Dumnezeu a murit

Câțiva cercetători de la Universitatea din Tel Aviv și Duke University School of Business scoteau la lumină, în urmă cu zece ani, legături nebănuite între (lipsa de) religie și advertising. De pildă, în așezările americane intens populate de credin­cioși, numărul magazinelor „de firmă“, precum Apple, Macy’s sau Gap era relativ redus, în momentul realizării cercetării. De asemenea, nici reciproca nu era mai puțin valabilă: așezările cu puțini credincioși, brandurile au o piață mai mare.

Aceiași cercetători au făcut o serie de experimente pe subiecți umani, pentru a afla și mai multe despre misterioasa relație dintre religie și industria de publicitate. Au luat două grupe de lucru și le-au dat teme diferite: cei din prima grupă au avut de făcut un eseu despre rolul pe care îl joacă religia în viața personală, în vreme ce persoanele din a doua grupă au descris un set de activități din rutina zilnică. Ulterior, ambele grupe au fost puse în situația de a alege un produs având de ales între o marcă cu rezonanță și un brand de magazin, mai puțin cunoscut. Concret, au avut de ales între o pereche de ochelari de soare marca Ralph Lauren și alții marca Target. Cei care scriseseră despre religie au ales marca Target, iar ceilalți – Ralph Lauren.

Tineri vs creștinism. Cu alte cuvinte, oamenii influențați de religie sunt mai moderați atunci când vine vorba de cumpărat articole personale care le exprimă întrucâtva personalitatea. Evident, rezultatele acestor cercetări, descrise în 2010 de un jurnalist de la HuffPost, pot fi puse sub semnul întrebării. Însă faptul că între religie și obiceiurile de consum există legături e o certitudine. Revista NewMoney a abordat în câteva rânduri subiectul: un text pu­blicat la sfârșitul lui fe­bruarie subliniază dificultatea României de a migra către un model de creștere economică bazat pe in­vestiții în lipsa unei solide culturi a eco­nomisirii pe care o întâlnim, de exemplu, în sta­tele protestante.

Dacă e să ne luăm după un studiu recent (de data aceasta, al cercetătorilor britanici), ecuația dintre religie și consum se va simplifica masiv, în sensul că europenii vor trăi aproape exclusiv în afara religiei. (Mai în glumă, mai în serios, ochelarii de soare Ralph Lauren au vânzări asigurate.) O cercetare realizată de St Mary’s University din Londra arată că tinerii cu vârste între 16 și 29 de ani din majoritatea statelor europene nu au nicio afiliere religioasă. Evident, există nuanțe și extreme: peste 90% din tinerii cehi sunt areligioși, în vreme ce 83% din polonezii din grupa de vârstă respectivă se identifică, în bună măsură, drept creștini, iar o bună parte dintre ei chiar merg la biserică cel puțin o dată pe săptămână.

În afară de cehi, areligioșii domină (peste 65%) în Estonia, Suedia, Olanda, Marea Britanie sau Ungaria.

Tinerii români nu au făcut obiectul studiului, însă nu e greu să ne imaginăm că tendința este asemănătoare. O cercetare Gallup de acum trei ani arăta că 66% din tinerii cu vârste între 18 și 24 se mai declarau religioși. De remarcat că până și în Rusia, un stat extrem de conservator, tinerii s-au îndepărat de Hristos în proporție de aproape 40%.

„Creștinismul ca religie de la sine înțeleasă, ca normă a dispărut probabil pentru totdeauna sau cel puțin pentru următoarea sută de ani“, declară Stephen Bullivant, profesor de teologie și sociologie la St Mary’s University. Practic, mulți dintre tinerii europeni născuți în familii creștine nu au mai călcat pragul unei biserici după ce au fost botezați.

Iubirea de branduri. În afară de un stream sigur de clienți pentru produsele Ralph Lauren în următoarea sută de ani, mai sunt și alte con­secințe ale îndepărtării Europei de Hristos. Ca un paradox, Europa (nu și Uniunea Europeană) a fost o construcție creștină, la începuturi. Din „proiec­tare“, omul este predispus să iubească/ idolatri­zeze ceva/ pe cineva – lucru bine cunoscut încă de pe vremea lui Giordano Bruno, cel ars pe rug de Inchiziție tocmai pentru descoperiri de acest tip. (De altfel, pe acest principiu se bazează marketingul în general.) În lipsa unui Dumnezeu ceresc, europenii viitorului vor continua să-și clădească zei din rândurile pămân­tenilor. Steve Jobs sau Elon Musk sunt doar două exemple, la îndemână.

Nu în ultimul rând, socializarea de la slujba de duminică s-a extins deja pe parcursul întregii săp­tămâni, de la răsărit până la apusul soarelui și s-a mutat în online. Este de așteptat ca rețelele sociale, indiferent de numele acestora, să prospere. Iar scandalul actual privind pericolele la care se expun utilizatorii Facebook se va stinge și singura consecință notabilă va fi probabil reglementarea rețelelor sociale. Oamenii nu vor lăsa Facebook să dispară, pentru că vor simți acut nevoia să pe­treacă timp în lumea fascinantă a logoului alb-albastru. Prea multe opțiuni nu le vor fi rămas.

 

← Close