Montpellier, un oraș din sudul Franței, a introdus deja gratuitatea transportului public local la sfârșit de săptămână pentru locuitorii orașului. Costurile sunt estimate la 5,6 mili­oa­ne de euro. Dar auto­ri­tățile locale din Montpellier își propun ca începând cu anul 2023 să se treacă la o gratuitate totală, ceea ce ar face ca orașul să fie cel mai mare din Franța care aplică o astfel de măsură.

Alte 18 orașe franceze sunt pe același drum, mai întâi cu titlu experimental, în weekend, urmând să extindă gratuitatea transportului pe durata întregii săptămâni. Chiar la Paris, consiliul local a votat transport gratuit pentru tinerii sub 18 ani, care va presupune costuri de aproximativ 28 de milioane de euro pe an. Deocamdată, autoritățile locale aplică o serie de criterii privind gratuitatea transportului public. Noile decizii vin pe fondul situației sanitare complicate, care a redus, în Franța, la jumătate nu­mărul călătorilor cu transportul public, din cauza muncii la domiciliu sau a utilizării altor mijloace de transport, precum bicicleta.

Dar gratuitatea vine la pachet și cu o serie de în­trebări și analize. Cine plătește, în ultimă instanță? Este clar: contribuabilii locali, persoane fizice sau companii. Este gratuitatea o soluție pentru marile orașe? Răspunsul studiilor realizate până acum este că acest model ar putea fi potrivit, eventual, doar în cazul localităților de sub 100.000 de locuitori.

Modelul gratuit duce la o scădere a calității serviciului public? Există acest risc, dar ceea ce arată analizele efectuate până acum este că are loc o creș­tere a numărului de călători. În același timp, imagi­na­ția politicienilor nu are limite. De exemplu, într-un orășel din Franța, autoritățile locale oferă gratuit trei litri de apă pe zi.

BANII DIN ELICOPTER“. Sunt și specialiști care consideră transportul pu­blic gratuit „o proastă idee bună“, în sensul că vădu­vește de resurse rețeaua de transport. Dar generozi­tatea politicienilor se mani­festă în foarte multe feluri. De pildă, atunci când au decis să lupte cu criza sanitară și cu cea economică printr-o metodă exer­sată în crizele anterioare. Este vorba despre așa-nu­mita soluție a „banilor aruncați din elicopter“. Adică, distribuirea unor sume de bani direct către familiile afectate de scăderea economiei.

SUA sunt campioane în materie, dar ideea a fost preluată și de unele state europene. Chiar și în Ro­mâ­nia, diverse voci din politică sau din economie au îndemnat guvernul să folosească metoda „banilor din elicopter“. Doar că sistemul presupune riscuri sociale și economice. „Banii din elicopter“ le pot crea celor care îi primesc impresia că vor urma alte și alte tranșe, ceea ce poate deveni o cădere în po­pulism, iar la nivelul economiei, procedeul poate duce la creșterea inflației.

În România, me­toda era neavenită dintr-un motiv simplu: nu este bine să încurajezi ceea ce deja se află la un nivel ridicat, și anume consumul. Econo­miștii cred că metoda neconvențională nu trebuie aplicată dacă nivelul cererii rămâne decent, iar do­bânzile mai au loc de scădere.

De asemenea, sunt țări care experimentează din nou soluția venitului universal garantat, adică a unor bani pe care o familie îi primește pentru a nu face nimic și a-și asigura un trai decent. Modelul aplicat pe scară redusă în Finlanda nu a dat rezultatele așteptate. Șomerii sau cei care nu lucrează de mai mult timp nu au primit la pachet cu banii și relaxarea de a-și căuta de lucru, ci doar confirmarea că pot trăi liniștiți fără să schimbe nimic în viața lor.

România se află în fața unui exercițiu electoral important. De aceea, va fi interesant de văzut ce vor alege românii între cei care promit bani pentru toată lumea și cei care vorbesc despre modernizarea eco­nomiei și a societății. Cine va câștiga: rațiunea sau populismul?

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la televiziunea Profit.ro. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.