După primele șase luni de criză indusă de pandemia COVID-19, unii consultanți spun că greul de-abia acum începe

S-a scurs o jumătate de an de la declanșarea pandemiei, însă norii impredictibilității nu s-au ridicat decât foarte puțin. Și se pare că greul de-abia acum începe.

Cu multe secole înainte de Hristos, adepții școlii pita­goreice descopereau că 6 este primul număr perfect, adică suma divizorilor săi (cu excepția sa) este egală cu 6. Mai simplu, 1+2+3=6. În ultimele șase luni, am avut parte de o avalanșă de numere și statistici, însă tabloul lor general reflectă cu totul altceva decât perfecțiunea. Am aflat mai multe despre cum ne pu­tem feri de noul coronavirus, i-am văzut primele efecte în mediul de afaceri, însă suntem departe de a ști amploarea pagubelor pe care le va produce în materie atât de vieți omenești, cât și în destine de business.

Am intervievat în tot acest interval antreprenori din aproape toate domeniile importante de activitate. Mulți cred că lucrurile se vor așeza, însă puțini reali­zează că unii dintre ei sunt nevoiți să se reinventeze cu totul sau chiar vor ieși din peisaj în următoarea perioadă. Iar lunile care vin vor releva din ce în ce mai mult leziunile reale pe care COVID-19 le-a cauzat în me­diul de afaceri.

ANESTEZIE. Măsurile guvernamentale de stimulare a eco­nomiei, precum șomajul tehnic, amânarea plății ra­telor până la finele anului sau prelungirea termenului pentru achitarea taxelor de către companii, au in­dus o stare de „anestezie“, după cum punctează Dra­goș Roșca, venture capitalist și președinte al asocia­ției antreprenoriale Romanian Business Leaders. Ieșirea din anestezie va fi dureroasă pentru jucătorii din domeniile cele mai afectate de pandemie, precum HoReCa, retailul non-alimentar sau transporturile.

După ce măsuri precum șomajul tehnic sau plata de către stat a 41,5% din contribuțiile sociale – în cazul sectoarelor afectate – vor fi încetat, vom afla și nu­mărul real de șomeri. Multe businessuri vor fi nevoite să concedieze personal, ca să se salveze. Deja numărul insolvențelor a crescut în iulie cu 35% față de aceeași lună a anului trecut, conform Oficiului Na­țional al Registrului Comerțului. Roșca vede perspectivele unui șomaj galopant în marile state europene și crede că nici România nu va fi o excepție. Motivele sunt simple: „Oamenii nu cumpără, consumul a scăzut“, spune el.

Circa nouă milioane de angajați europeni, adică o cincime din personalul care beneficiază de stimulente de salvare, sunt „joburi zombi“, după cum le numește grupul financiar german Allianz, potrivit unei analize ample asupra șomajului viitor realizată de The New York Times. Și e vorba de locuri de muncă din auto, aviație, restaurante, ma­gazine sau hoteluri. Spre deosebire de Europa, America a luat mai puține măsuri pentru protejarea locurilor de muncă, astfel încât doar în aprilie 20 de milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă. Dacă e să aruncăm un ochi pe estimă­rile Comi­siei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), șoma­jul la noi încă nu e o mare amenințare.

E adevărat că așteptările CNSP s-au mai temperat, însă o rată a șomajului de 3,9% pe întreg anul 2020 (vezi pag. 15) nu e o mare tragedie față de 3% în 2019. Întrebarea e cât de realistă se va dovedi și această pre­viziune. Întotdeauna, mediul de afaceri a pus la în­doială analizele Comisiei, iar prognoza că produsul intern brut (PIB) românesc își va reveni în formă de V (despre care se vorbea în primăvară) e probabil cel mai ilustrativ exemplu în acest sens. Între timp, litera revenirii a devenit una „intermediară“, între V și L, după cum arată instituția.

