Documentarul „Soros” oferă posibile explicații despre ura pe care o stârnește miliardarul american

Mimi Noel 26/07/2021 | 10:12 Special
Documentarul „Soros” oferă posibile explicații despre ura pe care o stârnește miliardarul american

Jesse Dylan, fiul cel mare al artistului Bob Dylan, s-a apucat să facă un film despre adevărata poveste de viață a miliardarului și filantropului George Soros (90 de ani), care în ultimele decenii a devenit duș­manul preferat al dreptei internaționale.

„Colaborator cu naziștii“, „cel mai mare traficant de dro­guri din lume“, „un trădător al Statelor Unite“, „unul dintre cei mai răi oameni din lume“, ba chiar „să­mânța lui Satan“ sunt doar câteva dintre etichetele primite de-a lungul anilor de evreul american de ori­gine maghiară și care-l plasează în categoria celor pe care o lume întreagă pare că-i urăște.

Sunt zone largi din Europa și din America unde Soros este diavolul încarnat, o amenințare la adresa tuturor țărilor. Sau este responsabil pentru colapsul financiar al multor țări, printre care Thailanda, Malaysia, Indonezia, Japonia și Rusia.

În urmă cu câțiva ani, guvernul de la Budapesta, ora­șul natal al lui George Soros, lansa chiar o campa­nie împotriva imigrației, folosind afișe cu imagi­nea lui Soros și cu sloganul „Nu-l lăsați pe Soros să fie cel care râde la urmă!“. Iar în poza aleasă, miliardarul ame­rican afișa un rânjet peste care nu ai fi vrut să dai pe o alee întu­necată.

Lungmetrajul documentar „Soros“ debutează, preț de câteva minute, cu un colaj al urii. Caricaturi și me­meuri cu Hillary Clinton sau cu Barack Obama, ca niște marionete manipulate de miliardar, care este re­prezentat purtând o uniformă nazistă și salutând ca un nazist. Sau poartă mănuși, asemeni lui Thanos, per­sonajul negativ din seria „Răzbunătorii“, care aduce distrugere și moarte peste tot în lume, dă câ­teva indicii despre film publicația israeliană Haaretz într-un amplu articol dedicat lungmetrajului realizat de Jesse Dylan.

Ei bine, nu poți decât să te întrebi ce anume din per­­sonalitatea lui George Soros, a cărui avere a fost es­timată recent de revista Forbes la 8,6 miliarde de do­lari, stârnește ase­menea polarizări și sentimente atât de extreme, teorii ale conspirației despre el și câte și mai câte po­vești? Într-un Israel și el foarte pola­rizat, răspunsul ar fi foarte succint – este un stângist.

În documentarul „Soros“, disponibil în Israel pe Yes Docu VOD, regi­zo­rul Jesse Dylan caută să ofere ex­pli­cații care sunt ceva mai complexe, nuanțate și mai con­vingătoare.

Jesse Dylan. FOTO: Getty

Cel mai generos

Miliardele de dolari pe care le are în cont Soros reprezintă de fapt o mică parte din ave­rea strânsă de-a lungul deceniilor, grație investi­țiilor internaționale și tranzacțiilor făcute pe piața va­lutară. Potrivit calculelor făcute de Forbes, Soros este cel mai generos filantrop dintre toți miliardarii, di­rec­ționând peste 15 miliarde de dolari (a donat deja 64% din ave­rea sa inițială) către organizații liberale și ini­țiative identificate în mare măsură cu palierul politic stâng. Donațiile le face prin rețeaua de fundații Open Society – vechea denumire era Institutul Open Society, fondat acum câteva decenii pentru promovarea păcii, edu­ca­ției, sănătății publice și mass-mediei independente.

