Efectul „revoluției fiscale”: Aproape 1,2 milioane s-au trezit cu salariile scăzute. Încă 600 de mii riscă același lucru

NewMoney 10/07/2018 | 17:46 Ştiri
Efectul „revoluției fiscale”: Aproape 1,2 milioane s-au trezit cu salariile scăzute. Încă 600 de mii riscă același lucru

Doar aproximativ 50% din angajatorii din mediul economic din Romania au operat modificări ale contractelor individuale de muncă în vederea compensării transferului sarcinii contribuțiilor sociale de la angajator la angajat. Astfel, 24% din angajatorii activi nu au operat nici o modificare a contractelor individuale de muncă, nici măcar pentru un singur contract arată datele Blocului Național Sindical (BNS), citate de News.ro.

Sindicaliştii spun că pe 31 martie 2018, erau înregistrate 2.196.895 de contracte de muncă cu timp complet cu salariul de încadrare egal cu salariul minim, adică 41,13% din totalul contractelor de muncă cu timp complet. Ca efect al adoptării OUG 79/2017, de la 1 ianuarie 2018, România este singurul stat din Uniunea Europeană în care contribuțiile la asigurările sociale pentru sistemul de pensii și cel de asigurări sociale sunt plătite integral de angajati.

La 4 luni de la punerea în aplicare a OUG 79/2017, aproximativ 1,2 milioane de salariați cu salariile diminuate și alți 608.781 expuși riscului de diminuare.

Astfel, 1.135.418 salariaţi au înregistrat, în martie 2018 faţă de noiembrie 2017, reduceri ale veniturilor salariale nete, din care: 169.440 de salariaţi au suportat integral transferul sarcinii contribuţiilor, 965.978 de salariaţi au suportat parţial transferul sarcinii contribuţiilor. Acestora li se adaugă 608.781 de salariaţi care au primit compensarea transferului sub formă de bonusuri, contractele lor de muncă au rămânând însă neschimbate în ceea ce priveşte salariul de bază brut. Ca urmare angajatorul poate decide oricând unilateral diminuarea sau stoparea acestor forme de remunerare, potrivit BNS.

Salariații din mediul economic au fost cei mai afectați de această măsură, în cazul lor mecanismele create de Guvern s-au dovedit a fi complet ineficiente, așa cum am avertizat încă de anul trecut. La 31 martie, doar aproximativ 50% din angajatorii din mediul economic din Romania au operat modificări ale contractelor individuale de muncă în vederea compensării transferului sarcinii contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, iar 24% din angajatorii activi nu au operat nicio modificare a contractelor individuale de muncă, nici măcar pentru un singur contract.

Ca urmare, cu excepţia contractelor individuale de muncă modificate ca efect direct al creşterii salariului minim, doar 26% din contractele individuale de muncă înregistrate în Revisal au fost modificate astfel încât valoarea salariului net să rămână neschimbat. BNS precizează că datele se referă doar la angajatorii din mediul economic, cei care înregistrează contractele de muncă în Revisal.

Pentru mediul economic, conform datelor furnizate de Inspecţia Muncii, rezultatul revoluţiei fiscale este diminuarea salariilor nete în cazul a 1.744.199 de contracte de muncă: 44% din contractele individuale de muncă (cu timp complet sau timp parţial) au suferit modificări ale salariului ca urmare a modificării salariului minim, 26% din contractele de muncă au înregistrat creşteri de cel puţin 20%, în intervalul 01.01 – 31.03.2018. Acestea sunt contracte al căror salariu net a fost cel puţin menţinut la valoarea din luna decembrie 2017, 17% din contractele de muncă înregistrate în Revisal au rămas nemodificate în perioada vizată – 01.01.2018 – 31.03.2018, iar 13 % din contracte au înregistrat modificări salariale, însă acestea au fost mai mici decât 20%, ca urmare venitul net în cazul acestor contracte a fost diminuat.

„Cum a înţeles Guvernul să protejeze salariul net al angajaţilor din mediul economic? Unul din instrumentele utilizate a avut un efect marginal, de altfel a fost un instrument apărut peste noapte într-o ordonanţă (OUG 82/2017) care modifica un pachet de legi, pregătit doar pentru a disipa responsabilitatea pentru efectul de reducere a veniturilor nete ca urmare a implementării OUG 79/2017. Aşa cum am avertizat la momentul apariţiei, modul de reglementare a fost total nerealist. Perioada de negociere a fost în acest caz doar o lună, insuficient pentru procedura ce trebuia urmată, de la stabilirea părţilor îndreptăţite să negocieze şi până la înregistrarea contractului colectiv de muncă la ITM”, spun reprezentanţii BNS.

