Descoperiri-surpriză despre cel mai grav accident nuclear din istorie. Adevăratele cauze ale exploziei de la Cernobîl
La mai bine de trei decenii de la accidentul nuclear de la centrala de la Cernobîl, cercetătorii suedezi au noi explicații legate de incidentul devastator din noaptea dintre 25 și 26 aprilie 1986.
Varianta oficială dată publicității, la ceva timp după explozie, a fost că reactorul 4 a suferit o explozie catastrofală a cazanelor sub presiune de abur, ceea ce a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare nucleară. Aceasta a fost ipoteza acceptată în 1986, însă, acum, o echipă de cercetători de la Universitatea Stockholm a venit cu noi concluzii, notează sciencealert.com. Aceștia vor să demonstreze că explozia a fost una nucleară și nu una de abur. Astfel că au reluat șirul evenimentelor premergătoare exploziei de la miezul nopții.
Mai multe evenimente, care au contribuit la dezastru, au avut loc în dimineața zilei de 25 aprilie 1986. Operatorii rulau reactorul la putere mică, care era instabilă și fără măsurile de siguranță corespunzătoare. În acel moment, reactoarele aveau ceva numit coeficient de vid gol, ceea ce înseamnă că lichidul de răcire a fost transformat în abur sau a fost pierdut în alt mod, mai scrie sursa citată.
În același timp, lucrătorii de la uzină încearcă să realizeze un experiment pentru a crea o buclă de feedback pozitivă, prin care puterea ar crea abur. Însă producția de energie a reactorului a fost redusă spre 50%. Cu toate acestea, sistemul de control automat al reactorului a intervenit, prin introducerea tijelor de comandă și menținerea nivelului de putere scăzut.
Din motive care nu sunt pe deplin cunoscute, cineva a inițiat o oprire de urgență. Aceasta a inițiat introducerea completă a tijelor de control – ale căror vârfuri de grafit au deplasat agentul de răcire a apei și au provocat o creștere periculoasă a puterii, generând mai mult abur.
Această creștere a presiunii aburului și a căldurii a rupt tuburile de presiune care conțin combustibil. Se crede că acest lucru se întâmpla când a avut loc prima explozie a aburului, când a fost distrus acoperișul reactorului și eliberarea materialului radioactiv în atmosferă. A doua explozie a avut loc câteva secunde mai târziu.
Teoria exploziei nucleare
Potrivit fizicianului nuclear Lars-Erik De Geer și a echipei sale din cadrul Agenției Suedeze de Cercetare a Apărării, Institutului Meteorologic și Hidrologic Suedez și Universității Stockholm, prima explozie a fost mult mai probabil să fi fost nucleară. Dacă este corect, constatările lor contravin asigurărilor anterioare că nici o centrală nucleară nu a avut vreodată o explozie nucleară sau că o astfel de explozie ar fi „imposibilă”, potrivit sciencealert.com.
Cele două explozii au împrăștiat materialul radioactiv în aer, de unde a fost transportat de vânt în Europa. În 1986, cercetătorii de la Institutul de Radiologie VG Khlopin din Leningrad au descoperit efecte negative asupra exploziei de la orașul rusesc Șerepoveț, la 370 de kilometri nord de Moscova și la 1.000 de kilometri la nord de Cernobîl, sub formă de xenon izotopi.
Dar Șerepoveț este în afara căii cunoscute a răspândirii contaminării de la Cernobîl. Potrivit lui De Geers și a echipei sale, dacă ar fi apărut o explozie nucleară la uzină, acest lucru ar fi putut arunca materiale mai mult decât o explozie de abur la o altitudine de până la 3 kilometri (1,86 mile). Oamenii de știință din cadrul Institutului VG Khlopin Radium au analizat acești izotopi și au constatat că au fost recent produși, cel puțin parțial, prin fisiune nucleară – ceea ce indică o explozie nucleară.
Examinarea reactorului a arătat, de asemenea, că explozia a topit o placă de oțel cu grosimea de doi metri, sub miez. Potrivit echipei de cercetători, aceasta seamănă cu o explozie nucleară, și nu a explozie de abur. Și un pescar local, martor al incidentului, a raportat că a văzut un blitz albastru deasupra reactorului, lucru care conduce la aceeași concluzie: explozie nucleară.
FOTO: Mediafax / Hepta
