Cancelarii germani nu ne-au obișnuit cu discursuri despre Europa sau despre politica globală în general. Spre deosebire de aceștia, președinții francezi se consideră îndreptățiți să vină în timpul mandatului lor cu un proiect european, de la Europa de la Atlantic la Ural a generalului Charles de Gaulle și până la suveranitatea europeană a lui Emmanuel Macron.
DUPĂ 22 DE ANI. Au existat câteva excepții. Pe 12 mai 2000, vicecancelarul Joshka Fischer, care deținea și portofoliul Externelor, a ținut un mare discurs pe tema finalității procesului de integrare europeană la Universitatea Humboldt din Berlin. Acest lucru nu înseamnă că Germania nu a avut o viziune strategică, geopolitică pentru Europa. Celebra politică față de Est, de transformare a Rusiei într-un fel de piață captivă pentru marea industrie germană, a fost una dintre laturile de bază ale acestei strategii.
De la discursul lui Joshka Fischer au trecut mai bine de 22 de ani pentru a ajunge la o a doua excepție, de această dată a însuși șefului guvernului federal, Olaf Scholz. Acesta a vorbit vreme de o oră la celebra Universitate Carolină din Praga, una dintre vechile universități europene.
Din acest discurs, presa românească a reținut numai declarația în favoarea integrării României în spațiul Schengen, alături de Bulgaria și de Croația.
A urmat o adevărată avalanșă de declarații din partea oficialilor de la București, prin care s-au exprimat aprecieri pentru cuvintele cancelarului german, declarații citate și răstălmăcite până la refuz de presa românească.
Diavolul se ascunde însă în detalii, căci intervenția cancelarului Scholz a fost un răspuns explicit al Germaniei la discursul președintelui francez Emmanuel Macron despre Europa, ținut la Sorbona în 2017.
În acest context geopolitic foarte complicat, Olaf Scholz se declară un susținător fără rezerve al întăririi comunității europene. Cancelarul german susține extinderea Uniunii Europene la țările Balcanilor Occidentali, la Ucraina, la Moldova, ultimele două care au și obținut statutul de țări candidate în iunie anul trecut, și „eventual“ la Georgia.
Deși susține și proiectul lui Emmanuel Macron de „forum politic“ care să reunească lideri din toată Europa de două ori pe an în jurul unei teme comune, acesta nu poate fi „o alternativă la extinderea UE“.
Germania susține propunerea președinției cehe a Consiliului UE de a-i invita pe liderii țărilor candidate la summitul șefilor de stat europeni ce va avea loc pe 6 și 7 octombrie.
Însă, pentru ca această comunitate de „30 sau chiar 36 de state“ să funcționeze, Olaf Scholz pledează – și aici este detaliul care ar trebui să ne dea de gândit – în favoarea renunțării la regula unanimității pentru chestiuni de politică externă sau de impozitare, pentru a evita „ca vetoul unei singure țări să le blocheze pe toate celelalte“. Comisia Europeană ar urma să păstreze câte un comisar pentru fiecare țară, deși acest lucru ar prezenta riscul creșterii birocrației.
O altă idee a domnului Scholz care ar fi trebuit să ne rețină atenția și la București se referă la apărarea europeană, care ar trebui să reprezinte nucleul dur al strategiei pentru o „Europă suverană“. Cancelarul pledează pentru crearea unei agenții europene pentru achiziții militare și alegerea unui sediu pentru această nouă instituție europeană majoră.
FORMATE CU GEOMETRIE VARIABILĂ. De asemenea, Germania va investi în securitatea aeriană și spațială europeană, exprimând intenția ca proiectele comune din acest domeniu de vârf să asocieze Polonia, Țările Baltice, Țările de Jos, Cehia, Slovacia și „partenerii noștri scandinavi“. România nu a fost citată, dar pentru noi Schengenul este important, nu avem un orizont care merge mai departe…
În conceptul de suveranitate europeană, cancelarul german include și corectarea dependențelor strategice față de China și o diversificare a cooperării economice internaționale a Uniunii Europene prin dezvoltarea relațiilor cu țările din America Latină, Asia și Africa și mai ales printr-o strategie „made in Europe“ în materie industrială și tehnologică. Altă idee care ar fi trebuit să rețină atenția la București!
De asemenea, cancelarul a refuzat ideea reformării plafonării de îndatorare a statelor (așa-numitele criterii de la Maastricht), dar a susținut o schimbare a regulilor fiscale pe anumite dosare punctuale, cum ar fi energia.
În concluzie, discursul cancelarului german Olaf Scholz, citit cu atenție, se apropie de conceptul francez de „autonomie strategică“ europeană, fără însă a-i spune pe nume, și deschide calea formatelor cu geometrie variabilă în cadrul Uniunii Europene.
