Exmatriculat dintr-un liceu bucureștean, Sebastian Dobrincu a devenit milionar în Silicon Valley – INTERVIU

Carmen Constantin 03/08/2020 | 10:36 Special
Exmatriculat dintr-un liceu bucureștean, Sebastian Dobrincu a devenit milionar în Silicon Valley – INTERVIU

Programator autodidact, exmatriculat dintr-un liceu bucureștean, Sebastian Dobrincu (21 de ani) a devenit în scurt timp unul dintre cei mai tineri milionari din inima universului tehnologic, Silicon Valley.

Dacă te cheamă Sebastian Dobrincu, azi dormi acasă, în București, România, iar mâine dimineață pleci într-o călătorie de 24 de ore ca să ajungi tot acasă, dar pe cealaltă parte a planetei, în Venice Beach, Los Angeles, California. Deși e miezul verii, nici măcar nu e su­ficient de cald pentru plajă. Afacerea care l-a făcut „cineva“ pe Sebastian, pornită de pe băncile școlii, are însă ne­voie de atenția fondatorului său. Trebuie puse la punct detalii privind dezvoltarea Storyheap – plat­formă de analytics și management pentru social media, branduri și influenceri – în noua lume creată de pan­de­mie, înainte ca tânărul mili­onar, că­ruia nu-i place să vor­bească despre bani și care a abandonat universitatea, precum idolul său Mark Zuckerberg, să se întoarcă în țară.

Următoarea sa prioritate e să filmeze un videoclip pentru noua lui piesă, pe care o va lansa la sfârșitul lunii august. Spune greu cum se va numi: „Inimă naivă“. Are speranțe mari pentru ea. Măcar să aibă la fel de mult succes precum „On Your Mind“, de vara trecută. La 21 de ani, cu o ambiție și o minte care i-au adus deja in­dependența financiară, nu are niciun motiv să nu creadă că poate fi următorul mare nume din muzică sau orice alt domeniu îi stârnește pasiunea.

NewMoney: Sebastian, ai ajuns în Los Angeles după patru luni de vacanță forțată. Cum a fost drumul?

Sebastian Dobrincu: Foarte diferit, cu mănuși, cu măști obligatorii tot timpul în avion… Modul de îmbarcare s-a schimbat mult: se începe acum cu ultimele locuri din avion, nu se mai ține cont de regulile de dinainte. Aeroportul era pustiu, n-am mai văzut așa ceva: eram eu și doar câțiva alți oameni care mai aveau treabă să zboare. Și avionul era foarte gol; pe lângă regulile de distanțare, cred că pur și simplu nu erau prea mulți pasageri. Avionul era încărcat la cel mult 30% din capacitate. Pri­meam tot timpul măști, mă­nuși, dezinfectant. Din 15 în 15 mi­nute, venea cineva să ne ofere tot ce ne trebuia.

– Ce te-a făcut să te întorci acum în Statele Unite, în con­dițiile în care epidemia de COVID-19 este la vârf acolo?

– Voiam să mă întorc din urmă cu patru luni, numai că am ră­mas blocat în țară. Și acum a fost dificil; a tre­buit să merg până în Istanbul, 10 ore cu ma­șina, de acolo am mai luat avionul încă 14 ore. Din dispe­rare, pentru că aveam foarte multă treabă. Lucruri legate de afacere, contabilitate care trebuia pusă la punct… Și lucruri personale. Mă mut în curând, în altă casă, în altă parte a orașului, trebuie să mă ocup și de asta.

Cel mai mare client al lui Sebastian Dobrincu

– Afacerea a fost afectată în vreun fel de pandemie?

– A încetinit puțin ritmul de creștere. Altfel, noi eram deja obișnuiți cu lucratul de acasă, iar lucrurile au mers destul de OK. Spațiul de social media și entertainment încă prosperă, și chiar mai bine ca înainte. Una peste alta, nu ne-a afectat așa de tare, dar cred că multe companii își restructurează în perioada asta bugetele și nu știu dacă social media este prioritatea lor numărul unu.

– Care e nivelul încasărilor din acest an?

– Noi nu discutăm public cifre, pentru că este un spa­țiu supercompetitiv. În schimb pot să spun că lucrăm cu peste 1.000 de clienți individuali, de la creatori de con­ținut până la agenții media sau de management, cu branduri mari, companii aeriene, case de pro­ducție, lanțuri hoteliere și așa mai departe. Contrac­tele variază, ca valoare, de la câteva zeci de dolari, pentru creatorii de conținut aflați la început de drum, până la multe mii de dolari, pentru corporațiile și agențiile mari.

– Care e cel mai mare client?

