Energia electrică produsă cu ajutorul cărbunelui este tot mai puțină. Ce se va întâmpla cu minerii și energeticienii din termocentrale

Decenii la rând, minerii din Valea Jiului și energeticienii din centralele electrice pe huilă ne-au ținut becul aprins. Încet-încet însă, lămpașul se stinge.

Minerii din exploatările subterane de huilă din Valea Jiului s-au revoltat săptămânile trecute, nemulțumiți că angajato­rul lor, com­pania de stat Complexul Energetic Hu­ne­doara (CEH) – de altfel, în insol­vență –, le-a întârziat plata salariilor. Protestul a devenit extrem, cu sute de mineri care s-au autoblocat în subteran. Situația a fost deblocată de guvern, dar doar par­țial: s-a dat un act normativ prin care CEH să poată plăti salariile, timp de trei luni, din Fondul de Garantare a Creanțelor Salariale.

Problema pe termen scurt este ce se va întâmpla după următoarele trei luni și, pe termen mediu și pe termen lung, ce se va întâmpla cu minerii din Valea Jiului și cu energeticienii care muncesc în termocentralele care folosesc huila extrasă de ei. Căci aceste mine și centrale nu mai sunt de mult un business și, de fapt, deși nimeni nu o spune, chiar dacă România are nevoie de energie electrică, aportul acestor oameni care muncesc în unele dintre cele mai grele condiții devine neglijabil.

CEH este cel care, după mai multe restruc­turări, cuprinde patru mine de cărbune din Valea Jiului, cele care au mai rămas (Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan) și două termocentrale pe huilă, Mintia și Paroșeni. Aici muncesc 4.000 de oameni, circa 3.000 în tot ce are legătură cu mineritul și 1.000 în partea energetică.

În anul 2020, producția națională de ener­gie electrică a fost de 53.000 GWh, sub consumul de circa 55.000 GWh – de doi ani România este, constant, importator net de energie electrică, o situație nouă și la care nimeni nu ar fi dorit să se ajungă. Ei bine, în 2020, din cei 53.000 GWh produși în toată țara, centralele pe huilă au produs doar 658 GWh. Așadar, cele două centrale, folo­sind cărbunele extras de ortaci din Valea Jiului, au asigurat doar 1,2% din producția națională de electricitate.

În mod tradițional, centralele pe căr­bune sunt, în teorie, cele care trebuie să asigure func­ționarea sistemului energetic în condiții vitrege de iarnă – poate fi se­cetă, vântul poate să nu bată, temperaturile scăzute pot conduce la o scădere a pre­siunii gazelor. Deci toate celelalte surse din care se poate produce electricitate pot fi afectate de condițiile meteo, de aceea se spune despre centralele pe cărbune că „țin becul aprins“ iarna. Din păcate, dacă ne referim la centralele CEH, doar se spune. Iată o comparație relevantă.

Pe 19 ianuarie 2021, România înregistra cel mai mare consum de energie electrică al acestei ierni. La ora 9.50 a fost atins un nivel al consumului instantaneu de electricitate de 9.700 de megawați. Cel mai mare nivel nu doar al acestei ierni, ci și al ultimului an și foarte aproape de recordul ultimilor cinci ani – 9.930 de megawați, în ianuarie 2017.

Datele Asociației Operatorilor de Transport și Sistem din Europa (ENTSO-E) arată că, în 19 ianuarie 2021, în intervalul cu cel mai mare consum de electricitate al țării, termocentrala Mintia producea la o putere de 61 MW, iar cea de la Paroșeni – zero.

Deci, în total, cele două centrale ale Complexului Energetic Hunedoara alimentate cu huilă din Valea Jiului au pro­dus 61 MW, adică 0,6% din consumul național de energie electrică. Exact când era cea mai mare nevoie de ele. În acea zi, România a importat electricitate pe toate granițele. Cele două centrale au o putere instalată de circa 1.000 MW.

