De ce protestele de stradă organizate prin rețelele sociale își pierd rapid din intensitate

Protestele de stradă organizate prin intermediul rețelelor sociale se „aprind” rapid, reușind să strângă într-un timp foarte scurt o masă reprezentativă de oameni, însă în același timp se sting la fel de repede precum au luat naștere, iar rezultatele unor astfel de manifestații nu sunt, de cele mai multe ori, direct proporționale cu energia investită de protestatari, susține scriitoarea turcă Zeynep Tufekci în cadrul unei conferințe TED.

Rețelele sociale au puterea de a strânge rapid mase de oameni care să protesteze față de diferite decizii politice, dar nu au forța necesară pentru a cimenta pe termen lung o schimbare fundamentală a structurilor deficitare de stat. Protestele izbucnite pe rețele sociale precum Facebook sau Twitter au o țintă de moment, pe care o ating sau nu, după care se sting la fel de repede cum au început, spune Tufekci.

Citiți și: Câți protestatari încap în Piața Victoriei? Iată părerea specialiștilor români și americani

„În prezent, o serie de tweet-uri poate dezlănțui o campanie mondială de conștientizare. O pagină de Facebook poate deveni motorul unei mobilizări de masă. Este uimitor”, spune Tufekci. „Dar realizările și rezultatul (acestor mobilizări – n.red.) nu sunt direct proporționale cu energia pe care oamenii o investesc. (…) Iar acest lucru ridică o întrebare: în condițiile în care tehnologia digitală face manifestațiile din ce în ce mai simplu de organizat, de ce nu este și succesul rezultatelor pe măsură? Dacă îmbrățisăm platformele digitale ca modalitate de promovare a activismului, nu cumva trecem cu vederea beneficiile pe care le aduce calea cea grea? (…) Eu cred că regula de bază este următoarea: mobilizarea făcută ușor nu aduce la fel de ușor rezultate”.

Citiți și: The Economist, despre protestele din România: „poporul împotriva pungașilor”

Ea dă exemplul Marșului spre Washington, organizat în 1963 de Martin Luther King, în care cei peste un sfert de milion de participanți au avut revendicări extrem de precise: încetarea segregației rasiale în școlile publice, interzicera discriminării rasiale la angajare, un salariu minim orar de doi dolari. „În acest caz, nu vezi doar un simplu marș și nu auzi doar un discurs puternic (discursul emoționant al lui Martin Luther King, I have a dream – n.red.), ci vezi de asemenea munca din spate, drumul dureros și lung din spatele său. (…) Astăzi demonstrațiile se aprind foarte rapid, fără a avea un nucleu organizațional care să le susțină în fața provocărilor. Sunt ca un fel de startup-uri care au crescut foarte mult fără a ști însă care este pasul următor și rareori reușesc să se transforme din punct de vedere tactic pentru că nu au profunzimea și capacitatea de a face față unei astfel de tranziții”.

Citiți și: Cât de dependentă este economia României de multinaționale, acuzate că au instigat la protest

Scriitoarea mai spune că există voci care susțin că problema protestelor de stradă organizate în ultimii ani ar fi că participanții la astfel de demonstrații nu își asumă prea multe riscuri. „Nu este adevărat. De la Gezi până la Tahrir am văzut oameni care și-au pus viața în pericol. Și nu e adevărat, așa cum pretinde Malcolm Gladwell (unul dintre cei mai influenți gânditori de business – n.red.), că protestatarii din zilele noastre formează legături virtuale, care ar fi mult mai slabe. Nu, ei vin la aceste proteste, la fel ca înainte, cu prietenii lor și uneori chiar își fac alți prieteni la demonstrații. (…) Dar protestele de azi trebuie să meargă mai departe de participarea în masă și să găsească o modalitate prin care pot gândi colectiv, cum pot propune strategii puternice, cum pot crea un consens la nivel de masă, cum pot intui pașii pe care politicienii îi vor face și cum pot relaționa cu aceștia, pentru că altfel, bunele intenții, curajul și sacrificiul nu sunt suficiente”.

Și România a experimentat fenomentul protestelor masive de stradă organizate în urma mobilizării masive de pe rețelele sociale, în special Facebook. De la protestele izbucnite în urma incendiului tragic de la Colectiv, până la cele determinate de ordonanța de urgență privind grațierea, mobilizarea s-a făcut în special pe Facebook.

Dacă pe 18 ianuarie, ziua zero a protestelor din această iarnă, în toată țara s-au strâns circa 5.000 de oameni, dintre care 4.000 în București, ulterior numărul lor a crescut vertiginos zi de zi, atingând un apogeu pe 5 februarie, când jumătate de milion de oameni s-au aflat în stradă, 300.000 doar la Guvern.

Ulterior, ordonanța a fost abrogată, ministrul Justiției și-a dat demisia, iar protestatarii și-au schimbat mesajul, cerând demisia guvernului. După mai bine de două săptămânia însă de la debutul protestelor, numărul celor care au ieșit la manifestații a scăzut însă, atingând, spre exemplu, marți seară, o cifră de 1.000 de oameni în Piața  Victoriei.

FOTO: Mediafax