– După numărul de conturi pe care îl manageriază este Universal Studios, sub umbrela căruia se află un număr mare de artiști afiliați la Universal Music Records, precum Selena Gomez, Justin Bieber… Și, în ge­neral, cam tot ce e pe val în State e semnat cu ei. Toți idolii adolescenților și nu numai.

Exmatriculat, Sebastian Dobrincu a dat bacul la Londra

– Deschiderea afacerii a coincis cu exmatricularea din­tr-unul din liceele particulare cu reputație bună. Ce s-a-n­tâmplat atunci?

– Nu port pică pentru asta nici liceului, nici profesorilor, nici conducerii. Dimpotrivă, le mulțumesc că mi-au oferit o educație care m-a adus unde sunt acum. Ce s-a întâmplat? Eu eram într-o clasă specială pentru olimpici, trebuia să particip la olimpiade și concursuri constant, iar faptul că începusem să lucrez deja la afa­cere nu-mi mai lăsa suficient timp. Pentru participare trebuia să fac și pregătire, iar asta îmi lua mult timp, în clasa a X-a, a XI-a studiam câte opt ore pe zi doar pentru concursurile respective, pe lângă orele de la școală și restul. Și în acest context a apărut un conflict care a luat amploare, încheiat până la urmă cu exmatricularea.

– Cum ai reușit să dai bacalaureatul?

– Am dat bacalaureatul internațional, nu l-am mai dat pe cel românesc, și l-am luat aproape cu nota maximă, nu am avut probleme. M-am înscris însă foarte târziu în București, nu mai erau locuri libere, așa că am ajuns să-l dau în Londra. Cei care voiau să plece în SUA la facultate deja își dăduseră toate examenele, eu m-am trezit în al 13-lea ceas.

Student la New York

– Cât de complicat a fost să obții foaia matricolă la timp?

– La examen nici nu-mi trebuia, dar îmi trebuia pentru viza de SUA. Am obținut-o până la urmă, cu multe ru­găminți pe la secretariat. Și am intrat la facultate la New York. Planul meu inițial era să ajung din start în Silicon Valley, în California. Însă, cum facultățile de acolo nu oferă burse studenților internaționali și cum nu prea aveam bani pe atunci, m-am înscris la New York ca să pot să fac primul pas în Statele Unite. La New York Institute of Technology, școală mare pe tot ce ține de computer engineering, software și așa mai departe.

Am apucat să fac un semestru, pentru că exact în acea perioadă am început să creș­tem foarte mult și a devenit din ce în ce mai complicat să țin pasul și cu școala, și cu mărirea echipei… Era imposibil să ajung la toate orele.

În plus, și la școală eram tot timpul pe laptop, lucram. Și cu toate astea, surprinzător, n-am avut pro­bleme, am luat toate exa­menele pe semestrul respectiv cu note aproape de maximum. Asta, poate și pentru că școala românească m-a pregătit foarte bine pentru nivelul din Statele Unite, unde e o altă filosofie privind educația. Dar eu mă refer strict la materie, în sensul că noi o parcurgem mult mai rapid. Ceea ce învățaserăm noi în clasa a XII-a la matematică, ei fac abia prin anii II-III de facultate.

– Asta înseamnă că sistemul de educație din România, axat pe teorie, pe tine te-a avantajat?

– De fapt, chiar și pentru mine, accentul excesiv pe par­tea teoretică a reprezentat un dezavantaj. Am sufe­rit un mic șoc cultural când am ajuns în SUA și am vă­zut cât de mult se pune accentul aici pe partea prac­tică: pe experimentare, pe lucrul în echipă, pe proiecte pe care trebuie să le realizezi. Sunt lucruri de care te lovești în viața de zi cu zi după ce termini stu­diile, atât în plan personal, cât și în mediul pro­fesio­nal.

Și pentru mine a fost un mic șoc să văd diferențele acestea între abordările teoretice de la noi și cele practice din SUA.

– Ai spus recent că școala a contat doar în proporție de 10% în formarea ta. Care sunt celelalte 90 de procente?

– Muncă individuală. Din clasele primare am devenit un autodidact foarte bun, am învățat singur progra­mare pe când aveam 7-8 ani, am învățat cam totul pe cont propriu. Și este, de altfel, ceea ce le reco­mand celor care vor să exceleze într-un anumit domeniu.

De altfel, eu cred că rolul școlii în societate este să creeze forța de muncă, nu neapărat să creeze vârfuri. Cine vrea să reușească trebuie să depună multă muncă individuală.

„Colaborez cu Marius Moga“

– Ai și un proiect muzical acum. Despre ce este vorba?