MINUS 20%. A face previziuni e o sarcină grea nu doar pentru funcționarii statului, așa că poate mai să­nătos ar fi să ne uităm peste umăr cu ochii larg des­chiși. Roland Berger, una dintre cele mai mari com­panii de consultanță strategică, a publicat la sfâr­șitul lui august un studiu care arată că economia Ro­mâniei a înregistrat o scădere de 20% între martie și mai 2020. Studiul a fost realizat în rândul executivilor din 100 de companii mari cu venituri de 28 de miliarde de euro (echivalentul a 13% din PIB-ul României) și 120.000 de angajați. (Cifrele oficiale, cele publicate de Institutul Național de Statistică, arată însă o scă­dere de doar 10,5% în al doilea trimestru al anului.)

Când vine vorba despre rezultatul agregat pe tot anul 2020, respondenții studiului sunt totuși optimiști. Ei se așteaptă la o scădere de doar 8% anul acesta, iar anul viitor, la „un nivel de activitate ușor mai scăzut decât în 2019“, potrivit Roland Berger. Metafora pe care o folosesc consultanții pentru a descrie traiectoria economiei e inspirată din industria de fashion. Aceștia spun că revenirea va fi „de tip Nike“ – evident, trimiterea fiind la logoul celebrului producător de în­căl­țăminte sport.

În ultimele șase luni, distanțarea socială s-a transformat pentru mulți oameni de afaceri într-o distan­țare de realitate, cred consultanții. „Inițial, nu m-am gândit că starea de expectativă a antreprenorilor va fi atât de lungă“, mărturisește Vlad Năstase, chief exe­cutive officer (CEO) al firmei de consultanță Concilium Consulting. El consideră că toate sectoarele au nevoie de o regândire a modului de operare, în unele cazuri fiind necesară chiar și schimbarea modelului de business. Iar lucrurile trebuie abordate diferit inclusiv în tehnologie, pentru că și în cazul ei piața s-a schimbat în timpul pandemiei.

DISTANȚĂ ȘI IT.  Aplicațiile care facilitează interacțiunea la distanță dintre clienți și furnizorii de servicii, precum și inte­ligența artificială sunt două dintre subsectoarele tehnologice de viitor. Acțio­narilor Docbook, o aplicație de programări la doctor, printre care se numără și Wargha Enayati (fondatorul rețelei Regina Maria), le-au trebuit trei ani ca să atragă atenția unui investitor. În pandemie, de pe o zi pe alta, grupul financiar Next Capital a investit 600.000 de euro în acest startup. Ca să nu mai amintim că UiPath, liderul pieței de robotic process automation (RPA), a devenit tot în pandemie decacorn, ceea ce în­seamnă că evaluarea sa a sărit pragul de zece mi­liarde de dolari.

Cele două exemple ne arată nu doar direcția în care se orientează tehnologia, ci și destinațiile către care s-au îndreptat primii bani plasați de investitorii pro­fesioniști. În afară de tehnologie însă, tranzacțiile spec­taculoase care să aibă obiect companii importante s-au lăsat așteptate, cel puțin pentru moment.

ROCA, un fond de private equity orientat către companiile aflate în dificultate, a făcut câteva investiții de talie mică, iar grupul Grampet a cumpărat platforma industrială a rafinăriei RAFO Onești. Nimic notabil, deocamdată. Imposibilitatea evaluării unei companii după vechile criterii și lipsa de predictibilitate îi fac atât pe antreprenori, cât și pe investitori să păstreze dis­tanța unii față de ceilalți.

E aproape redundant să spunem că și ruda apro­piată a tehnologiei, online-ul, are perspective luminoase. Și aici nu e vorba doar despre eMAG, colosul cu vânzări de peste un miliard de euro, care în peri­oada de izolare a devenit pentru mulți una dintre puți­nele punți de legătură cu lumea reală. Un retailer online mult mai mic, evoMAG, mizează în 2020 pe creș­teri ale afacerilor de la 23 la 27 de milioane de euro. Nu în ultimul rând, mulți comercianți din offline au mi­grat în online, chiar dacă pandemia i-a prins fără sis­teme informatice puse la punct. Au apelat la marketplace-urile marilor onlineri.

