De la bani la brânză și înapoi

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

La jumătatea lunii ianuarie, artistul Pavel Brăila a deschis, la București, în spațiile Eastwards Prospectus, expoziția „New Year’s Dissections“. Ce legătură există între eveniment și miliardul de do­lari furat în 2014 din băn­cile moldovenești?

Artistul își împarte viața între Chișinău și Berlin. Inițial, a vrut să devină bucătar, ulterior, studiile l-au dus spre zone tehnice și, pe neaș­teptate, s-a văzut chemat să ex­pună la cele mai mari expoziții de artă din Europa. Brăila a adus în Capitală un tablou și mai multe instalații, bani și serigrafii, conserve și lucrări video. Cele mai multe dintre acestea sunt concepute special pentru evenimentul care este deschis până pe 12 martie. „Vino, ți-am adus niște brânză“, rostea prietenos artistul în telefon atunci când am intrat în biroul din gale­rie. „E sora mea, acum stă în București și i-am adus un borcan cu brânză de acasă“, îmi explica în scurtă vreme. Am vrut să știu dacă este vreo dife­rență între brânza con­servată expusă în subsolul expoziției și borcanul adus de Pavel Brăila pentru sora sa. „Sunt la fel! O să desfac una mai târziu ca să gustați“.

Călătoria. Titlul evenimentului pregătit de Brăila, „Disecțiile de Anul Nou“, este împrumutat de la o lucrare video care rulează pe un ecran. Trei perspective asupra Revelionului dintre 2011 și 2012 filmate la Chișinău surprind detalii din viața de zi cu zi a capitalei Moldovei în noap­tea în care între Mos­co­va și Chișinău a fost cea mai mare diferență de fus orar. Pavel își amintește cum cioc­nești paharul de două ori la Revelionul moldovenesc. O dată închini atunci când vine miezul nopții la Mos­cova și, a doua oară, atunci când ceasul arată ora 12.00 și la Chișinău.

Povestea. Întâmplarea a făcut să renunțe la meseria de bucătar pentru care se pregătise și să urmeze un drum care avea să îl ducă la artă: „Aveam certificat de bucătar pentru că, atunci când ieșeai din școala sovietică, aveai o meserie. În a noua și a zecea, mergeam în fiecare marți și învățam o meserie. Eu am ales să fiu bucă­tar, dar nu mi-a folosit. Când m-am dus să depun documentele la universitate, m-au întrebat ce medalie am: de aur sau de argint. Atestatul din liceu era o medalie și, dacă erai eminent, primeai de aur. Eu am vrut să intru la tehnologia industriei alimentare. Am aplicat în 1989. Atunci încă nu era posibilitatea plecării la București. Mi-au spus că, fără medalie, nu am nicio șansă pentru că sunt deja 30 de medaliști înscriși pentru cele 20 de locuri. Și eu nu am avut medalie pentru că nu am fost chiar bestial la școală“, des­crie Pavel părăsirea traseului profesional pe care îl avea în vedere în adolescență.

Dar continuarea poveștii este o instalație artis­tică în sine: „Mi-au dat un sfat să merg la mașini și aparate din industria alimentară. Eu, din greșeală, am citit doar industria alimentară. Nu mi-am dat seama că mergeam să studiez inginerie. În prima zi, când am intrat la geo­metrie descriptivă sau geometrie mecanică… și când am văzut tot fierăritul din jur și desenele tehnice de pe pereți… mă întrebam unde am intrat. Pentru mine a fost un șoc“. Arta a apărut, inițial, ca un hobby care îl scotea din ritmurile școlii pe care tatăl său a insistat să o ducă până la capăt.

MILIARDUL. Primul lucru pe care îl vezi atunci când urci la etajul expoziției este un tablou uriaș despre care criticul Raluca Voinea spune că înfăți­șează „un gangster transformat în erou revolu­țio­nar“. În spatele său se întind pe perete pânzele ale căror culori sunt împrumutate de pe pachetele de bani moldovenești. Inspirată de ceea ce a fost numit „jaful secolului“ – furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar moldovean, între 2012 și 2014, lucrarea „oferă o reprezentare vizuală pentru această sumă de bani într-o serie de șase serigra­fii, fiecare dintre ele redând miliardul în câte una dintre bancnotele ce formează sistemul monetar al țării“, ex­pli­că cri­ticul de artă Raluca Voinea.

Astfel, expo­ziția îți arată cum tre­ce miliardul furat în imaginar. O altă lucrare îți dă senzația pe care o aveai atunci când loveai cu o minge un pe­re­te la nesfâr­șit. În alt colț vezi cum au trăit oamenii obișnuiți și mași­nile de scris trecerea de la grafia chirilică la cea latină în Basarabia.

Arta lui Pavel Brăila a fost recu­nos­cută după par­ticiparea la expozițiile Documenta11 (Kassel, 2002) și în bienala Manifesta 10 (2014). A realizat conceptul artistic al primului Pavilion al Moldovei la Expoziția Universală (Milano, 2015), iar expozi­țiile sale personale au avut loc la Neue Nationalga­lerie (Berlin, 2007), Yvon Lambert (Paris, 2008) și Galerie Jan Dhaese (Gent, 2009).

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Disecțiile” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text]Expoziția lui Brăila conține mai multe lucrări video.[/vc_column_text][vc_column_text]Recalling Events. Când studia la Jan van Eyck Academie în Olanda, și-a invitat colegii să vadă un performance în care Brăila scria pe jos cu cretă date din viața sa și apoi le ștergea cu tot corpul.

Narrated History. O serie de interviuri de rememorare realizate de Pavel Brăila cu părinții.

Kick Off. Ușa unui garaj este lovită cu o minge. Loviturile pornesc din spatele camerei de filmat, din punctul în care privești.

Foaia de control. Un meșteșugar reglează o mașină de scris căreia i-au fost schimbate caracterele chirilice în caractere latine.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]