Conform acestora 878 de contracte colective de muncă şi 1.790 de acte adiţionale au fost încheiate în aplicarea OUG 82/2017, în intervalul 20.11 – 20.12.2017 – 0,4% din angajatorii înregistraţi în Revisal la 31.12.2017.

„Mecanismul a fost unul complet formal, o dovedeşte şi Raportul de control al ITM din perioada ianuarie – martie 2018. Respectarea prevederilor OUG 82/2017 nu s-a regăsit în tematicile de control ale ITM. Protecţia asigurată de Guvern prin acest instrument putem spune că a fost inexistentă. Cel de-al doilea instrument utilizat a fost salariul minim. Salariaţii care la 31.12.2017 aveau salarii de încadrare la nivelul salariului minim de 1450 lei au beneficiat de protecţie, efectul însă este unul ce perverteşte toate ierarhiile salariale din mediul economic datorită modului de aplicare. Dacă la 31.12.2017 erau înregistrate 1.825.423 de contracte de muncă cu timp complet, cu salariul de încadrare egal cu salariul minim (34,9% din total contracte de muncă cu timp complet), la 31.03.2018 erau înregistrate 2.196.895 de contracte de muncă cu timp complet cu salariul de încadrare egal cu salariul minim, adică 41,13% din totalul contractelor de muncă cu timp complet. Mediul economic se confruntă cu o aplatizare excesivă a salariilor, ceea ce arată un dezechilibru grav în structura salarială”, mai spun sindicaliştii.

La 31 martie salariul de bază median din contractele de muncă era de 2.000 lei, practic jumătate din contractele individuale de muncă înregistrate în Revisal având salariile de bază în intervalul 1.900 – 2.000 lei. Dacă în decembrie 2018 raportul între salariul minim şi salariul de bază median din contractele individuale de muncă era de 80%, în martie 2018 acest raport a ajuns la 95%.

„În mod paradoxal, acest model de ierarhie salarială este unul specific ţărilor nordice, numai că salariile lor sunt cu mult mai mari decât cele din România (ex. în Danemarca salariul mediu brut a fost în 2017 – 5.179 euro, în timp ce în România în acelaşi an salariul mediu brut a fost de 713 euro). Dacă avem în vedere definiţia europeană a veniturilor mici – 2/3 din salariul median, raportat strict la valoarea salariilor din contractele de muncă cu timp complet, înseamnă că de la 01.01.2018 România a rezolvat problema salariilor mici, niciun salariat din mediul economic nu va mai fi încadrat în categoria celor cu venituri mici (2/3 * 2000 = 1333 ori salariul minim este 1900 lei)”, mai arată liderii BNS

La nivel national, rezultatul „revoluţiei fiscale”, conform datelor furnizate de ANAF, a însemnat: 1.135.148 de contracte de muncă cu salarii nete efectiv diminuate, 41% din salariaţi au beneficiat de modificări ale salariului ca urmare a modificarii salariului minim, iar 41% din salariaţi au beneficiat de creşteri de cel puţin 20%, în intervalul 01.01 – 31.03.2018. Pentru aceştia, salariul net a fost cel puţin menţinut la valoarea din luna decembrie 2017. De asemenea, 2,7% din salariaţi nu au beneficiat de nicio modificare a salariului brut în perioada 1 ianuarie – 31 martie, în timp ce 15,3% din salariaţi au beneficiat de unele modificări salariale, însă acestea au fost mai mici de 20%, iar ca urmare venitul net în cazul acestor contracte a fost diminuat.

Sindicaliştii mai spun că înainte de aplicarea OUG 79/2017, în luna noiembrie 2017, salariul mediu brut era deja cu 10,3% mai mare comparativ cu luna februarie 2017. Ca urmare, la nivel naţional se poate spune că salariul mediu a crescut, ca efect al OUG 79/2017 , cu cel mult 20,3%.

„Aproape jumătate din salariaţii din România sunt plătiţi la salariul minim sau desfăşoară activitate în sectorul bugetar, creşterile în cazul lor au fost faţă de decembrie de aprox 31% (în cazul salariaţilor aflaţi la nivelul salariului minim) şi minim 25% în cazul sectorului bugetar. Ca urmare, pentru restul salariaţilor ajustarea salarială a fost în medie în jur de 10%”, arată BNS.

Datele furnizate de confederaţia sindicală mai relevă că sistemul de asigurări de sănătate acoperea la sfârşitul anului 2016 un număr de 17.130.940 de persoane asigurate, însă doar aproximativ 11,4 milioane de persoane plătesc contribuţii la asigurările sociale. Pentru aproape 6 milioane de contribuabili (cu excepţia angajaţilor), contribuţia la fondul de sănătate este extrem de scăzută. Prin urmare, aproximativ 5,5 milioane de angajaţi asigură finanţare pentru mai mult de 80% din sistemul de asigurări de sănătate.  La 31.05.2018 fondul unic de asigurari de sănătate înregistra deja un deficit de aprox 5% raportat la total venituri ale fondului.