Și acum, la momentul redactării acestui text, termocentrala Mintia este oprită, motivul fiind lipsa cărbunelui. Este a patra oară când apare această si­tuație în ulti­mele șase luni. Un lucru deranjant, mai ales pentru apartamentele și ins­tituțiile din Deva, care nu primesc apă caldă și căl­dură, centrala fiind furnizorul de agent ter­mic al orașului.

O situație veche

CEH are de multă vreme probleme financiare. Este în in­sol­vență de peste un an și are datorii totale de 1,5 miliarde de euro. Până la finalul anului trecut, centralele și minele au avut parte de un ajutor mascat. Compania a primit, prin ordonanță de urgență, servicii de sis­tem la o putere de 400 MW. Cum funcționează această facilitate: compania pri­mește, prin Transelectrica, tot tim­pul bani pentru a avea capacitatea de a produce, ori­când i se cere, la o putere de 400 MW, pentru siguranța sistemului energetic na­țional.

Banii sunt plătiți de toți consumatorii de energie din țară, prin facturi. Compania se obligă să producă energie, când i se cere, iar plata energiei produse și livrate în sis­tem se adaugă banilor primiți pentru ser­viciile de sistem.

Schema a funcționat ani la rând, dar niciodată centralele CEH nu au produs la 400 MW, atât cât s-a plătit pentru aceste servicii de sistem. La începutul anului 2020, media orară a fost de 120 MW și, tot așa, România a importat, iar prețurile erau în creștere. Transelectrica nu a apelat la ele, fie pentru că nu a fost nevoie, fie pentru că, probabil, știa că ele nu pot produce la acea putere din cauza lipsei cărbunelui. În perioada 2016-2019, cantitatea de huilă extrasă din minele din Valea Jiului s-a înju­mătățit, de la 61.000 de tone pe lună la doar 34.000. Alocarea de servicii de sistem s-a oprit însă la 1 ianuarie 2021, deci nu s-au mai pri­mit și puținii bani care asigurau o parte din plata salariilor. Iar de aici întârzierile și, apoi, protestele.

UE spune „Stop”

„Ca un strănepot al minerilor, trebuie să fiu brutal de sincer: nu există viitor în cărbune. Din punct de vedere economic, nu mai este cerere pentru cărbune. Sunt subvenții de miliarde de euro date în industrie care ar putea fi folosite altfel. Nu mai vorbim de emisiile de dioxid de carbon. Industria nu are viitor, dar oamenii care lucrează în industrie au viitor.“ Mesajul a fost dat de Frans Timmer­mans, vicepreședinte al Comisiei Europene, chiar publicului din România, la o conferință pe teme de energie, exact după ce s-a terminat protestul minerilor, pentru care statul a găsit soluția temporară despre care ați citit mai sus.

„Haideți să luăm minerii din Valea Jiului, să nu le mai punem viața în pericol în acele exploatări din Valea Jiului, să-i plătim mai bine și să facă lucruri pentru a-și ajuta țara și familiile. Toți minerii de acolo să fie angajați într-o nouă companie, să li se mă­rească salariile, pentru că acum sunt foarte prost plătiți, și imediat minerii respectivi să meargă să redeschidă o mină de uraniu, avem rezerve de uraniu pe care nu le ex­ploa­tăm, și grafit, un minereu rar extrem de important și de valoros în tranziția ener­getică, pe care, de asemenea, nu-l ex­ploa­tăm“, spus Răzvan Nicolescu, fost minis­tru al energiei.

Guvernul încearcă, totuși, să salveze si­tuația, cu o soluție mai degrabă adminis­trativă. Vechea CEH, care este în insol­vență, va fi desființată și „spartă“ în două noi companii. Una va prelua minele de huilă din Valea Jiului și termocentrala de la Paroșeni, iar cealaltă, de fapt, termocentrala Mintia, va ajunge fie în subordinea Primăriei Deva, fie în cea a Consiliului Jude­țean Hunedoara.

„Vrem ca într-o lună, maxim două să fina­lizăm această împărțire a Complexului Energetic Hunedoara pentru a rezolva pro­blema pe termen mediu“, a spus ministrul economiei, Virgil Popescu.

Acest articol a apărut în numărul 111 al Revistei NewMoney

FOTO: Getty