– Iubesc muzica încă de când eram mic. Mult înainte să-mi descopăr pasiunea pentru programare, pentru matematică, pentru business, am învățat tot felul de instrumente. Pian, chitară, am făcut canto. Iar acum am șansa, odată ce am reușit să-mi echilibrez celelalte lucruri din viață, să mă ocup de această pasiune. M-am orientat spre muzica pop comercială, vreau să am un sunet fresh, modern, atrăgător pentru noua generație. Prima piesă pe care am făcut-o, anul trecut, a intrat pe radio în septembrie și a mers mult mai bine decât mă așteptam. Colaborez cu Marius Moga, el se ocupă de partea de producție. Următoarea piesă o lansăm spre finalul lunii august. Se va numi „Inimă naivă“.

– Cât romantism!

– Da, știu, pare diametral opus față de ceea ce fac zi de zi. E o piesă superromantică și sinceră, suntem foarte optimiști, sună foarte promițător și cred că va atinge niște corzi sensibile în mintea și sufletul multor oameni. Urmează să mă întorc în țară în următoarele săptămâni ca să filmez clipul, ăsta ar fi primul pas. Apoi vom lansa piesa atât pe radio, TV, cât și pe YouTube. Publicul-țintă e din generația Z și din millen­nials, copiii care au acum între 13 și 17 ani și tinerii de 17-24 de ani.

Asta și pentru că acolo vrem să producem o schimbare. Mi-aș dori să le inspir oamenilor valori în care să se poată regăsi. Realizez că sunt mulți tineri care au potențial imens pe care riscă să nu-l rea­­­lizeze niciodată, inhibați de societate, de profesori, de părinți. Sau poate că nu sunt stimulați niciodată de oamenii din jurul lor și nici nu știu ce potențial uriaș au. Cred că modul cel mai bun de a motiva oamenii este prin exemplu. Și am decis să folosesc exemplul meu pentru a transmite mai departe încredere.

Influența lui Zuckerberg

– Te consideri un om bogat, Sebastian? Forbes te-a nu­mit „cel mai tânăr milionar din Silicon Valley“, dar în­țeleg că nu e o etichetă care să-ți placă.

– Niciodată nu mi-a plăcut! Mi s-a părut întotdeauna o categorisire superficială. Sunt un om bogat în expe­riențe, un bogat în visuri și vreau să devin și mai bogat la capitolele astea. Pentru mine, partea financiară nu a contat niciodată. Nu are importanță câți bani acu­mulezi în viața asta, oricum nu poți să-i iei cu tine în mormânt. Banii sunt importanți doar în măsura în care îmi asigură libertatea de a lucra la proiectele pe care le fac din drag, cu oamenii care îmi plac. E mai important să fiu un om fericit decât un om bogat.

– Au fost întâlnirile cu Mark Zuckerberg și Tim Cook ho­tă­râtoare pentru tine? Pe care dintre ei l-ai considera mai mult un role model?

– Amândoi sunt niște idoli pentru mine, aș putea spune, dar cel care m-a influențat cel mai mult este, fără discuție, Mark. El m-a marcat, mai ales că atunci când l-am întâlnit eram și la o răscruce de drumuri. Era momentul în care începeam să aloc tot mai mult timp pasiunii mele pentru programare și din ce în ce mai puțin școlii și primeam tot felul de păreri diferite din partea părinților, profesorilor, prietenilor. Nu eram sigur că mă aflam pe drumul cel bun, că urmez un par­curs productiv, care să-mi aducă un viitor bun. Iar când l-am întâlnit pe Mark, a venit peste mine așa, ca un val de încredere că fac ceea ce trebuie.

Mi-a spus că atât timp cât lucrez pe zona asta în care tot ce fac este din drag, din pasiune adevărată, din inimă, întotdeauna voi fi fericit. Și ghidat de încrederea aceea pe care discuția cu Mark mi-a dat-o, m-am întors acasă mai entuziasmat și mai motivat ca oricând. Chiar dacă părerile celor din jurul meu nu erau neapărat favorabile. Pă­rinții îmi spuneau să mai las pasiunile, pentru că școala este mai importantă. Discuția cu Mark mi-a dat încredere că sunt pe un parcurs OK în viață și că pasiunea mea o să mă ducă într-un loc în care va fi bine la un moment dat. Acum, când mă uit în spate la vorbele profesorilor și apropiaților mei, mi se pare că erau într-un fel superficiale.

– De ce?