Jesse Dylan, fiul cel mare al artistului Bob Dylan și al fostei soții a acestuia, Sara Lownds (Sara din cântecul cu același nume), s-a născut la New York acum 55 de ani. Și-a început cariera ca regizor de vi­deo­clipuri muzicale pentru vedete precum Tom Waits și Lenny Kravitz. A continuat cu regizarea unor comedii precum „Plăcintă americană – Nunta“ și „Fotbal și ne­bunii“, cu Will Ferrell.

În primul său documentar de lungmetraj, „Soros“, regizorul Jesse Dylan oferă câteva posibile explicații pentru ura intensă pe care o stârnește miliardarul ame­rican în cam orice colț al lumii. Cele mai multe sunt livrate de oameni care tind să aibă perspective similare sau alini­ate cu pozițiile și părerile împărtășite de Soros însuși.

Una dintre cele mai convingătoare explicații care apar în film îi aparține lui Tucker Carlson, de la Fox News, care l-a atacat dur pe Soros și acțiunile lui în mai multe rânduri în trecut. În documentar, Carlson spune că nu crede că oamenii înțeleg, de fapt, amplitudinea influenței lui Soros. „Nu au fost direcționați niciodată atâția bani într-un sistem al cărui obiectiv ultim este să creeze o nouă ordine socială. Și nota bene – respectivii bani nu sunt condiționați de niciun sistem politic“, punctează Carlson.

Este adevărat, dacă te gândești că miliardarii filantropi nu prea și-au direcționat banii către cauze politice sau cu conotație politică. Este mult mai ușor să-i ajuți pe cei săraci și bolnavi, să investești în cercetare medicală sau în lupta cu încălzirea globală.

Ei bine, Soros o face cu speranța de a schimba rea­litatea politică și socială în diverse zone ale lumii. Pri­ma sa donație majoră a fost să-i ajute pe studenții din Africa de Sud în perioada apartheidului. A făcut do­nații consistente către forțele prodemocratice din Europa de Est încă din timpul dominației sovietice. Unul dintre cei intervievați în filmul lui Jesse Dylan spune că, după părerea sa, alături de Papa Ioan Paul al II-lea, Lech Walesa și Mihail Gorbaciov, Soros este cel care a jucat un rol major în căderea comunismului în Europa de Est.

De asemenea, Soros a investit o avere în pacificarea Bosniei și a ajutat-o pe Aung San Suu Kyi să ajungă la putere în Myanmar. S-a implicat și în alte teme controversate, precum avortul, drepturile comunității LGBT, drogurile și imigrația. Numele Soros a devenit sinonim cu valorile liberale.

Munca de convingere

Pentru noi, astăzi, este greu să înțelegem cum e să trăiești în Holocaust. Apoi, sub ocupație sovietică, cu lideri care, la fel, au încercat să-și impună ideologia despre cum ar trebui să trăim. „Când iei toate astea în considerare, poți să îți dai seama cam ce impact imens au avut ambele asupra tânărului Soros“, remarcă Jesse Dylan. Faptul că Soros este evreu alimen­tează ura și teama pe care acesta o inspiră în multe țări acolo unde face și donații, cred mulți din­tre cei intervievați în documentarul său.

„Nu știu dacă oamenii înca­drează asta la antisemitism, deși, după cum se știe, să fii evreu nu dă bine prin lume, nu?“, mai spune Dylan în discuția purtată pe Zoom cu jurnaliștii de la Haaretz. „Oamenii au nevoie de un inamic, de ceva cu care să se lupte… dacă ești un autocrat, ai ne­voie de un opozant. Și, în­tâm­plător, Soros este o țintă ușoară – este evreu, bogat, discret, fără multe ieșiri în presă. Cred că aceste săgeți dor al naibii de tare atunci când vrei să-ți ajuți semenii“, adaugă regizorul.

Lui Soros nu-i plac aparițiile în mass-media și nici știrile despre acțiunile sale. Preferă să lucreze în liniște în culise, ceea ce este de înțeles când ești un magnet de ură. Dar Jesse Dylan a reușit să-l con­vingă să-și spună povestea în fața camerei de filmat și să împărtășească ceea ce îl motivează, dorința puternică de a schimba lumea și mijloacele prin care reușește să facă față interminabilelor valuri de ură.

