Decizie de 7 miliarde de euro: pe mâna cui vă dați banii de pensii?

Acest articol apare în numărul 24 (25 septembrie – 8 octombrie) al revistei NewMoney

Una dintre puținele reforme structu­rale făcute de România în ultimul deceniu ar putea fi inversată. Cea mai im­portantă întrebare este în mâinile cui își vor încredința contribuabilii români viitorul financiar – ale statului sau ale fondurilor private de pensii?

Proeminentul psiholog și economist com­portamental Dan Ariely este de pă­rere că multe dintre deciziile pe care le luăm sunt, în esență, iraționale, dar și că, odată conștientizată, această irațio­na­li­tate se poate dovedi benefică. Un exemplu pe care îl oferă adesea ca argument are legătură cu donatorii de organe.

Statisticile arătau până nu demult că procentul persoanelor care acceptă să devină donatori diferă foarte mult între state pe care le considerăm adesea si­­mi­­­lare în termeni de dezvoltare sau cultură: Danemarca și Suedia, Germania și Austria sau Olanda și Belgia. Cu toate acestea, rata donatorilor se apropie de 100% în Suedia, Austria și Belgia, în vreme ce în statele „pereche“ aceasta este de sub 30%. Diferențele uriașe nu au nicio legătură cu mentalitatea sau spe­cificul local, cum ne-am putea aș­tepta. Diferențele sunt date de modul în care este construit chestionarul prin care cetățenii sunt rugați să-și exprime opțiunea cu privire la acest subiect.

Mai exact, imensa diferență dintre opt-in și opt-out. În Danemarca, Germa­­nia și Olanda, cetățenii erau rugați să bifeze o căsuță dacă doresc să devină donatori de organe – deci opt-in. În Suedia, Austria și Belgia, ei erau rugați să bifeze căsuța dacă nu doresc să fie donatori – deci opt-out. În ambele cazuri, oamenii au preferat să nu bifeze căsuța, însă în scenariul al doilea acest lucru îi făcea automat donatori de organe. Stu­dii­le lui Ariely par să sugereze că atunci când avem de luat o decizie grea, dificultatea alegerii îi determină pe mulți să aleagă opțiunea implicită.

Aproape șapte milioane de români vor avea de luat, cel mai probabil, o astfel de decizie anul viitor, dacă Pilonul II, al pensiilor private obligatorii, va deveni opțio­nal. Exemplul lui Ariely arată cât de im­portantă va fi până și forma în care se va realiza administrativ acest lucru.

PILONII SOCIETĂȚII. Începând din mai 2008, în România funcționează un sistem de pensii bazat pe trei piloni. Această reformă a apărut ca urmare a numeroaselor studii care indică faptul că sistemul public de pensii nu va mai fi sustenabil, pe fondul fenomenului de îmbătrânire a populației. Motivele punctuale sunt strâns legate de creșterea speranței de viață, de scăderea natalității și de intensificarea migrației, potrivit unui document întocmit de Comisia Națională de Prog­noză (CNP) în urmă cu câțiva ani.

În prezent, în România există în jur de 4,8 milioane de angajați care plătesc pensiile a peste cinci milioane de beneficiari, potrivit datelor Ministerului Muncii. Prin virarea unui procent din contribuții (5,1% în prezent) în conturile unor fonduri private de pensii, care investesc banii în ins­trumente considerate sigure, statul spera să reducă din povara viitoare a sistemului public. Primul pilon, către care se îndrea­­p­­­­­tă cea mai mare parte a contribu­țiilor, este cel al pensiilor publice, de stat, și func­­țio­nează după principiul pay-as-you-go. Practic, din contri­buțiile colectate în pre­zent se plătesc pensiile datorate în momentul de față, statul angajându-se ca ac­tualii contri­buabili să beneficieze la rândul lor de pensie, când ies din câmpul muncii. Cel de-al doilea este al pensiilor private obli­gatorii, iar al treilea, al pensii­lor private facultative.

Comparația dintre ultimele două poate indica, parțial, deschiderea sau mai exact lipsa de deschidere a angajaților de a participa voluntar la un sistem de economi­si­re pe termen lung. La Pilonul II, care este obligatoriu, sunt înscrise în jur de 6,8 milioane de persoane, potrivit Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). La Pi­­lo­nul III, cel facultativ, erau în­registrate la sfârșitul lui 2016 în jur de 410.000 de per­soane, adică de 17 ori mai pu­țini parti­ci­panți decât la pilonul obligatoriu.

Investiția într-un viitor financiar mai bun este, prin urmare, o preocupare a unui număr relativ redus de persoane. Datele referitoare la gradul de economi­sire par a spune același lucru. Să luăm drept exemplu depozitele bancare, unul dintre cele mai la îndemână instrumente. La sfârșitul anului trecut, 10,3 milioane de deponenți aveau economii la bancă. Trei sferturi dintre ei aveau însă în conturi echi­valentul a doar 3,5% din valoarea to­­tală a depozitelor. În cazul lor, depozitul mediu era de 640 de lei, potrivit calculelor prim-viceguvernatorului Băncii Națio­nale a României (BNR), Florin Georgescu.

În același timp, 1% din deponenți, cei cu depozitele cele mai mari, dețineau aproape 40% din totalul economiilor, rezultând un depozit mediu de peste ju­mă­tate de milion de lei.

Fondurile de pensii private facultative administrează active de circa 0,3 miliarde de euro, față de aproape șapte miliarde la Pilonul II. În medie, un participant are în cont în jur de 800 de euro, față de 1.040 de euro în cazul Pilonului II. O întrebare la care e greu de găsit un răspuns este, așadar, în ce măsură se vor orienta an­gajații către fondurile private, în contextul în care puțini au ales să-și suplimen­te­ze veniturile viitoare printr-o contri­bu­ție la Pilonul III, cu toate că aceste sume sunt deductibile atât pentru angajat, cât și pentru angajator.

