Decizie de 7 miliarde de euro: pe mâna cui vă dați banii de pensii?

Alexandra Pele 26/09/2017 | 15:28 Financiar
Decizie de 7 miliarde de euro: pe mâna cui vă dați banii de pensii?

Acest articol apare în numărul 24 (25 septembrie – 8 octombrie) al revistei NewMoney

Una dintre puținele reforme structu­rale făcute de România în ultimul deceniu ar putea fi inversată. Cea mai im­portantă întrebare este în mâinile cui își vor încredința contribuabilii români viitorul financiar ale statului sau ale fondurilor private de pensii?

Proeminentul psiholog și economist com­portamental Dan Ariely este de pă­rere că multe dintre deciziile pe care le luăm sunt, în esență, iraționale, dar și că, odată conștientizată, această irațio­na­li­tate se poate dovedi benefică. Un exemplu pe care îl oferă adesea ca argument are legătură cu donatorii de organe.

Statisticile arătau până nu demult că procentul persoanelor care acceptă să devină donatori diferă foarte mult între state pe care le considerăm adesea si­­mi­­­lare în termeni de dezvoltare sau cultură: Danemarca și Suedia, Germania și Austria sau Olanda și Belgia. Cu toate acestea, rata donatorilor se apropie de 100% în Suedia, Austria și Belgia, în vreme ce în statele „pereche“ aceasta este de sub 30%. Diferențele uriașe nu au nicio legătură cu mentalitatea sau spe­cificul local, cum ne-am putea aș­tepta. Diferențele sunt date de modul în care este construit chestionarul prin care cetățenii sunt rugați să-și exprime opțiunea cu privire la acest subiect.

Mai exact, imensa diferență dintre opt-in și opt-out. În Danemarca, Germa­­nia și Olanda, cetățenii erau rugați să bifeze o căsuță dacă doresc să devină donatori de organe – deci opt-in. În Suedia, Austria și Belgia, ei erau rugați să bifeze căsuța dacă nu doresc să fie donatori – deci opt-out. În ambele cazuri, oamenii au preferat să nu bifeze căsuța, însă în scenariul al doilea acest lucru îi făcea automat donatori de organe. Stu­dii­le lui Ariely par să sugereze că atunci când avem de luat o decizie grea, dificultatea alegerii îi determină pe mulți să aleagă opțiunea implicită.

FOTO: Guliver / Getty Images

 

Aproape șapte milioane de români vor avea de luat, cel mai probabil, o astfel de decizie anul viitor, dacă Pilonul II, al pensiilor private obligatorii, va deveni opțio­nal. Exemplul lui Ariely arată cât de im­portantă va fi până și forma în care se va realiza administrativ acest lucru.

PILONII SOCIETĂȚII. Începând din mai 2008, în România funcționează un sistem de pensii bazat pe trei piloni. Această reformă a apărut ca urmare a numeroaselor studii care indică faptul că sistemul public de pensii nu va mai fi sustenabil, pe fondul fenomenului de îmbătrânire a populației. Motivele punctuale sunt strâns legate de creșterea speranței de viață, de scăderea natalității și de intensificarea migrației, potrivit unui document întocmit de Comisia Națională de Prog­noză (CNP) în urmă cu câțiva ani.

În prezent, în România există în jur de 4,8 milioane de angajați care plătesc pensiile a peste cinci milioane de beneficiari, potrivit datelor Ministerului Muncii. Prin virarea unui procent din contribuții (5,1% în prezent) în conturile unor fonduri private de pensii, care investesc banii în ins­trumente considerate sigure, statul spera să reducă din povara viitoare a sistemului public. Primul pilon, către care se îndrea­­p­­­­­tă cea mai mare parte a contribu­țiilor, este cel al pensiilor publice, de stat, și func­­țio­nează după principiul pay-as-you-go. Practic, din contri­buțiile colectate în pre­zent se plătesc pensiile datorate în momentul de față, statul angajându-se ca ac­tualii contri­buabili să beneficieze la rândul lor de pensie, când ies din câmpul muncii. Cel de-al doilea este al pensiilor private obli­gatorii, iar al treilea, al pensii­lor private facultative.

Comparația dintre ultimele două poate indica, parțial, deschiderea sau mai exact lipsa de deschidere a angajaților de a participa voluntar la un sistem de economi­si­re pe termen lung. La Pilonul II, care este obligatoriu, sunt înscrise în jur de 6,8 milioane de persoane, potrivit Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). La Pi­­lo­nul III, cel facultativ, erau în­registrate la sfârșitul lui 2016 în jur de 410.000 de per­soane, adică de 17 ori mai pu­țini parti­ci­panți decât la pilonul obligatoriu.

Investiția într-un viitor financiar mai bun este, prin urmare, o preocupare a unui număr relativ redus de persoane. Datele referitoare la gradul de economi­sire par a spune același lucru. Să luăm drept exemplu depozitele bancare, unul dintre cele mai la îndemână instrumente. La sfârșitul anului trecut, 10,3 milioane de deponenți aveau economii la bancă. Trei sferturi dintre ei aveau însă în conturi echi­valentul a doar 3,5% din valoarea to­­tală a depozitelor. În cazul lor, depozitul mediu era de 640 de lei, potrivit calculelor prim-viceguvernatorului Băncii Națio­nale a României (BNR), Florin Georgescu.

În același timp, 1% din deponenți, cei cu depozitele cele mai mari, dețineau aproape 40% din totalul economiilor, rezultând un depozit mediu de peste ju­mă­tate de milion de lei.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.
← Close