Dylan spune că l-a întâlnit pe Soros când făcea filme pentru Institutul Open Society și a reușit să obțină câ­teva interviuri cu miliardarul în acel context. „Când l-am întâlnit prima dată în Ungaria și când am început să-l cunosc, ceea ce spunea era foarte diferit de per­cep­ția publicului larg despre el. Apoi, încet-încet, mi-a venit gândul că poate am putea face un film prin care să popularizăm realitatea despre ceea ce vrea să facă de fapt“, explică Dylan. „I-am cerut permisiunea de a face un astfel de film. Au trecut câțiva ani buni până să ne dea acceptul, dar iată că în cele din urmă a fă­cut-o.“

De ce oare i-a fost atât de greu să se decidă? Și ce anume l-a convins în cele din urmă să accepte? „Spe­culez doar, există enorm de mult conținut negativ de­spre el. Este pur și simplu un baubau, în presa de pre­tutindeni. Așa că mă gândesc că și-a dorit o contra­pondere și un punct de vedere corect care să ajungă în spațiul public“, răspunde chiar Dylan.

Oamenii puternici vor de cele mai multe ori să controleze un film când ei sunt protagoniștii. „Nu a existat nicio condiționare. Doar să găsim disponibilitate pentru a vorbi despre diverse subiecte. Și nu a văzut filmul și nimic din film înainte de festival. L-a lăsat să fie cum am vrut, din momentul în care s-a decis să ne dea undă verde să-l facem.“

Despre propria motivație de a face acest film, despre ce anume din Soros a vrut să înțeleagă, Dylan a clarificat că nu despre So­ros a fost curios, ci a vrut să-i pri­ceapă filosofia acestuia despre lume. „Am lucrat mult pentru fundații de peste tot din lume și majorita­tea, mă refer la filantropi, știau ce vor să facă… credeau că au o idee mai bună decât toți cei­lalți. Erau mai toți foarte concen­trați pe rezultate binare, fie era ceva bun, fie ceva rău, în opinia lor“, comen­tează regizorul.

La Soros spune că l-a fascinat că nu a regăsit niciun simptom de acest gen. „Soros vrea să facă ceva mai bun fără să știe măcar ce înseamnă mai bine. Așa că se așază la masă cu localnicii care, după discuții, îi spun ceea ce cred ei că ar îmbunătăți situația. Iar el îi ajută. Și cred că acest fapt este foarte neobișnuit, adică pot spune că nu am mai întâlnit pe nimeni ca el“, descrie regizorul Jesse Dylan modus operandi al mi­liar­darului american atunci când acesta se implică în vreo cauză.

Și l-a mai atras ceva mult să lucreze cu el. „Mă tot întrebam de ce este atât de urât mai peste tot în lume. Pentru că tot ce spune el este să lăsăm grupurile mai mici, minoritare, să-și spună părerile. Și poate uneori nici nu este de acord cu respectivele păreri, dar face această recomandare și o susține. Mi se pare extrem de interesantă această abordare.“

Utopia salvării lumii

György Schwartz (George Soros) s-a născut în 1930 într-o familie seculară din Budapesta (tatăl lui, Tivadar Schwartz, a fost avocat și totodată un ziarist cunoscut și apreciat al vremii). În 1944, în timpul ocupației naziste, a fost nevoit să lu­­­creze pentru Judenratul din Ungaria (consiliul evrei­lor, o structură administrativă impusă comunită­ților evreiești din zonele ocupate de Germania în al Doilea Război Mondial, formă de autoadministrare alcătuită din conducătorii comunităților evreiești și care servea drept intermediar între autoritățile naziste și popu­lația locală). A colaborat cu Judenrat până când tatăl său a putut arăta documente că sunt creștini. A rămas în Ungaria până după război, dar a venit ocupația so­vietică, așa că Soros a emigrat în Anglia la 17 ani. Cu diplomă în economie și filosofie, a fost profund marcat de opera filosofului Karl Popper și de cartea acestuia „Societatea deschisă și inamicii ei“.