– Într-un fel îi înțeleg, profesorii nu sunt puși în școala noastră să stimuleze potențialul unor elevi. Ei trebuie doar să predea materia. Și într-un fel mi se pare că meseria de profesor a devenit un pic prea lejeră. Materia este aceeași de zeci de ani, așa că tot ce au învățat odată pot preda apoi în urmă­torii 30-40 de ani. Și cred că, la un moment dat, profesorii încep să-și piardă și dorința de a excela, devin un fel de roboți care nu fac decât să îndepli­nească sarcini repetitive.

Poate că, din acest punct de vedere, ar trebui să le dăm un motiv să-și dorească să se chinuiască mai mult cu fiecare elev. Sigur că am avut și profesori care erau pasionați, care înțelegeau că nu trebuie doar să vorbească și să lase apoi elevii să aprofundeze pe cont propriu. Profesorii ar trebui să aibă menirea să formeze niște valori, să creeze niște caractere și să aibă dorința să se conecteze cu elevii la nivel per­sonal.

Informații de la prieteni

– Ce fel de viitor vezi pentru Facebook, Twitter, alte re­țele sociale? Vor avea un avantaj rețelele precum TikTok, în care utilizatorii sunt încurajați să creeze conținut?

– Sunt foarte optimist în ceea ce privește crearea de conținut original și cred că în direcția aceasta ne în­dreptăm, în care fiecare utilizator va deveni el însuși creator de conținut. Nu cred însă că rețelele clasice deja vor dispărea prea curând. Ca să dispară, ar trebui să apară niște înlocuitori. Așa că nu văd un motiv real pentru dispariția Facebook sau Twitter. Alternativa ar trebui să fie de 100 de ori mai bună.

– Ce viitor vezi pentru media tradițională: TV, radio, print? De unde își vor lua oamenii informațiile în 10 ani?

– Cred că e într-un fel o chestiune generațională, cred că acelora tineri, având de mici acces la internet, la computere, la telefoane mobile inteligente, le vine na­tural să se orienteze spre noile forme de media. Nu cred însă că televizorul, radioul vor dis­părea în cu­rând. Vor fi obligate să se reinventeze. De exemplu, în privința materialelor print, ziare, reviste: poate vor schimba ținta de audiență și vor deveni un produs de lux. Sunt convins că internetul va deveni însă în urmă­torii zece ani principala sursă de informare. Ce cred că se va schimba însă e că ne vom lua informația în principal din cercul nostru de prieteni, adică vom citi artico­lele pe care le distribuie prietenii noștri, iar accentul se va pune din ce în ce mai mult pe share-uit și vom fi din ce în ce mai influențați de cercul nostru de apropiați.

– Faptul că au început să apară măsuri din ce în ce mai dure față de ceea ce e considerat fake news te încurajează?

– Aici ar trebui să intervină o reformă mai amplă, pentru că noi avem o așteptare ca aceste platforme să modereze în totalitate conținutul și să facă pe poli­țiștii, în timp ce ei nu-și do­resc, în mod clar, o astfel de res­ponsabilitate. În plus există și un conflict de interese, pentru că aceste rețele și-ar dori probabil să în­curajeze controversa, din motive financiare.

Cred că aici vor trebui să intervină la un moment dat forme guvernamentale, să apară niște instituții care să moni­torizeze conținutul. Nici nu e corect să dăm platfor­melor o putere atât de mare să decidă singure ce e co­rect și ce nu e corect. Pot interveni conflicte politice, conflicte de interese și așa mai departe.

Întâlnire cu titanii

Sebastian Dobrincu a avut ocazia să întâlnească mai multe personalități din Silicon Valley, printre care Mark Zuckerberg (Facebook) și Tim Cook (Apple).

  • LA MENLO PARK. Mark Zuckerberg, cofondatorul Facebook ‒ cea mai mare rețea de socializare din lume –, l-a invitat pe Dobrincu la sediul companiei din Menlo Park doar pentru că a dorit să-l întâl­nească. Tânărul avea pe atunci 18 ani. De altfel, potrivit MailHerald.com, Do­brin­cu este consi­derat un Zuckerberg al generației sale, datorită abilităților sale tehnologice, conferințelor cu rezonanță inter­națională și calităților manageriale.
  • LA APPLE. De asemenea, Tim Cook, CEO-ul Apple, i-a fost gazdă lui Dobrincu la sediul companiei din Cupertino. De fapt, directorul companiei tehnologice și-ar fi dorit foarte mult ca ro­mânul să lucreze pentru el.

Acest articol a apărut în numărul 96 al revistei NewMoney.

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper


Te-ar putea interesa și PODCAST. Dragoș Anastasiu admite că ar fi pierdut 10 milioane de euro, dacă pandemia l-ar fi prins cu afacerea „în brațe”