Potrivit BNS, şi în acest an bugetul de stat a subvenţionat bugetul asigurărilor sociale cu 2.373,8 milioane lei, din care 700,66 milioane lei subventii pentru asigurarea pensiei sociale. „Bugetul asigurărilor sociale nu este echilibrat nici după transferul sarcinii contribuţiilor sociale, fondul unic de asigurări de sănătate înregistrează la 5 luni un deficit mai mare decât întreg anul 2017. Ceea ce bugetul de stat încasa ca impozit pe venit şi transfera ca subvenţie este acum încasat direct sub formă de contribuţii, bugetul de stat suportând însă o pierdere substanţială a veniturilor din impozit pe venit. Măsurile legislative adoptate prin OUG nr. 79/1017 ignoră istoricul reglementării cotizaţiilor profesionale în România, precum şi a fundamentelor pe care acestea s-au sprijinit, şi totodată, contravine legii fundamentale, precum şi tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ratificate de România”, mai spun liderii sindicali.

Ei avertizează că aplatizarea veniturilor este un fenomen ce afectează mai nou şi sistemul public de pensii. Dacă în ianuarie 2017 numărul de beneficiari ai indemnizaţiei sociale pentru pensionari era 420.194 (8% din total pensionari), în luna mai 2018 numărul beneficiarilor de indemnizaţie socială ajunsese la 661.219 (13% din total pensionari).

Nici în ceea ce priveşte evaziunea fiscală nu se pot observa îmbunătăţiri ale situaţiei anterioare anului 2018.

Conform datelor publicate de ANAF, primele 90 de companii care împreună adunau mai mult de 50% din datoriile restante la bugetele de asigurări sociale au continuat să acumuleze datorii. La 31.03.2018, datoriile acumulate de acestea erau cu 0,3% mai mari decât la 30.09.2017, peste jumătate din aceste companii sunt deja in faliment, în timp ce 25% din acestea sunt în stare de insolvenţă.

În plus, conform datelor comunicate de ANAF, numărul angajatorilor care au depus declaraţii fiscale pentru impozit pe venit şi contribuţii sociale a fost în luna martie 2018 cu peste 3% mai mic faţă de noiembrie 2017, situaţia fiind aceaşi şi în februarie 2018 raportat la noiembrie 2017.

În aceeaşi perioadă, numărul angajatorilor activi din mediul economic (cei înregistraţi în mediul economic) era la 31.03.2018 cu peste 7% mai mare decât numărul angajatorilor ce depun declaraţii fiscale pentru veniturile salariale. Aceasta, în condiţiile în care în baza de date a ANAF sunt cuprinşi şi angajatorii instituţii publice.

Din comparaţia acestor reiese că la 31 martie aproximativ 50.000 de angajatori activi nu depuneau declaraţii fiscale pentru salariaţii proprii.

„Situaţia este similară şi în cazul contractelor de muncă – la ANAF erau declarate obligaţii fiscale pentru 6.276.894 contracte de muncă cu timp complet şi partial (din care aprox 1 milion de contracte pentru sectorul bugetar, cu excepţia sectorului de ordine publică şi siguranţă naţională), în timp ce la ITM era înregistrate la aceeaşi data – 5.799.389 contracte active. Dacă corectăm datele furnizate de ANAF cu numărul contractelor din sectorul bugetar rezultă că pentru aproximativ 522.000 de contracte de muncă cu timp complet şi timp partial nu se declară şi nu se plătesc contribuţii sociale”, mai arată BNS.

Ei mai susţin că, în mod cert, reforma fiscală s-a dovedit în defavoarea salariaţilor, dar şi în defavoarea stabilităţii şi echilibrului bugetar, iar mecanismele de protecţie create de Guvern s-au dovedit ineficiente, în plus au indus şi mai multă tensiune în piaţa muncii.

„Mai mult, au fost anihilate în acest mod singurele instrumente ce puteau fi utilizate pentru a asigura o distribuţie echitabilă a creşterii economice. Reducerea cotei unice la 10% scoate din discuţie aplicarea unei fiscalităţi progresive reale iar distrugerea sistemului de negocieri colective şi refuzul constant de a rezolva blocajul în acest domeniu (modificarea Legii 62 in vederea relansării negocierilor colective la nivel sectorial si de unitate) acutizează pe termen mediu şi lung tensiunile şi precaritatea condiţiilor din piaţa muncii”, mai arată BNS.


Foto: Gulliver/Getty Images

← Close