În film, Soros explică faptul că, după ce a citit cartea lui Popper, a remarcat similitudinile dintre regimul na­zist și cel sovietic – ambele pretindeau că dețin adevă­rul absolut, pe care îl impuneau popoarelor lor sau celor aflate în sfera lor de influență. Popper oferea o alter­na­tivă, ideea care l-a sedus iremediabil pe tânărul imi­grant maghiar – o societate deschisă în care nimeni să nu se erijeze în unicul deținător al adevărului. Trebuie respectate și punctele de vedere ale celorlalți, iar oamenii trebuie să învețe să conviețuiască pașnic, oricât de diferiți ar fi și ar gândi.

Pe când avea 26 de ani, s-a mutat la New York, unde a lucrat în firme de investiții. Averea și-a făcut-o pe piața Forex și și-a consolidat-o ulterior prin investiții internaționale. A devenit faimos după profitul de un mi­liard de dolari făcut din specularea cursului lirei sterline în timpul crizei monetare din 1992 din Anglia, fiind etichetat de atunci drept „omul care a spart Banca Națională a Angliei“.

„Piețele financiare merg mereu înainte și asta e valabil și în cazul istoriei“, spune Soros în film. Poves­tește că atunci când și-a început și cariera de filantrop, avea naivitatea că va putea salva lumea, un soi de utopie mesianică. Numai că, spre deosebire de alții, unele fantezii chiar i s-au materializat.

În general, este asociat cu valorile liberale și cu stânga ideologică. „Oare ar fi fost la fel de urât dacă ar fi îmbrățișat idei de dreapta?!“, se întreabă cei de la Haaretz.

Cu oamenii foarte bogați de dreapta sau de stânga, chestiunea este dacă votul lor cântărește mai mult decât al nostru. „La sfârșitul zilei, nu sunt sigur dacă oricare dintre noi se simte bine la gândul că cineva are un vot mai important decât noi. Este o provocare peste tot în lume, în Israel sau în America – vrem ca vo­turile fiecăruia să fie egale ca importanță“, comen­tează Dylan.

Tabăra Pro Soros

Există o tensiune în filantropie, crede regizorul american. De cele mai multe ori, nu-și atinge scopul, dar câteva proiecte chiar reușesc să schimbe ceva, pentru că filantropia nu e ceva ușor. „Să ne amin­tim că Bill Gates a vrut să obțină eradicarea malariei. Să poți să schimbi un loc, o societate, în sensul în care fie­care voce să poată fi auzită, asta este incre­di­bil de greu de obținut. Iar faptul că un evreu în­cearcă asta este foarte important, pentru că o bună perioadă evreii nu au putut avea o voce în comunitate.“

Soros este un obiect al urii în multe părți ale lumii, dar majoritatea intervievaților din documentar sunt de partea lui. Mulți au lucrat sau încă lucrează în orga­ni­zații sprijinite de filantrop.

De ce anume i-a ales pe ei și nu alte voci? „I-am ales pentru că sunt oameni preocupați să facă mai bună lumea în care trăim. Cred că majoritatea acestor eforturi dau greș, chiar Soros admite că majoritatea eforturilor lui au eșuat. Dar vreau să încerc ca prin acest film să prezint cumva această muncă și să încerc astfel și eu să fac lumea mai bună“, mărturisește Jesse Dylan, al cărui legendar tată lansa în 1993 albumul „World Gone Wrong“, intitulat cumva sugestiv pentru discuția de față.

Tucker Carlson, care a acceptat să apară în film, re­prezintă cealaltă tabără – a oamenilor foarte inteli­genți care vorbesc despre proiectul Soros dintr-o pers­pectivă total diferită.