Dacă e să luăm la bani mărunți fiecare sector important al economiei, vom găsi destul de mult optimism chiar în domenii teoretic vulnerabile la criză. Dragoș Roșca e de părere că acest optimism este „indus“, pentru că oamenii își doresc ca lucrurile să-și re­vină. Ion Sturza, proprietarul fondului de investiții Fribourg Capital, care deține, printre altele, Elefant.ro, a descris în momentul declanșator al pandemiei un scenariu apocaliptic pentru România și Republica Mol­dova, așteptându-se la o contracție de 30% a celor două economii. Câteva luni mai târziu, își menține pe­simismul și spune că nu înțelege „de unde vine euforia multora“.

ROATA (NU) SE ÎNVÂRTE. În vreme ce grupurile Renault și Nissan (care fac parte din cea mai mare ali­anță din industria auto globală) pregătesc disponibili­zări majore la nivel european, producătorii autohtoni Dacia și Ford par să trăiască într-o bulă de pro­spe­ritate. Cel puțin asta reiese din spusele lui Adrian Sandu, secretarul general al Asociației Constructorilor de Automobile din România (ACAROM). „Ford a crescut producția la un nivel superior anului trecut, iar Dacia a ajuns la 92% din nivelul producției de anul trecut“, afirmă Sandu.

Pe de altă parte, cererea de automobile s-a pră­bușit în Europa și nici statisticile care reflectă înma­tri­culările de mașini noi din România nu arată prea bine (vezi pag. 15). Acestea au înregistrat scăderi de aproape 30% inclusiv în iunie. Explicația sa ține de faptul că mo­delele produse de cei doi constructori au prețuri accesibile, astfel că vor fi câștigătoarele crizei, cele mai afectate urmând să fie modele intermediare (nici low-cost, nici de lux). Totodată, Adrian Sandu este con­vins că niciuna dintre cele două companii nu va face concedieri. Și să nu uităm că indus­tria auto româ­nească avea, cel puțin înainte de pan­demie, 230.000 de angajați, adică 5% din forța de muncă înregistrată.

Andrei Sârbu, CEO al uneia dintre cele mai importante companii de consultanță imobiliară, SVN Romania, e rezervat în ceea ce privește evoluția pieței pe ter­men mediu și pe termen lung, însă spune că trecutul recent nu arată rău. „Deocamdată, piața reziden­țială a rezistat șocului produs de restricțiile de circu­lație din timpul stării de urgență și de scăderea nivelului de încredere, cel puțin inițial, în rândul popu­la­ției“, spune Sârbu.

Nu doar că a rezistat șocului, dar, conform SVN Romania, piața e pe un plus de 4%, ca număr de tran­zacții pe ultimele 12 luni. Un caz cu totul special îl re­prezintă Clujul și Sibiul, unde tranzacțiile sunt cu 25% mai multe în primele șapte luni ale anului. Tot cu două cifre au crescut în anumite luni și vânzările de apartamente de lux din Cartierul Francez din Bucu­rești. Explicația să fie temerea de o posibilă devalorizare generată de tipărirea excesivă de bancnote, atât în Europa, cât și în SUA?

OPTIMISM ÎN V. Nu putem analiza efectele unei crize fără să facem trimitere la sectorul bancar – „vedeta“ marii recesiuni din 2008-2009. Ce putem vedea deo­camdată este o deteriorare a profitabilității băn­cilor pe primul semestru. Banca Transilvania, cea mai mare din sistem, a pierdut aproape 30% din câștig în acest interval. De asemenea, creșterea costului riscului (soldul provizi­oa­nelor) este un alt efect al pandemiei. Rămâne de văzut ce efecte va avea asupra sistemului o așteptată creștere a șomajului, dublată de scăderea creditării.

