Drumul scăpării: poveste din coridorul morții

Mimi Noel 30/03/2017 | 11:48 Global
Drumul scăpării: poveste din coridorul morții

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Circa 8% dintre imigranții din Africa și Orientul Mij­­lociu care vor să ajungă în Europa sunt soma­­lezi. Evenimentele din 2011 din Africa și apoi din 2012 din Siria au dus la explozia imigrației și impli­­cit la dezvoltarea afacerilor rețelelor de trafi­­canți. Cei care însă se încumetă să plece în tahriib își riscă de cele mai mul­­te ori viața în apele Mediteranei. Iar deo­­camdată, occidentalii nu au o soluție funcțională.

Ahmed avea 23 de ani când și-a părăsit să­­tu­­cul de pe coasta de sud a Somaliei, pentru că nu avea ce să muncească. A avut nevoie de 18 zile pentru a ajunge până în orașul Dolow, la sud de fronti­­e­­ra eti­­o­­piană. Localnicii l-au ajutat să treacă granița fără să fie văzut de grăniceri. Intermediarii somalezi – omo­­logii africani ai „coioților“ care îi ajută pe imi­­granți să treacă din SUA în Mexic – sunt primii pe care Ahmed avea să îi întâlnească dintr-un șir lung de traficanți, facilitatori și tot soiul de profi­tori de pe traseul imigraționist dintre Cornul Africii și Europa.

Odată aflat pe teritoriul etiopian, Ahmed s-a ascuns într-un camion cu destinația Addis Abeba. Chiar dacă urma să fie oprit la punctul de trecere și chestionat, aflase că poliția, de regulă, îi lasă pe somalezi să trea­­­­că. Până în acest punct al călă­to­riei, facilitatorii nu i-au cerut bani.

Somalia nu are un guvern funcțional din 1991, de când dictatorul Siad Barre a fost înlăturat. Întreaga țară este prinsă într-un război civil între miliții rivale, printre ele aflându-se și miliția radical isla­­mis­­tă somaleză Al Shabab, prosalafistă și cu legă­­turi cu rețeaua teroristă al-Qaeda. În acest context, locurile de muncă disponibile sunt foarte puține. Numeroși somalezi au fost nevoiți să plece spre Europa, asemenea multor refugiați africani, pe rutele de imigrare bine conturate de acum și care sunt mult mai periculoase în realitate decât ar fi putut intui Ahmed din sătucul lui.

PRIMUL PAS. Călătoria lui Ahmed este una tipică: des­­tinația vizată este Italia, iar ruta aleasă începe adânc în Africa și se continuă prin Mediterana. Tra­ficanții l-au adus până în apropiere de Addis și l-au ajutat să se angajeze la un restaurant pentru 20 de dolari pe lună. Pe ruta de imigrare, să muncești pentru ni­­mic sau chiar gratis este un lucru obișnuit. Imi­­­granții devin pentru traficanți surse de muncă ief­­ti­­nă. La un moment dat, a primit semnalul că trebuie să se pună în mișcare. Nu poate spune dacă toți cei pe care i-a întâlnit în Etiopia făceau parte din ace­­eași rețea, dar a trecut de la un traficant la altul pe tot traseul parcurs între Somalia și Libia.

Din Addis, a avut nevoie de 11 zile pentru a tra­­ver­­­­­­sa Sahara spre nordul Sudanului. „Am plecat pe tim­­pul nopții“, își amintește. „Nu știi niciodată unde ești și încotro mergi.“ A ajuns la un cort uriaș lângă frontiera libiană, unde a dat peste mulți imigranți trăind în condiții extrem de mizere. Acolo a aflat cât îl costă călătoria. „Unii veneau din Sudan, plătiseră 2.000 de dolari. Dar dacă vii din Somalia, suma poa­­te ajunge și la 4.000-5.000 de dolari“, povestește Ah­­med. Neavând banii, traficanții l-au ținut ostatic în cort, alături de cei care nu puteau plăti. Li se dă­­dea să mănânce doar paste gătite cu apă nepotabilă. Apa conținea combustibil și, ca să nu bea multă și re­­­­pede, primeau doar o sticlă pe zi. „Trebuia să o bei așa, nu aveai de ales“.

somalia_imigranti_africa_afi_getty
FOTO: Guliver / Getty Images

 

Primeau mereu ultimatumuri. Dacă nu plăteau într-o lună, începeau să le ru­­pă oasele. „Unii încercau să fugă în munții din apropiere. Dacă erau prinși de traficanți, erau aduși în fața celorlalți și îm­­puș­cați în cap“, poves­­teș­­te Ahmed. Și opt dintre ei chiar au fost uciși așa. Cum a făcut rost Ah­­med de bani? „Eu nu am plătit nimic. În Somalia o mai aveam doar pe ma­­ma. Știam că o să-mi rupă oasele, așa că am fugit la miezul nopții.“ Împreună cu alți 15 băr­­bați a scăpat, intrând circa 150 km pe te­­ri­­toriul libi­­an. Nu avea nici mâncare, nici apă. A re­­ușit să ajungă în Libia, dar aveau să mai treacă încă doi ani până când reușea să se urce într-o barcă cu care risca oricum să se înece în Me­­diterana.

