De ce Romgaz se finanțează mult mai ieftin decât statul

Îndeobște, economiștii spun că nicio companie nu se poate împrumuta mai ieftin decât țara în care ac­ti­vează. Este o regulă care, evident, se încalcă din când în când. Recent, mass-media a scris că Romgaz a luat un împrumut la o dobândă-record. Recordul este, de data aceasta, legat de nivelul scăzut al do­bânzii și nu de o rată înaltă, așa cum s-a în­tâmplat de­seori. Cu alte cuvinte, Romgaz, o companie cu ca­pital majoritar de stat, a reușit să se împrumute la o do­bândă cu mult mai mică decât se împrumută sta­tul român. Concret, Romgaz a luat un credit de 325 de milioane de euro, cu o dobândă egală EURIBOR la trei luni plus o marjă de 0,05%. Ceea ce înseamnă circa 0,4% pe an. Dobânda este variabilă, de­pinzând de indicatorul EURIBOR, care acum este în conti­nuare scăzut, dar care este de așteptat să crească sub presiunea majorării dobânzii-cheie pe care o va opera Banca Centrală Europeană.

În schimb, România se împrumută în euro de pe piețele financiare internaționale la o dobândă care ajunge la 4%.

EXPLICAȚII. De ce o firmă de stat poate să ia un cre­dit mult mai ieftin decât statul? De ce o compa­nie cum este Romgaz scapă de celebra penalizare a riscului de țară, care, inevitabil, crește dobânda la care se împrumută orice firmă care activează în România? Dobânda foarte mică arată că banca a avut încredere în proiectul pe care îl finanțează. Este vorba despre proiectul din Marea Neagră, unde Romgaz a cumpărat participația companiei Exxon și este acum partener egal cu OMV Petrom pentru a exploata pe­ri­metrul Neptun Deep.

Se poate înțelege că, pe de o parte, prima etapă a proiectului, preluarea participației Exxon, și, pe de altă parte, partenerii și importanța strategică au fă­cut ca finanțatorul să fie convins nu doar că Romgaz are o bună bonitate, dar a și acceptat o dobândă foarte mică, o rată care asigură debitorului o „gură de oxigen“ pentru viitorul afacerii.

Oferă dobânda redusă la care s-a finanțat Romgaz garanția că proiectul va fi dus până la capăt, adică până la momentul în care va începe efectiv extra­gerea gazului natural din Marea Neagră? Nivelul dobânzii în sine nu este o garanție, dar poate fi de ajutor în gestionarea costurilor proiectului de către compania de stat. În plus, dacă Romgaz va reuși să respecte, chiar și cu o oarecare aproximație, terme­nele de lucru ale proiectului Neptun Deep, este clar că va putea găsi finanțare, fie la aceeași bancă, fie la o alta. O finanțare de un anumit nivel (în cazul de față, sute de milioane de euro) introduce compania într-o zonă propice creditelor. De fapt, se deschide ușa și pentru alte linii de împrumut, absolut necesare, pentru că un proiect de o asemenea anvergură (exploatarea unui perimetru important din Marea Neagră) are nevoie de un parteneriat cu băncile. De­sigur, Romgaz nu va finanța singură scoaterea gaze­lor din mare, ci alături de partenerul ei, OMV Petrom.

MINUSURILE ROMÂNIEI. De ce nu reușește și România performanțe financiare precum cea a Rom­gaz? Pentru că, spre deosebire de compania de stat, statul român nu oferă investitorilor prea multă încredere că își vor primi banii. În acest caz, dobânda, costul banilor împru­mu­tați, crește.

România este mai puțin credibilă financiar decât firma Romgaz, pentru că un prospect de emisiune al împrumutului realizat pe piețele financiare interna­țio­nale trece în revistă o bună parte din problemele cu care se confruntă România la nivel macroecono­mic. Adică, un deficit bugetar mare, marcat de faptul că România este în continuare în procedura de deficit excesiv a Comisiei Europene, o creștere destul de rapidă a datoriei publice, care a ajuns la 50% din produsul intern brut, un nivel care poate părea lejer față de alte state europene, dar care poate să crească accelerat în următorii ani.

Costuri de împrumut mari, în mod tradițional. De ani la rând, România se împru­mută scump, la rate de dobânzi mari, uneori cele mai mari din UE. De aceea, istoricul împrumuturilor în valută nu ajută deloc România. Deficitul balanței comerciale, deficitul contului curent, lipsa de restructurare a sectorului pu­blic sunt alți indicatori macro care scad șansele de a obține o rată de do­bândă mai mică. În fine, analiza economiei românești ia în calcul acum și modul de derulare a Planului Național de Redresare și Rezili­ență (PNRR). Acest program este avut în vedere de către investitori și agențiile de rating întrucât buna desfășurare a PNRR ar aduce României un aflux financiar important, in­vestiții și reforme. Exact ceea ce își dorește orice investitor străin care vrea să cumpere datorie publică autohtonă.

Romgaz nu a avut neapărat un comportament investițional impecabil. Cel mai clar exemplu este întârzierea finalizării centralei electrice de la Iernut, din județul Mureș. Dar Marea Neagră este un alt dosar, o altă șansă. Pe care Romgaz, Petrom, România, în ultimă instanță, nu trebuie să o rateze.