Apoi, conflictul israeliano-palestinian este marginal amintit în film. Este știut că Soros nu a investit sume im­portante în Israel. „Nu știu ce simte despre asta exact, dar el este est-european, de aceea a și alocat atât de mult timp și bani acestei zone a Europei. Nu este deloc interesat de partea militară“, a mai punctat Dylan.

Demonizarea lui Soros

Acum doi ani, Benjamin Netanyahu, pe atunci premier al Israelului, i-a făcut cunoștință lui Viktor Orbán, omologul său de la Budapesta, cu con­sul­­tanții Arthur Finkelstein și George Birnbaum. Cei doi au ve­nit cu ideea demonizării lui Soros în campania contra imi­grației inițiată de liderul maghiar.

Nu înțeleg de ce cineva ar vrea să-l ajute pe Viktor Orbán, dar asta e doar părerea mea. Problema nu e Soros. Ungaria a virat puternic spre dreapta și nu pare să fie de bine pentru nimeni din această țară. Se în­tâmplă asta pentru că oamenii uită cât de greu a fost să deschizi frontierele și să eliberezi țara. Este foarte ușor să le închizi“, atrage cumva atenția regizorul ame­­rican.

Având 90 de ani, este firesc să te întrebi dacă Soros are și vreun plan de succesiune. „Am vorbit puțin despre asta. Evident că este un subiect delicat. Când am început să lucrez cu el acum ceva timp, se gândea că va cheltui până la final tot și nu va mai trebui să-și bată capul. În ultimii ani, a mai reflectat însă și decizia este de a păstra deschisă fundația, oricât de dificil este pentru o instituție să-i supraviețuiască fondatorului.“

Dylan a decis să insereze în film și un moment tul­bu­rător – povestea mamei lui George Soros, care după terminarea războiului, când sovieticii au ocupat Ungaria, a fost violată de doi soldați ruși în plină stradă. „Cred că toată acea ură l-a afectat și este foarte greu pentru noi acum să înțelegem ce a însemnat să tră­iești în Holocaust, apoi sub ocupație sovietică. Văzând ura și violența din jurul lui în acei ani, pentru Soros, atunci când vede minorități marginalizate, primul instinct este să se ducă în mijlocul lor și să le întrebe cu ce le poate ajuta ca vocea lor să fie auzită“, mai ex­plică regizorul.

Jesse Dylan mai are acces la un om faimos, misterios și, la fel, evreu – tatăl său, Bob Dylan. Întrebarea celor de la Haaretz devine previzibilă – s-a gândit să facă oare un film și despre tatăl său? Nu crede că are nevoie să-l facă și nici că ar putea. Oricum, între timp, regizorul Martin Scorsese a făcut deja ceva bun în acest sens, crede Jesse Dylan. „Ar fi extrem de greu. Rolul meu este de fiu, nu de biograf care să încerce să-i spună povestea. În plus, știe bine ce ar avea de spus despre viața lui, așa că mai bine îl lăsăm să-și spună singur povestea.“

Cine este Soros

Defăimarea lui George Soros a devenit un fenomen global, la fel cum sunt și conspirațiile care-l au în centru drept maleficul maestru care manipulează lumea.

  • Cariera. În 1969, Soros și-a fondat propria afacere: Fondul de Investiții Quantum. A avut imense succese financiare la bursă. Ca economist și jucător la bursă, a contestat ideea că piețele financiare tind spre echilibru.
  • Țara natală. În urmă cu șase ani, premierul Viktor Orbán l-a declarat pe miliardarul american de origine maghiară George Soros dușmanul numărul unu al statului ungar.
  • Politicianul. Implicarea din ce în ce mai explicită a lui Soros în politică a devenit evidentă cu ocazia campaniei electorale prezidențiale din 2016, când a susținut-o pe Hillary Clinton. Este principalul sponsor al Partidului Democrat din SUA – presa vorbește de peste 25 de milioane de dolari.

Acest articol a apărut în numărul 120 al Revistei NewMoney

FOTO: Getty

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.