RANDAMENTE. Motivul oficial invocat pentru a justifica eliminarea caracterului obligatoriu al Pilonului II a fost legat de randamente – câștigurile realizate de fondurile private în urma investițiilor făcute. Autoritățile susțin că „randamentul“ sistemului public, unde majorările pot fi con­se­cința unei decizii politice, este superior celui al pensiilor private.

Randamentul mediu obținut la nivelul întregului Pilon II, de la intrarea primelor contribuții lunare în conturi și până la finele anului 2015, a fost de 5,37%, ceea ce situează România pe locul întâi în topul randamentelor obținute de sistemele de pensii private la nivelul Uniunii Europene, potrivit studiului organizației Better Finance din 2016. „Ce înseamnă un nivel de 5% al randamentului mediu anual al unei investiții pe termen lung? Valoarea contului individual se dublează într-un interval de 15 ani, dacă valoarea contribuției lunare rămâne constantă“, explică Dragoș Neacșu, CEO al Erste Asset Management.

De altfel, o analiză realizată de Nicoleta Ciurilă, asistent la Universitatea din Am­sterdam, arată că randamentul pensii­lor publice este de -5,8% pentru bărbații care câștigă salariul mediu pe economie, și de -0,2% pentru femei, în ciuda creșterii punc­tului de pensie. „Oamenii pierd din contribuția către Pilonul I, în loc să câș­tige. Cum randamen­tul Pilonului II nu a fost niciodată ne­gativ, concluzia mea este că Pilonul I are un ran­da­ment mult mai prost decât Pilonul II pentru persoa­nele intrate în activitate în ultimii 10-20 de ani și care vor prinde vârs­tele de pen­sionare mărite din 2030“, explică aceasta.

Un punct sensibil, vizavi de „randamentele“ pe care le poate oferi statul este și capacitatea acestuia de a majora pe viitor punctul de pensie, având în vedere că o treime din pensiile plătite sunt finanțate pe datorie. „Cu cât speranța de viață va crește, cu atât randamentul Pilonului I va fi mai ridicat, dar nu va depăși 2%, ceea ce este foarte puțin față de ce a oferit Pilo­­nul II de la constituire. Pentru cei cu pensii speciale (poliție, armată, ma­gis­tra­tură), Pilonul I oferă o rentabilitate mai mare decât Pilonul II“, mai spune Ciurilă.

DREPTUL LA PENSIE. Potrivit Constituției, pensia este unul dintre drepturile pe care statul este obligat să le asigure cetățe­ni­­lor. Bugetul public ilustrează însă foarte clar cum plata pensiilor devine de la an la an un capitol bugetar tot mai sensibil. În ultimul deceniu, diferența dintre contri­bu­țiile angajaților și pensiile plătite s-a ridicat la peste 24 de miliarde de euro, reiese din calculele NewMoney pe baza datelor Ministerului Finanțelor. Doar în prima jumătate a acestui an, „gaura“ de la pensii a depășit 1,3 miliarde de euro.

Întrebat cum vede alegerea pe care s-ar putea să o aibă de făcut angajații anul vii­tor – transferul celor 5,1% către Pilonul II ca până acum sau către stat –, Dan Ariely spune pentru NewMoney că „pare o întrebare foarte complexă care se rezumă la încrederea pe care cetățenii o au în stat și în companiile private“.

Anul trecut, la bugetul de pensii s-au vărsat contribuții de 8,3 miliarde de euro. La fondurile de pensii private au ajuns alte 1,3 miliarde de euro. Din 2018, lucrurile ar putea arăta însă cu totul altfel.

BAN CU BAN

Fondurile de pensii private se numără printre marii finanța-tori ai statului român, ei finanțând diferența dintre veniturile și cheltuielile publice. De asemenea, acestea sunt cei mai mari investitori instituționali ai Bursei de Valori București (BVB).

• CONTURI. Valoarea medie a unui cont pentru cei aproximativ 6,8 milioane de participanți cu conturi active în Pilonul II era, la finele anului trecut, de 4.719 lei (circa 1.040 de euro), în creștere cu 22,2% față de sfârșitul lui 2015, reiese din datele Autorității de Suprave-ghere Financiară (ASF). În jur de 4,7 milioane de participanți (70%) aveau în cont până în 5.000 de lei. Valoarea contului pentru 1,1 milioane de parti-cipanți era cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei (12,4%). În cazul celor 3,2 milioane de participanți care au început să contribuie încă de la debutul Pilonului II, în mai 2008, valoarea medie a contului era de 7.011 lei (1.544 de euro).
• INVESTIȚII. În 2016, la Pilonul II au fost vărsate contribuții de 1,3 miliarde de euro, valoarea medie a unei contribuții fiind de 128,4 lei. Prin urmare, activele totale ale acestor fonduri au ajuns la aproape șapte miliarde de euro. Dacă adăugăm și activele Pilonului III, totalul ajunge la circa 7,3 miliarde de euro, adică 4,35% din PIB. Cea mai mare parte a acestor bani (în jur de 65%) sunt investiți în titluri de stat (instrumente prin care Guvernul finanțează datoria publică a României). Celelalte instrumente au înregistrat următoarele ponderi: acțiuni 18,84%, depozite bancare 7,06%, obli-gațiuni corporative 3,38%, titluri de participare 3,71%, obligațiuni municipale 1,26%.

FOTO: Guliver / Getty Images