„Fences”: de partea cealaltă a gardului

Oana Borviz 31/03/2017 | 11:31 Timp Liber
„Fences”: de partea cealaltă a gardului

Uitați de gangsteri, detectivi și perso­naje apocaliptice! În Fences, Denzel Washington ne amintește de simplita­­tea frumoasă a vieții.

Denzel Washington mi-a plăcut în mul­te filme – în „Flight“, unde joacă ro­lul unui pilot bețiv anchetat în le­gă­tură cu un accident aviatic; în „The Book of Eli“, în care inter­pre­tează rolul unui bărbat ce cutreieră o lume post-apocaliptică având drept singur scop protecția cărții sacre; în „Inside Man“, unde are rolul unui detectiv pe nume Keith Frazier. Așa încât nu aveam nicio îndoială că-mi va plăcea și în „Fences“, unde-l in­ter­pre­tează pe complicatul Troy Maxson, un negru trecut de 50 de ani, bântuit de un trecut întunecat, care îndrăz­nește, însă, să-și imagineze un viitor luminos. Cu patru nominalizări la Oscar 2017 – cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal (premiu pe care Washington l-a pierdut  în favoarea lui Casey Affleck, pentru rolul din „Manchester by the Sea“), cel mai bun scenariu adaptat, cea mai bună actriță în rol secundar (Viola Davis, care a și pri­mit premiul) – „Fences“ este un film care te câștigă treptat, lăsându-te la final cu sentimentul că a furat ceva din pro­pria-ți viață pentru a crea o po­veste cu oameni ca tine.

Povestea. Pittsburgh, 1950. Un car­ti­er de ne­gri, cu străzi pline de viață, cu case modeste și muncitori simpli. Troy Maxson (Denzel Washington), un colector de deșeuri care tocmai a fost avan­sat în postul de șofer, trăiește aici îm­preună cu soția, Rose (Viola Davis), și băiatul Cory (Jovan Adepo). Aflăm pe parcurs că Troy mai are un băiat, dintr-o altă relație, Lyons Maxson (Russell Hornsby), dar și că va deveni din nou tată (de fată), în urma unei relații secrete pe care o are cu o altă femeie. Un frate dus cu pluta, Gabriel Maxson (Mykelti Williamson) – a rămas cu han­dicap mintal în urma unui traumatism cranian suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial –, un prieten de nă­dejde, Jim Bono (Stephen Henderson), o sticluță de băutură, din care trage și când e trist, și când e vesel, un scop pre­cis, acela de a construi un gard în jurul casei, și multe, multe amintiri. Amintiri care-l răscolesc, îi iau somnul și lumina din priviri, care îl înverșu­nează să meargă mai departe, dar care îl și țin în loc, făcându-l dependent de greșeli re­petate.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close