PIRAȚII ȘI MAREA MIGRAȚIE. Ahmed face parte din ceea ce presa a numit Marea Migrație de secol XXI, un val sezonier de imigranți care încearcă să traverseze Marea Mediterană din Africa până în Eu­­ropa în perioada mai caldă a anului. Valul a că­­pă­­tat amploare mai ales din 2012, odată cu implozia statului sirian. Primăvara Arabă din 2011, care a dus la război civil în Nordul Africii și în Orientul Mijlociu, a generat sute de mii de re­­fu­­giați, fapt care a alimentat și dus la dezvoltarea rețe­­le­­lor africane de trafi­canți existente de ani de zile în regiune.

Trebuie spus că imigranții somalezi reprezintă doar o mică parte din numărul total al celor care fo­­­­lo­­sesc ruta central-mediteraneeană în prezent – cir­­ca 8% (12.000 de persoane), deși numărul lor a cres­­cut masiv în 2016, ca urmare a optimizării ru­­­­­­telor de traficare.

Motivul pentru care somalezii au început să fo­­lo­­seas­­că ruta mediteraneeană, mai lungă și mai plină de pericole, este faptul că ruta tra­­di­­țională către Orien­­­­tul Mijlociu, unde căutau locuri de muncă în Yemen sau Arabia Saudită, nu a mai fost funcți­o­nală. Saudiții au luat mă­­suri împotriva imi­­gra­­ției în 2013, iar războiul civil din Yemen a devenit atât de violent, încât mulți au revenit în Somalia.

Printre traficanți, pe ruta yemenită, se gă­­sesc și pirați. Până acum, pirații de pe rutele de migrare din Afri­­ca de Est nu au intrat în atenția opiniei publice, dar, în ultima vreme, bărcile lor evită orice conflict în apele din largul Somaliei. Un motiv este și pre­­zen­­ța navelor de război occidentale, inclusiv cele ale misiunii forțelor navale ale UE, Eunavfor Atalanta, care au rolul de a menține pacea în absența unei forțe navale somaleze. „În cazul în care șeful unui grup de pirați se gândește la un moment dat să captureze un superpetrolier pentru a obține o răs­­cum­­pă­­rare de 12 mili­oa­ne de dolari, e bine de știut că aceas­­tă forță euro­­pea­­nă este prin zonă“, asigură co­­man­dan­tul Jacqueline Sheriff, purtător de cuvânt al Atalanta. Eunavfor mai are însă ceva de făcut în apele Medite­ranei: să salveze imi­­granți care au traversat Libia și vor să ajungă în Europa. Acordul în­­cheiat între UE și Turcia în martie 2016 a redus semnificativ numărul migranților care tra­­ver­­sează estul medi­teraneean, dinspre Turcia spre Grecia. Au rămas însă vasele ce traversează centrul Mediteranei dinspre Libia, iar în 2016 numărul celor care și-au pierdut viața în apele mării pe această rută a fost unul record – 4.576 (față de 2.869 în 2015), potrivit datelor Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM).

Liderii statelor membre nu au reușit să cadă de acord asupra unui răspuns unitar și coerent pentru gestionarea acestui val uriaș de oameni care caută azil departe de zonele de conflict din care provin. „Migranții se lasă pe mâna traficanților periculoși pentru că nu există pârghii legale pentru a obține azil“, este de părere Florian Westphal, pur­tător de cuvânt al ONG-ului Medici Fără Frontiere. „Cerem ca acestor oameni să li se ofere prin mij­loa­ce legale protecția pe care altfel ajung să o caute într-un mod ilegal și atât de periculos pentru viața lor“, adaugă acesta.

Comisia Europeană a venit cu o propunere pentru a controla fenomenul printr-o schemă com­­ple­­xă de relocare a imigranților la nivelul tuturor sta­­telor membre. Planul a fost amânat deoare­­ce membrii nu au căzut de acord asupra co­­tei de imigranți pe care fiecare stat UE să o primească.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close