Personaj evacuat cu totul, mai ales din memoria celor care au trăit experiența comunismului, o parte dintre descoperirile și observațiile filosofului Karl Marx revin în actualitate. Dezbaterea despre viziunea lui Marx asupra capitalismului − în accepțiunea sa, un sistem economic falimentar − s-a reaprins în Occident, iar bicentenarul nașterii sale de anul trecut a fost pretextul ideal.
Acest articol a apărut în numărul 73 (9 – 22 septembrie 2019) al revistei NewMoney
Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a vizitat Trier, orașul în care s-a născut Marx, cu ocazia dezvelirii unei statui imense a acestuia − donație a guvernului chinez. De asemenea, mai multe volume dedicate gânditorului german au fost publicate cu acea ocazie.
Pe fond, Karl Marx s-a înșelat profund, în sensul că nu a putut anticipa capacitatea de reinventare și reformare a capitalismului, în ciuda multelor defecte pe care le are. Pe alocuri, Marx a reușit să anticipeze însă câte ceva.
Cu mai puțin de o lună în urmă, șefii mai multor grupuri cu acoperire globală din Statele Unite, reuniți sub umbrela ONG-ului Business Roundtable, au decretat că profitul nu mai trebuie să fie scopul unic al corporației. Cu alte cuvinte, șefii de la Amazon, Apple sau General Motors admit că maximizarea profitului − mantra ultimilor 50 de ani de business − are și victime colaterale: angajații, clienții, furnizorii și comunitățile în ansamblul lor. Deocamdată, această nouă abordare se află într-o fază incipientă și doar timpul ne va arăta cum/dacă ne va influența viețile la modul concret. O redefinire a importanței profitului reprezintă, totodată, și subiectul de cover story pentru ediția curentă a revistei NewMoney.
Dacă e să forțăm lucrurile, această revelație implică confirmarea parțială a uneia dintre tezele principale ale lui Marx: angajații muncesc mai mult decât ar fi necesar pentru a-și câștiga existența, surplusul rezultat fiind însușit de proprietari sub formă de profit.
13% VS 2%. „Lupta de clasă“ nu va face decât să se accentueze, pe măsură ce contrastele dintre bogați și săraci se adâncesc. Averea miliardarilor lumii a crescut cu 13% între 2010 și 2017, de șase ori mai repede decât salariile muncitorilor obișnuiți, care s-au mărit cu doar 2% în intervalul amintit, potrivit Oxfam, o confederație de ONG-uri caritabile.
În aceeași ordine de idei, un CEO al oricăruia dintre primele cinci branduri de fashion din lume câștigă în doar patru zile un salariu pe care o textilistă din Bangladesh îl primește de-a lungul întregii vieți, mai spun cei de la Oxfam. Și, în aceeași logică, ar costa doar 2,2 miliarde de dolari pe an pentru a crește salariile celor 2,5 milioane de vietnamezi care lucrează în industria textilă pentru ca aceștia să ajungă la un trai decent. Suma reprezintă cam o treime din valoarea dividendelor plătite acționarilor primilor cinci producători de haine în 2016.
Și, dacă ne uităm la o declarație din 2018 a directoarei Oxfam, Winnie Byanyima, avem un discurs marxist în toată puterea cuvântului: „Faptul că numărul miliardarilor a explodat nu este un semn de sănătate economică, ci un simptom de eșec al sistemului. Oamenii care ne fac hainele, care ne asamblează telefoanele și ne cultivă alimentele sunt exploatați pentru a asigura un flux stabil de bunuri ieftine și pentru a umfla profiturile corporațiilor și ale investitorilor miliardari“.
Apropo de statutul angajatului, Marx a mai avut o observație care pare să se adeverească. El prevestea că angajații vor avea slujbe temporare și vor migra de la un angajator la altul. Adică exact imaginea − de altfel, deloc apocaliptică − a șoferului de Uber de azi sau a curierului Glovo, care așteaptă să fie chemat de clienți, prin intermediul unei aplicații, să transporte persoane sau să livreze mâncare la domiciliu.
În „Manifestul comunist“, Marx și Engels deplâng transformarea unor profesioniști respectați în societate, precum medicii, poeții sau oamenii de știință, în slujbași la cheremul burgheziei. Astăzi, progresele făcute de inteligența artificială ar putea pune în pericol existența multor joburi cu grad ridicat de calificare, după cum observă un profesor american într-o opinie publicată în The New York Times, cu ocazia bicentenarului, sub titlul strident „La mulți ani, Karl Marx. Ai avut dreptate!“.
CAPITALISMUL ROȘU. Cu toate defectele, capitalismul rămâne deocamdată singura variantă viabilă pe care societatea o are la îndemână. Desigur, mai sunt de făcut în continuare o mulțime de reglaje fine, iar rezoluția companiilor reunite în Business Roundtable este unul dintre ele. Aici ar mai fi utilă o precizare: senatoarea democrată Elizabeth Warren, aspirantă la fotoliul de la Casa Albă, duce o campanie de demonizare a corporațiilor americane. Printre altele, intenționează să introducă o reglementare potrivit căreia firmele care lezează interesele personalului, clienților sau comunității își pot pierde licențele de funcționare.
Comunismul nu a adus prosperitate nicăieri în lume, însă multe dintre statele cu partide roșii la putere au experimentat dictaturi personale. Iar China comunistă a ajuns a doua putere a lumii prin mijloace capitaliste.
