Devalorizarea leului: de ce atinge moneda națională, în fiecare zi, minim după minim

Primii pași către creșterea dobânzilor au fost deja făcuți, însă de aici încolo mi­siunea băncii centrale se anunță foarte complicată.

Acest articol a apărut în numărul 32 (22 ianuarie – 4 februarie) al revistei NewMoney

Precum un jongler căruia i s-au aruncat prea multe mingi în brațe, Banca Națio­nală a României (BNR) încearcă să gă­sească un nou echilibru între inflație, do­bânzi și curs, în contextul unor politici publice pro-ciclice, de natură să dea toate socotelile macroeconomice peste cap. Iar primul sacrificat ar putea fi chiar leul.

Pentru BNR, calculele pornesc de la in­flație – principalul indicator urmărit, dar de care depind toate celelalte. Prețurile ar putea crește cu până la 4% în prima parte a acestui an, peste ținta ofi­cia­lă, reiese din prognozele celor mai mulți specialiști. În consecință, board-ul băncii centrale a decis, la prima ședință din acest an, creș- terea ratei-cheie la 2% pe an – o decizie venită după un deceniu în care dobânzile au fost modificate doar în jos.

Revenirea inflației și creșterea dobânzilor nu reprezintă o noutate, fenomenul fiind așteptat de sectorul financiar, dar și de reglementatori. „Scumpirea“ banilor a fost întârziată de scăderile de taxe din ultima perioadă. Odată ce efectele acestor măsuri s-au disipat, inflația a revenit în teritoriul pozitiv. Parțial, creșterea este o consecință a regulilor statisticii (efectul de bază). De aceea, BNR urmărește mai degrabă așteptările inflaționiste. Deși acestea sunt un indicator de sentiment, se poate dovedi foarte periculos și poate influența semnificativ evoluția inflației.

DOBÂNZILE. Mesajul transmis de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în urma primei ședințe din acest an, este că banca cen­trală va ține în frâu aceste așteptări prin creșteri succesive ale ratei dobânzii de politică monetară – dobândă la care BNR împrumută băncile, do­bândă care „dă tonul“ dobânzilor la credite. „Nu vedem mișcări ample ale do­bân­zilor“, a spus Isă­rescu. De altfel, multe dintre deciziile luate de board-ul BNR în ultima perioadă au vizat calibrarea instrumentelor pe care le are la dispoziție în așa fel încât dobânzile din piață să aibă un spațiu de ma­nevră cât mai scăzut. Cu alte cuvinte, să se „plimbe“, în sus sau în jos, pe un coridor cât mai îngust.

„Vedem un nivel al dobânzii undeva la 100 de puncte de bază peste rata inflației. Considerând o rată a inflației țintă de 2,5%, o dobândă neutră în România ar fi de 3,5%“, explică Ciprian Dascălu, econo­mist-șef ING, relația complicată dintre inflație și dobânzi.

BNR mai are însă o problemă. „Nu se dorește nici creșterea costului creditării. Pactic, se vrea ca transmiterea creșterilor de rată de dobândă în costul final la depozite sau la credite să fie oarecum dimi­nuată“, comentează Dascălu. Din calcu­lele băncii centrale, o creștere a ROBOR-ului creează probleme la adresa sta­bi­li­tății sistemului financiar din România. Mulți debitori și-au luat credite pe care nu le prea pot duce în condițiile unor creșteri ale costurilor, iar acest lucru poate crea noi probleme pentru băncile locale care încă își curăță portofoliile de creditele neperformante rezultate în urma crizei. ROBOR-ul la trei luni îl văd într-o bandă de variație de 3-3,5% pentru anul în curs“, spune Iancu Guda, președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).

CURSUL DE SCHIMB. „Lăsați cursul să își facă datoria“, a fost mesajul clar al guvernatorului. Dacă inflația crește și do­bân­zile sunt ținute din „scurt“, ajustarea se va face prin curs, a lăsat el de înțeles. Pentru BNR, o depreciere de 5-6% a leului ar fi accepta­bilă, însă guvernatorul nu a precizat nivelul față de care s-ar raporta aceasta. În ultimii patru ani, leul a pierdut sub 4% în raport cu euro, dar a existat și un 2009 în care moneda națională a pierdut 6% în raport cu mo­neda europeană.

Circa 40% din stocul de credite din Ro­mânia este în continuare denominat în euro, iar la acestea se mai adaugă și o parte a datoriei publice. Evoluția leului în raport cu euro continuă să fie o preocupare importantă la nivelul societății, atât de importantă încât poate crea așteptări inflaționiste, extrem de periculoase dacă scapă de sub control. „Impactul cursului de schimb asupra inflației din România și asupra așteptărilor inflaționiste este foarte mare. Suntem în continuare învățați să gândim în euro“, spune Ciprian Dascălu. Iar dacă euro crește și leul scade, cei în căutarea unor locuințe, spre exemplu, s-ar putea aștepta la scumpiri, tocmai acele așteptări pe care banca centrală speră să le țină în frâu.

Adrian Rădulescu, senior economist al Băncii Transilvania, se așteaptă ca BNR să majoreze rata de dobândă de referință până la un nivel de 3,5% la finalul anului.

NOUA MISIUNE. Pe lângă mingile pe care le jonglează deja, BNR încearcă să își cali­breze instrumentele în așa fel încât inevitabila creștere a dobânzilor să nu descurajeze investițiile, în contextul în care eco­nomiștii avertizează că motorul consumului încetinește. „Avem o creștere eco­nomică peste potențial, o cerere peste potențialul de producție al economiei“, a avertizat Isărescu, adăugând că aceste lucruri se traduc fie printr-un deficit comer­cial (diferența dintre exporturi și importuri) mai mare, fie printr-o inflație mai mare. „Niciuna nu este de dorit. Trebuie să fie atenuată prin corecții graduale“, a punctat guvernatorul.

În toamna anului trecut, pentru prima dată în șase trimestre, investițiile (forma­rea brută de capital fix) au avut o contri­buție pozitivă la creșterea economică. „Prognoza oficială (de creștere economică pentru 2018, n.r.) pe care e construit bu­getul (de stat, n.r.) are în spate ideea de rotație dinspre consum înspre investiții“, spune Horia Braun Erdei, economist-șef BCR. În opinia sa, inversarea motoarelor de creștere nu este posibilă fără contri­bu­ția sectorului public, în contextul în care sectorul privat a fost responsabil pentru mare parte din investițiile realizate anul trecut. Braun crede că următorii ani ar fi favorabili pentru rotație, în condițiile în care, istoric, România a atras foarte multe fonduri europene spre finalul exercițiului financiar, acestea fiind un motor important al investițiilor publice.

Reorientarea către investiții ar rezolva, de altfel, o altă mare problemă a României – deficitele comerciale care pun presiune pe curs. „75% din creșterea consumului s-a dus în import. Cum rupem această le­gă­tură? Numai prin orientarea acestui consum către producția internă și aceasta nu se poate face decât prin creșterea com­petitivității, care nu poate fi făcută decât prin creșterea investițiilor“, spune Iancu Guda.

La un leu cheltuit, o companie din Ro­mânia obține un produs cu un preț final de 1,6 lei. În Germania, cu o cheltuială de un euro se obține un produs de trei euro, deci o triplare a valorii adăugate. Numai că până să ajungem și noi acolo, calculele trebuie ajustate cu inflația, dobânzile și cursul.

FOTO: Getty Images