Dincolo de războiul din Ucraina

Războiul din Ucraina reprezintă numai dimensiunea militară a unui conflict mult mai amplu, un conflict care antrenează întreaga lume, care afectează țări aflate la mii și mii de kilometri distanță. Între Lima și Mariupol sunt aproape 16.000 de kilometri, iar capitala peruviană a fost zguduită în această vară de proteste ca urmare a creșterii prețurilor la făină, paste făinoase și carburanți.

De altfel, însuși secretarul general al Organizației Națiunilor Unite (ONU), portughezul, António Guter­res, evoca aproape 100 de țări în curs de dezvoltare afectate în mod direct, fără a mai aminti țările occidentale.

CONTESTAREA OCCIDENTULUI. În același timp, la nivel politic, cele mai multe țări ale lumii au fost chemate să se pronunțe atât prin voturile de condamnare în incintele Organi­za­ției Națiunilor Unite, cât și prin demersurile țărilor occidentale în a le convinge să participe la politica de sancțiuni la adresa Mosco­vei. India, Turcia, Brazilia, Indonezia, China, Mexicul, Senegalul, Africa de Sud, Arabia Sau­dită etc., prin refuzul lor de a se conforma politicii de sancțiuni, con­testă dominația lumii occidentale.

O adevărată convergență între țări cu interese diferite, unele aflate în rivalitate (cazul India-China) și cu toate acestea de neclintit în poziționarea lor pentru schimbarea ordinii în care Occidentul are locul central. „Când vor înțelege oare europenii că problemele lor nu sunt și ale întregii lumi?“, se întreba ministrul de externe al Indiei, Subrahmanyam Jaishankar.

Asemenea atitudini, care destul de rar sunt dis­cutate în spațiul nostru public, reprezintă semnele unei schimbări a lumii și ne arată că ne aflăm în fața unui conflict mult mai amplu decât încercarea Rusi­ei de a-și reface spațiul postimperial aproape în limitele vechii Uniuni Sovietice.

Pivotarea Rusiei spre Asia-Pacific, dar și a Turciei, regăsirea de către aceasta din urmă a tradițiilor sale otomane, afișarea decomplexată a președintelui turc Recep Tayyip Erdogan în toate formatele internațio­nale al căror scop este schimbarea ordinii mondiale (Organizația de Cooperare de la Shanghai, procesul Astana, trilateralele cu Iranul și Rusia) – toate sunt semnele unui amplu proces de reașezare a lumii, un efect al deplasării centrului de greutate al geoeconomiei mondiale în Indo-Pacific.

Ne aflăm, așadar, în fața unei probleme mult mai grave decât o contestare de frontieră. Ne aflăm în fața unei contestări puternice a Occidentului ca reper, ca model societal și ca model economic. Dar mai ales ne aflăm în fața riscului ca noua ordine mondială să se bazeze în primul rând pe raporturile de forță în care acțiunile militare reprezintă doar o componentă.

Un conflict de o asemenea amploare are și un alt efect asupra sistemului internațional, nu numai de reașezare a alianțelor și de redefinire a raporturilor de forță. Are rol de accelerator al unor tendințe deja angajate, precum competiția pentru controlul fon­durilor marine (a se vedea sabotajele de pe traseul gazoductului Nord Stream 1), competiția spațială, competiția tehnologică, procesul de înlocuire a sis­temului dolar-euro în schimburile internaționale, cel puțin ale celor circumscrise marilor economii emergente, competiția de conectare și delimitare a unor spații strategice (proiectele Noilor Drumuri ale Mătăsii, ruta arctică, rutele occidentale alternative).

Pe scurt, nu este nevoie să așteptăm rezultatul pe teren al războiului din Ucraina, căci acesta nu va schimba foarte mult lucrurile. Conflictul va continua și poate chiar se va accentua, pentru că toți actorii implicați mai mult sau mai puțin direct vor căuta să tragă concluzii de pe urma secvenței militare din Ucraina și a sancțiunilor, vor căuta să corecteze defi­ciențele și să se repoziționeze.

Ceea ce se întâmplă acum în zona tradițională de influență a Franței din Sahel ne arată procesul de dislocare a Occidentului, logica organizării lumii în blocuri geopolitice și com­pe­tiția acerbă care se arată la orizont.

UE CU GEOMETRII VARIABILE. Această competiție va afecta și blocul comunitar european, alianțele lumii occidentale. Nuan­țele Ungariei, dilemele Franței pe fondul creș­terii cheltuielilor de înarmare ale Germaniei, tendințele grupării statelor pe inte­rese specifice în cadrul Uniunii Europene și a insti­tuționalizării unor formate de cooperare, proiectele de comunitate politică eu­ro­peană mai largă, promovate de Paris și Londra, toate acestea arată că undele seismice ale conflic­tului mondial a cărui sec­vență militară are loc în Ucraina vor schimba și harta lumii occidentale.

O Uniune Europeană cu geometrii variabile apare la orizontul nu foarte îndepărtat, iar poziția fiecărui stat membru în sânul acestei construcții va depinde de capacitatea de a participa la cât mai multe pro­iecte comune și de felul în care va ști să depășească actuala criză economică.

Ștefan Popescu este Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane la Universitatea Paris 1 - Sorbona și fost secretar de stat în MAE.