Dincolo de granițe: Cine sunt „campionii regionali” ai României

Puține companii au reușit să spargă ba­riera geografică și să iasă pe piețe stră­ine. Și mai puține au rezistat, și cu atât mai puține sunt cele cu potențial – fie el și teoretic – de „campioni regionali“.

Salad Box, lanțul de restaurante cu servire rapidă înființat în urmă cu cinci ani de patru antreprenori români, și-a anun­țat extinderea pe piața americană, printr-o nouă investiție în Manhattan. Recent, compania a deschis un restaurant în Miami. Salad Box – al treilea lanţ de restaurante cu servire rapidă ca număr de unităţi în România, după McDonald’s şi KFC – nu se află însă la prima ieșire peste hotare. Businessul lansat la Cluj-Napoca mai are afa­ceri în Ungaria și în Algeria, și e aproape de deschiderea unor restaurante în Spa­nia, Franța, Olanda, Italia, Irlanda și Bulgaria.

Salad Box se află într-un grup foarte select, de doar 41 de companii românești cu afaceri peste hotare, potrivit celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică (INS). În Cehia, de exemplu, există 233 de astfel de companii, iar în Polonia 1.023. Lipsa unor campioni regio­nali are mai multe cauze, legate atât de mentalitatea managerilor români, cât și de modul în care au crescut afacerile româ­nești. Multe dintre ele au prins avânt în perioada premergătoare crizei, ceea ce a afectat planurile de extindere peste hotare.

GREȘELI. O capcană în care cad mulți antreprenori care vor să se extindă în afară, nu neapărat doar cei români, este aceea că încearcă să exporte exact mode­lul de business din țara de origine. De multe ori au impresia că pot aplica aceeași strategie de vânzări, de marketing și de dis­­tri­buție pe care au implementat-o acasă. A fost „ca și cum te-ai uita la un film a doua oară“, spunea acum zece ani Dan Șucu, proprie­tarul Mobexpert, despre expansiunea retailerului de mobilă în regiune.

În 2007, Mobexpert deschidea primul său hipermagazin din afara țării, la Sofia (Bulgaria), în urma unei investiții de zece milioane de euro. Grupul a intrat și pe piața sârbă, însă criza a complicat calcu­lele, iar Șucu a decis în 2016 să închidă ope­rațiunile de peste hotare.

„Dincolo de factorii pe care nu îi poate controla o companie, orice ieșire peste hotare trebuie să aibă la bază o analiză foarte bună a pieței vizate, cu precădere în ceea ce privește concurența locală (fie ea autohtonă sau prin investitori străini), potențialul și dinamismul pieței respective, dar și a piețelor adiacente și, mai ales, profilul consumatorului“, spune

Camelia Mahalov, director în cadrul departamentului de taxe directe al Deloitte, specialist pe zona de retail, consumer busi­ness și manufacturing.

Șucu nu este singurul antreprenor obli­gat să își recalibreze operațiunile. Cristina Bâtlan a fost nevoită să renunțe la mai multe magazine deschise sub brandul Musette, în principal din motive le­ga­te de aprovizionare. În timp, Bâtlan a închis francizele din New York și Paris, deschise în 2010, respectiv 2012, și a renunțat și la magazinele din Liban și Mongolia. Lanțul de pantofi și accesorii continuă să aibă o prezență internațională, cu trei magazine în Israel, două la Budapesta, două la Sofia și unul la Viena.

Iar Musette nu este singurul brand din această industrie cu prezență interna­țio­nală. Producătorul sucevean de încălță­minte Denis Shoes are magazine la Kiev (Ucraina), dar și planuri de extindere către Vest, țintind piețele din Austria, Germania și SUA.

„Veteranii la putere“. Înainte de a-și pune problema de a deveni campioni regionali, companiile din România mai au de lucrat la capitolul dimensiune. Anul trecut, doar 46 de companii locale figurau în topul Deloitte al celor mai mari 500 de firme din regiune. Spre comparație, Polonia avea de patru ori mai multe.

Cele mai puternice companii româ­nești, catalogate de Banca Națională a Ro­mâniei (BNR) într-un studiu drept „ve­te­ranii la putere“ (companii care nu și-au întrerupt activitatea în ultimele două decenii), au o prezență regională modestă, în condițiile în care de la această categorie ar exista cele mai mari așteptări legate de extinderea în străinătate.

„În perioada 2005-2015, piețele externe au fost penetrate direct de către companiile autohtone prin efectuarea de in­ves­tiții străine directe de către 134 de asemenea entități“, reiese din cercetarea BNR. Fie din cauza mentalității mana­gerilor, fie din cauza puterii economice a firmelor, veteranii la putere s-au oprit la granițele țării, este concluzia studiului.

Pentru a încuraja eforturile companii­lor de a se dezvolta prin ieșirea pe noi piețe, executivul a adoptat recent nor­me­le metodologice de aplicare a „Progra­mului de susținere a internaționalizării operatorilor economici români“. Companiile interesate pot primi un grant în va­loa­re de circa 11.000 de euro prin care să-și finanțeze participări la târguri inter­na­ționale sau la misiuni economice organizate în străinătate.

Granturile sunt destinate, paradoxal, afacerilor mici și mijlocii, iar banii mai pot fi folosiți pentru crearea identității companiei, reali­zarea site-ului, participarea angajaților la cursuri de pregătire în domeniul tehnicilor de promovare a produselor sau serviciilor pe piețe noi sau analize și studii de piață.

„Trebuie să înţelegem că toţi antrepre­norii la nivel global urmează să-şi schim­be comportamentul radical în ur­mă­torii zece ani“, explica miza programului Ilan Laufer, ministrul pentru Mediul de Afa­ceri, Co­merț și Antreprenoriat. În cu­rând, mai spunea el, „ne vom adresa unei piețe globale de fiecare dată când vom avea o idee, o aplicație, o soluție“.

Deocamdată, avem doar normele meto­do­logice.

CINE, CE, CUM

Multe dintre companiile care au reușit să spargă bariera geografică se află pe lista celor mai mari afaceri din România. Chiar și așa, Guvernul a ales să aloce bani pentru internaționalizarea unor companii de talie mică.

• DIGI. Cea mai mare companie antreprenorială listată pe Bursa de Valori București (BVB) oferă servicii de telecomunicații în România și în Ungaria, dar are operațiuni și în Italia și Spania, unde deservește în principal comunitățile de români stabilite acolo. Operațiunile internaționale ale companiei au generat sub 30% din afacerile grupului.

• LA FÂNTÂNA. Furnizorul de apă și cafea pentru birouri pus pe picioare de antreprenorul Cristian Amza și-a consolidat prezența peste hotare cu ajutorul unor investiții făcute de două fonduri – polonezii de la Innova Capital și suedezii de la Oresa.

• DEDEMAN. Cel mai mare retailer român de bricolaj, și totodată cea mai mare afacere antreprenorială din România, a încercat fără succes să se extindă în Republica Moldova. Gălățenii de la Arabesque, pe de altă parte, au reușit să deschidă magazine în Ucraina, Bulgaria și Republica Moldova, fiind în prezent cel mai mare distribuitor de materiale de construcție din România.

FOTO: Laszlo Raduly