Apropo de optimism indus, specia­liștii de la compania de consultanță imobiliară Colliers International admit că vânzările au scăzut în pri­ma jumătate a anului cu 50% pentru retaileri non-ali­mentari precum cei din zona de fashion, însă vorbesc de o „revenire în formă de V a con­sumului“. O parte din marile centre comerciale au intrat într-un conflict dur cu retailerii, în sensul că nu au accep­tat o reducere sau suspen­dare a chiriilor pe perioada stării de ur­gență.

Reprezentanții celor afectați au fost foarte vocali și au amenințat inclusiv cu întreruperea temporară a ac­tivității după marea redeschidere din 15 iunie. În cele din urmă, au renunțat la protest și au încheiat un moratoriu pe o perioadă de 30 de zile cu proprietarii de spații. Roxana Socaciu, proaspăt directoare exe­cu­tivă a RORETAIL (una dintre cele mai puternice aso­ciații patronale din domeniu), vorbește despre un pro­iect de Ordonanță de Urgență care ar urma să acopere da­toriile retailerilor către proprietarii de spații co­mer­ciale pentru cele trei luni în care magazinele au fost închise forțat. Ordonanța – nu era pu­bli­­cată în momentul trimiterii revistei la tipar – ar urma să acopere și o parte din pierderile proprie­tarilor de spații.

PE ȘLEAU. Există însă și un domeniu în care apa­ren­țele au fost lăsate deoparte și lucrurile au fost spuse pe șleau de la bun început. E vorba de HoReCa, poate cel mai afectat domeniu. Acesta generează doar 1% din PIB, însă avea în martie 400.000 de angajați, adică aproape de două ori cât toată industria auto. O explo­zie a șomajului aici ar fi resimțită masiv la nivelul întregii economii. Și, pentru a ne întoarce pentru scurt timp în sectorul imobiliar, poate că lucrurile ar fi trebuit spuse tot pe șleau și în segmentul de birouri. Iar marea întrebare în acest caz e dacă spațiile fără do­tări moderne în ceea ce privește sistemele de aerisire vor mai avea clienți în următorii doi-trei ani. Pe de altă parte, mai multe proiecte de calitate au făcut obiectul unor tranzacții importante. Recent, AFI Europe a cum­părat cu suma-record de 307 milioane de euro patru clădiri de birouri de la NEPI Rockastle.

Evident, soluția tuturor problemelor e validarea unuia sau mai multor vaccinuri care să imunizeze po­pulația planetei împotriva noului coronavirus. Dar și în acest punct apar mai multe întrebări: cât de repede vor fi aduse acestea pe piață? Câți oameni vor avea acces la ele? Vaccinurile descoperite astăzi vor mai fi efi­ciente peste doi ani, când virusul ar putea să-și diversifice armele? Există însă și o certitudine în planul medical. Unii pacienți, deși s-au vindecat, revin după câ­teva luni în spital cu simptomele inițiale. E de aș­tep­tat să vedem astfel de efecte în cascadă și în multe dintre sectoarele economice analizate mai sus.

EPILOG. Veți spune că banii europeni – cele 80 de miliarde de euro – ne vor salva. Din păcate, capacitatea redusă a statului de a implementa pro­iecte de infrastructură va supraviețui noului coronavirus.

Tsunamiul care va veni

Stoparea progra­melor guvernamentale din Europa menite să salveze locuri de muncă va aduce un tsunami de concedieri, potrivit The New York Times.

• Suspecții de serviciu. Airbus, BP, Renault, Lufthansa, Air France, Debenhams, Bank of Ireland, W.H. Smith sau McLaren Group sunt principalele grupuri mari care au anunțat reduceri de personal în perioada urmă­toare.
• Pansamente. Marea Britanie va cheltui un miliard de euro pentru crearea unor centre de plasare a forței de muncă disponibilizate. La fel, Franța angajează mii de consilieri care să-i ajute pe cei rămași fără un loc de muncă să se reorienteze.
• Dimensiunea. Aproape 60 de mili­oane de angajați europeni au beneficiat de scheme de stat în perioada pandemiei. O cincime dintre aceștia riscă să ră­mână șomeri pentru mult timp.

Acest articol a aparut în numărul 98 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly